Karlovy Vary 2018. Cum citim în Globul de cristal

Magda Mihăilescu / 09 iul 2018 / 16:09 Salveaza PDF Comentarii
Echipa câștigătoare a Globului de cristal
Descriere foto: Echipa câștigătoare a Globului de cristal

Probabil că unii veșnic cârcotași vor spune "Ce mai contează un Glob de cristal când ești, deja, deținătorul unui Urs de argint?". 

Este una dintre acele gândiri mediocru-elitiste, formate în afara realismului unei dinamici a cinematografului de astăzi, nutrite de cultul restrictiv al mitului Palme d'Or , mărturisit sau nu, al triadei Cannes-Berlin- Veneția. O memorie deficitară, o slabă capacitate de a așeza filmele în tabloul epocii atrag după ele concluzii inadecvate sau chiar eronate.

Autorii nu se nasc în momentul în care îi descoperim noi, mai mult sau mai puțin întâmplător. Cu excepția debutanților, au în spate un background ce se cere știut, dacă vrem să nu le distorsionăm evoluția. Doar câteva exemple. În ultimii ani se vorbește intens despre cinematograful islandez, Baltasar Kormakur este exponentul acestui fenomen care l-a impus Hollywoodului (vezi Everest), dar rar se amintește că cineastul a câștigat acum 11 ani Globul de cristal cu Jar City.

Jean-Pierre Jeunet a declanșat, în 2001, un adevărat fenomen social cu Amélie, dar după ce autorul s-a întors de la Karlovy Vary cu același Glob de cristal. Spun, toate astea, de fapt pentru a-mi exprima admirația pentru aceia dintre producătorii noștri care știu încotro se îndreaptă cinematograful de astăzi, unde trebuie căutat și cum să înlesnească accesul filmului nostru la o bună expunere. Ada Solomon este, să spunem lucrurilor pe nme, numărul unu în această privință. Notorietatea câștigată în lumea cinematografului internațional, construită treaptă cu treaptă, este deplin meritată.

Robert Pattinson, cel mai nou deținător al unui Glob de cristal onorific

S-ar putea spune că are ceea ce se numește fler. Eu zic că este lucidă, realistă, altfel spus o profesionistă a principiului punct ochit, punct lovit. Globul de aur câștigat de Radu Jude își trimite strălucirea și peste cariera ei. Chiar dacă cea de a 53-a ediție a festivalului nu a inclus în competiție titluri impunătoare, spre deosebire de anul trecut, chiar dacă liniile de atac au aparținut unui cinematograf al micului realism psihologic, cred că și într-o întrecere mai strânsă, mai puțin distanțată valoric, Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari s-ar fi impus. "Este un semnal de alarmă inteligent - scria revista Variety - într-o perioadă în care populismul este în creștere, un film în urma căruia ești mai deștept, dar în mod semnificativ mai îngrozit".

Potrivit aceleiași publicații, "Radu Jude lansează un atac caustic și foarte actual în ceea ce privește negarea Holocaustului în România și a miopiei în perceperea istoriei". Când, în seara decernării premiilor, regizorul irlandezo-scoțian Mark Cousins, pe post de președinte de juriu, a afirmat, luat de valul entuziasmului, că Orson Welles, Jean-Luc Godard ar fi fost mândri de un asemenea film, ne-a amețit puțin, doar atât cât să amânăm uimirea provocată de acordarea celorlalte importante distincții.

Sueño Florianopolis, o modestă istorioară sentimentală despre o vacanță care ar aduce o conciliere familială, pelicula cu cele mai mici note la bursa internațioală a criticilor, i-a adus regizoarei argentiniene Ana Katz Premiul special al juriului iar protagonistei Mercedes Moran Premiul de interpretare. Ca să nu mai spun că și juriul Fipresci a fost cucerit. Nu ai cum să nu fii uimit. La bursa cotațiilor zilnice, doisprezece critici afirmă, prin notele lor, că a fost cel mai slab film. Alți trei critici vin apoi și îl răsplătesc. Înțelegă cine ce vrea și ce poate din meseria noastră, dar și din cea profesiei de jurat. Mai judicioase au fost Premiul pentru regie acordat regizorului Olmer Omerzu pentru producția ceho-slovenă Winter Flies, despre eternul și mereu actual impuls al adolescenților de a-și lua lumea în cap.

Juriul filmului documentar nu a dat greș. Premiul cu care plecat acasă Vitaly Manski pentru puternicul său Martorii lui Putin, despre care am scris, a fost îndelung aplaudat. În timpul ceremoniei am lăsat însă nedumeririle de o parte, cuceriți de spectacolul de pe scenă, în care omagiul adus cineastului american Barry Levinson, vorbitor emoționant despre ceea ce trăim astăzi, despre necesarul simț al istoriei, a fost precedat de aclamarea ultimului sosit din galeria invitaților de onoare, idolul adolescentelor de pretutindeni, vampirul romantic din Saga - Amurg, Robert Pattinson, distins acum cu un Glob de cristal acordat de președintele festivalului, Jiri Bartoska.

Actorul englez cu o carieră americană, pare astăzi, la 32 de ani, un teen ager incredibil de subțire, doborât de emoție. Oricum, un Glob de cristal înseamnă mult, apare chiar drept un premiu incredibil, dacă avem în vedere lista impresionantă a celor care îl dețin: de la Nikolai Cerkasov din 1946, trecând, apoi, de-a lungul timpului, la Gregory Peck, Peter O' Toole, Max von Sydow, Robert De Niro, Robert Redford, Richard Gere, Leonardo Dicaprio, Helen Mirren, Susan Sarandon, Judi Dench, Liv Ullman, John Malkovich și numeroși alții, până la Tim Robbins, anul acesta. Farmecul deloc discret al Hollywoodului își spune cuvântul.

Vezi si: Karlovy Vary 2018. Radu Jude așteptat, aplaudat, întrebat. Cum intrăm în viață, cum intrăm în istorie



Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24