De ce nu ar trebui niciodată să mângâi un câine pe cap

În cultura noastră, mângâierea pe cap simbolizează dragostea, aprecierea sau tandrețea. Însă câinii nu traduc acest gest în același limbaj emoțional. Pentru mulți dintre ei, o mână venită din senin spre frunte sau ochi poate declanșa o reacție de disconfort, generată nu din lipsa de afecțiune, ci din instinct și percepția personală a spațiului propriu.

Cercetările în domeniul comportamentului canin au arătat că majoritatea câinilor nu doar că nu se simt confortabil când sunt atinși pe cap, dar acest tip de contact poate activa în ei un răspuns de apărare sau de evitare. Semnele sunt subtile, dar evidente pentru un ochi atent: își întorc capul, se retrag ușor, își ling buzele, cască fără motiv aparent sau își apleacă urechile. Sunt gesturi prin care animalul transmite că nu este relaxat, că nu apreciază interacțiunea și că ar prefera un alt mod de a fi abordat.

Explicația acestor reacții are rădăcini în comunicarea non-verbală a câinilor. Spre deosebire de oameni, ei interpretează apropierea de zona capului ca o posibilă invazie a spațiului personal sau chiar ca o tentativă de dominare. Capul, împreună cu ochii și nasul, principalele lor organe senzoriale, reprezintă zone extrem de sensibile. Din acest motiv, atingerea bruscă a acestor părți poate provoca anxietate, mai ales în cazul câinilor care nu cunosc persoana respectivă sau nu sunt familiarizați cu gesturile ei.

În schimb, câinii reacționează mult mai bine la atingeri pe piept sau la baza cozii, acolo unde contactul este perceput ca fiind mai puțin intruziv și mai plăcut. Dacă vrem cu adevărat să le transmitem afecțiunea noastră, aceste zone sunt alegerile cele mai sigure și mai bine tolerate.

Totuși, ce se întâmplă când vorbim despre propriul câine, care pare speriat sau tensionat atunci când încercăm să-l mângâiem pe cap? În astfel de cazuri, cheia este răbdarea și antrenamentul progresiv. Câinii pot învăța, printr-un proces de desensibilizare blândă, să accepte atingerile în zonele mai sensibile, însă acest proces necesită timp și consecvență. Începerea cu atingeri scurte și delicate, urmate de o recompensă gustoasă, poate transforma o experiență inconfortabilă într-una pozitivă. Treptat, câinele va asocia atingerea cu o senzație plăcută și va începe să accepte, fără stres, și mângâierile pe cap.

Acest proces este deosebit de util, mai ales având în vedere că în mediile urbane câinii sunt adesea expuși la interacțiuni neprevăzute cu oameni necunoscuți, inclusiv copii sau trecători care acționează din impuls. Un câine pregătit să gestioneze aceste situații va fi mai calm și mai sigur, reducând semnificativ riscul unor reacții nedorite.

Pe de altă parte, este esențial să ne educăm și noi, oamenii, să respectăm semnalele pe care ni le oferă câinii. Nu toți își exprimă disconfortul prin lătrat sau mârâit. Multe semnale sunt tăcute și discrete, dar nu mai puțin importante. Observarea atentă a limbajului corporal și abordarea cu delicatețe sunt gesturi care demonstrează nu doar afecțiune, ci și respect față de nevoile emoționale ale animalului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News