Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin, marcată la 40 de zile după Învierea lui Iisus Hristos, în joia din săptămâna a șasea după Paști, iar în anul 2026 este prăznuită pe 21 mai. Această zi poartă în tradiția populară numele de Ispas.
Înălțarea Domnului este descrisă în Noul Testament, în special în Faptele Apostolilor și în Evanghelia după Luca, potrivit crestinortodox.ro. După Înviere, Iisus Hristos a rămas alături de ucenici timp de 40 de zile, timp în care le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu.
În momentul Înălțării, Hristos S-a ridicat la cer în fața apostolilor, pe Muntele Măslinilor. Scriptura arată că El Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat, iar apoi un nor L-a făcut nevăzut.
Norul are o semnificație teologică importantă, fiind considerat semnul prezenței divine care ascunde și revelează în același timp. În acest moment apar doi îngeri care le transmit ucenicilor mesajul că Hristos va reveni.
În teologia creștină, Înălțarea nu înseamnă plecare definitivă. Înseamnă o nouă formă de prezență a lui Hristos în lume. El rămâne prezent prin Duhul Sfânt și prin lucrarea Bisericii.
Această sărbătoare arată că firea umană este chemată la o transformare profundă. Trupul lui Hristos este văzut ca fiind transfigurat și adus în slava lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că omul este chemat la o viață spirituală împlinită.
În același timp, Înălțarea transmite ideea de speranță. Creștinii cred că Hristos nu s-a îndepărtat de oameni, dar a deschis calea către o realitate spirituală mai înaltă.
Cele mai vechi mențiuni despre această sărbătoare apar în secolul al IV-lea, în scrierile lui Eusebiu din Cezareea. La acel moment, Înălțarea era celebrată împreună cu Rusaliile, la 50 de zile după Paști.
Începând cu sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, sărbătoarea a fost separată de Pogorârea Sfântului Duh și a fost stabilită la 40 de zile după Paști. Această formă s-a păstrat în tradiția bisericească până astăzi.
În unele tradiții creștine occidentale, data poate fi mutată în duminica următoare dacă ziua de joi nu este considerată sărbătoare legală.
În România, credincioșii se salută în această zi cu expresiile „Hristos S-a Înălțat!” și „Adevărat S-a Înălțat!”. Există însă interpretări teologice care arată că acest salut nu are aceeași vechime liturgică precum cel pascal. Diferența este explicată prin modul în care sunt înțelese cele două evenimente.
Învierea a fost descoperită treptat și întâmpinată cu îndoială de ucenici, în timp ce Înălțarea a fost un eveniment văzut de martori.
În cultura populară, Înălțarea Domnului este cunoscută sub numele de Ispas. Tradiția îl descrie ca pe un personaj mitic care ar fi asistat la ridicarea lui Hristos la cer. În credința populară, această zi este asociată cu veselie, echilibru și protecție. Oamenii evitau conflictele și munca grea întrucât credeau că ziua are o încărcătură spirituală puternică.
În multe zone ale țării se făceau pomeni pentru morți, se curățau mormintele și se împodobeau cu flori și ramuri verzi. Aceste gesturi simbolizau trecerea sufletelor către cer.
În unele regiuni se oferă alimente de pomană pentru sufletele celor adormiți. În alte zone, gospodăriile sunt curățate, iar casele sunt pregătite pentru sărbătoare. Oamenii considerau că ordinea din casă reflectă respectul față de momentul sacru.
În satele tradiționale existau și târguri sau întâlniri, unde oamenii socializau și marcau trecerea spre perioada de vară.
În România, Înălțarea Domnului este și Ziua Eroilor. În această zi sunt comemorați toți cei care au murit pentru credință, libertate și țară. În biserici se fac slujbe de pomenire, iar clopotele bat în semn de recunoștință. În multe localități au loc ceremonii la monumentele eroilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci