Cazul vehiculului de luptă pentru infanterie Ajax, dezvoltat pentru Armata Britanică, evidențiază încă o dată riscurile introducerii în serviciu a unor platforme care nu și-au demonstrat pe deplin fiabilitatea. 

Probleme recurente în programul britanic

La sfârșitul lunii noiembrie 2025, potrivit BBC, în timpul unui exercițiu de instruire al Armatei Britanice, aproximativ 30 de soldați au raportat simptome precum greață, disconfort sever cauzat de vibrații și probleme asociate cu niveluri ridicate de zgomot în interiorul vehiculului Ajax. Incidentul a determinat Armata Britanică să suspende temporar instruirea și utilizarea operațională a vehiculului până la clarificarea cauzelor.

Nu este prima dată când programul Ajax se confruntă cu dificultăți legate de vibrații și de impactul acestora asupra sănătății echipajului. De-a lungul anilor, aceste probleme au generat întârzieri, costuri suplimentare și întrebări tot mai mari privind nivelul real de maturitate al platformei.

Situația a devenit și mai sensibilă deoarece, la doar o zi după raportarea incidentelor, guvernele Regatului Unit și Estoniei au anunțat că vehicule Ajax vor fi desfășurate în Estonia „în anii următori”. Inițial, declarațiile oficiale indicau o desfășurare prioritară, cu un orizont de livrare în jurul anului 2026, informație relevantă și pentru eventualele planuri viitoare de achiziție ale Estoniei. Ulterior, formularea a fost ajustată discret, dar vizibil, înlocuind un calendar clar cu o exprimare mai ambiguă. În domeniul apărării, astfel de nuanțe sunt adesea interpretate ca semnale ale unei incertitudini persistente.

Citește și: Anexarea Groenlandei de către SUA, minimizată de Berlin: Nu există indicii reale

Importanța maturității operaționale: o lecție pentru Europa de Est

Cazul Ajax subliniază un principiu fundamental: un vehicul de luptă nu este cu adevărat pregătit pentru câmpul de luptă până când nu și-a demonstrat fiabilitatea și performanța constantă în condiții reale de operare. Conceptul de „fiabilitate și maturitate operațională” nu este teoretic; el ține direct de siguranța soldaților și de capacitatea unei armate de a opera fără restricții sau soluții improvizate.

Introducerea în serviciu a unor sisteme insuficient validate implică riscuri majore, de la limitarea capacității de luptă până la afectarea sănătății personalului. Într-un mediu de securitate tot mai volatil, astfel de riscuri sunt greu de justificat. Pentru statele de pe flancul estic al NATO, precum Estonia sau România, lecția este una directă. Programele de modernizare a forțelor terestre trebuie să prioritizeze platforme testate, cu un istoric clar de utilizare și cu probleme tehnice deja identificate și rezolvate. 
Decizia de a achiziționa un vehicul de luptă nu este doar una industrială sau financiară. Ea influențează direct capacitatea de reacție, logistica și, în cele din urmă, siguranța soldaților desfășurați în teren.

O soluție dovedită, validată prin testare reală

În acest context, vehiculul de luptă pentru infanterie Redback (Hanwha Aerospace) se evidențiază ca o soluție viabilă, validată operațional, construită pe performanțe demonstrate, nu pe promisiuni. Redback a câștigat competiția LAND 400 Phase 3 din Australia după aproape doi ani de unele dintre cele mai exigente teste pentru IFV desfășurate oriunde în lume. Aceste evaluări nu au fost exerciții politice; au fost analize militare exhaustive care au acoperit protecția, mobilitatea, fiabilitatea, supraviețuirea echipajului și integrarea digitală. În timpul evaluărilor și testelor, Redback a depășit alte platforme IFV precum Rheinmetall Lynx și BAE Systems CV90. Decizia a fost bazată pe performanțe măsurabile în condiții dure, oferind un exemplu clar despre cum arată „validarea operațională” în practică.

Pentru România, relevanța Redback depășește platforma în sine. Hanwha Aerospace investește deja într-o facilitate dedicată sistemelor terestre în România pentru obuzierele autopropulsate K9, iar compania și-a asumat public niveluri de localizare de peste 70%, cu potențial de a ajunge la 80%. Acest lucru include producția unor subsisteme cheie, integrarea, software-ul, asamblarea și mentenanța completă în țară. Un asemenea nivel de localizare indică un model industrial care prioritizează fiabilitatea pe termen lung, susținerea în exploatare și scalabilitatea, nu doar asamblarea pe termen scurt. De asemenea, reflectă abordarea industrială implementată cu succes de Hanwha în Australia și Polonia, unde calendarele de livrare și pregătirea operațională au fost respectate, fără întârzierile prelungite întâlnite în mai multe programe europene.

O altă opțiune menționată frecvent este IFV-ul CV90 (BAE Systems). CV90 este considerat pe scară largă o platformă matură și dovedită, susținută de decenii de serviciu operațional în mai multe forțe armate. Totuși, în cazul României, aspectul-cheie nu este maturitatea platformei, ci strategia industrială care stă la baza programului. Până în prezent, nu a existat un angajament public clar care să descrie o producție semnificativă în țară, investiții industriale pe termen lung sau o localizare structurală în România. În lipsa unor astfel de angajamente, valoarea unei achiziții CV90 ar fi în mare parte limitată la capacitatea operațională, oferind un impact strategic sau economic redus dincolo de livrarea platformei în sine.

Riscurile deciziilor luate fără competiție

Experiența Ajax evidențiază și un risc mai larg în achiziții: deciziile luate prin acorduri guvern-la-guvern (G2G), fără comparație deschisă și fără o evaluare competitivă riguroasă. Deși cadrele G2G pot accelera termenele, ele pot reduce transparența, pot limita compararea tehnică și pot ascunde riscuri operaționale pe termen lung.

Programul australian de IFV a demonstrat abordarea opusă: teste extinse, evaluări comparative directe și date solide care au ghidat decizia finală. Rezultatul a fost o platformă selectată pe merit, nu pe conveniență. Pentru România și alte state din Europa de Est, evitarea scurtăturilor în achiziții poate face diferența dintre decenii de serviciu fiabil și ani de corecții costisitoare. 
Cazul Ajax nu este doar despre un program problematic. Este un exemplu de avertisment despre ce se întâmplă atunci când validarea operațională este presupusă, în loc să fie demonstrată. Într-un moment în care Europa accelerează investițiile în apărare, marja de eroare se reduce.