• Katia Pascariu, prin scandalul cu Puiu Șerban, ține prima pagină mai bine decât ”Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” pe Netflix

Nu este acuzat că oferă și un spațiu în care actorii își găsesc locuri de muncă remunerate considerabil. De cine este acuzat? De mai multe tinere care, dacă faptele sunt așa cum apare relatat, nu au avut curajul să reacționeze la momentul întâmplării faptelor, în urmă cu peste 15 ani. Acum, ceea ce spun sunt doar vorbe, aceleași vorbe care circulă despre toți profesorii de la Arta Actorului din țară, după cum spune Puiu Șerban pentru RiseProject. 

Poate este o simplă coincidență că printre persoanele care-l acuză este și Katia Pascariu, actrița principală din ”Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”. Dintre toate persoanele care-l acuză, numele ei este legat în toate articolele de presă de cel al lui Puiu Șerban, co-fondator al teatrului. 

Cine citește sigur se întreabă dacă este real, dacă cineva are de plătit vreo poliță sau dacă este o acțiune de PR or, desigur, o simplă coincidență cu apariția filmului pe Netflix. 

Katia Pascariu spune, pentru sursa citată, că la admitere a fost ca un fel de târg de animale. A dat examenul în 2002, în urmă cu 21 de ani. Ea îl acuză pe Puiu Șerban că le cerea femeilor să fie feminine. ”Ți-e foarte frică că de fapt așa e meseria, că numai așa poți s-o faci” spune Katia, cu referire la imaginea de actriță dorită de regizor: elegantă, machiată, veselă, niciodată obosită, cu umerii drepți, cochetează, se înroșește, etc. Ea mai spune că plângea des după cortină și că nu era singura, descriind mediul ca ”neprofesionist, toxic, extrem de încărcat sexual”. 

Teoretic, actorii sunt învățați să joace roluri, acesta fiind scopul Universității. Unele roluri, așa cum am văzut în ”Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” sunt și ”încărcate sexual”. Nu sunt scrise de spectatori și pare că actrițele (sau actorii după caz) nu au vreo problemă când acestea sunt plătite. Într-un timp se auzea - și poate a fost un zvon, poate nu - că actorii sunt puși să se dezbrace la admitere, pentru a nu fi pudici, a nu fi anxioși, pentru a se exterioriza și a nu se jena să intre în vreun rol. Așa cum la unele cursuri de pictură sunt persoane învățate să picteze nuduri. 

Acum, nu contestăm că spusele actorilor despre fapte de acum 20 de ani sau că unii se simt jenați că li se spune să poarte tocuri și să meargă drepți, că alții se simt presați și nu ridică capul din pământ de rușine (rușine de ce?), dar într-o lume actoricească profund sexualizată, o lume a artei care ridică, de multe ori, frumosul feminin la nivel de artă - și masculin deopotrivă, e oare posibil să ne placă să facem parte dintr-o mișcare me too doar ca să se scrie că suntem, că existăm într-o lume din care greu scoți capul, greu te remarci? 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News