Sforăitul este definit ca un sunet aspru, gutural, produs în timpul somnului, atunci când fluxul de aer prin căile respiratorii superioare este parțial obstrucționat. Sunetul apare ca urmare a vibrației țesuturilor moi din spatele gâtului, cum ar fi palatul moale și uvula.

Aceste vibrații se produc atunci când mușchii gâtului se relaxează în timpul somnului. Relaxarea face ca țesuturile să se îngusteze, iar aerul care trece prin acest spațiu redus crește în viteză și provoacă vibrația țesuturilor. Cu cât obstrucția este mai mare, cu atât vibrația este mai intensă și sunetul sforăitului este mai puternic.

Tipuri de sforăit, în funcție de frecvență

În funcție de frecvență și de intensitate, sforăitul poate fi clasificat în mai multe categorii, fiecare cu implicații diferite pentru sănătatea celui care sforăie și a partenerului său.

1. Sforăitul ocazional (ușor)

Acest tip de sforăit este cel mai comun și, de obicei, nu reprezintă o problemă medicală serioasă. Apare sporadic și este de cele mai multe ori cauzat de factori situaționali, cum ar fi:

- consumul de alcool înainte de culcare, care relaxează excesiv mușchii gâtului

- răceala sau sinuzita, care cauzează congestie nazală și îngustarea căilor aeriene

- poziția de somn (de exemplu, dormitul pe spate), care favorizează relaxarea țesuturilor moi și căderea limbii spre peretele posterior al gâtului

Sforăitul ocazional nu este de obicei zgomotos și nu perturbă serios somnul. El poate fi gestionat prin schimbarea stilului de viață, cum ar fi reducerea consumului de alcool, utilizarea unui spray nazal decongestionant sau schimbarea poziției de somn.

2. Sforăitul cronic (obișnuit)

Sforăitul cronic este acel sforăit care apare în mod regulat, de obicei în majoritatea nopților. Deși poate părea inofensiv, acest tip de sforăit este un semnal de alarmă și poate fi asociat cu apneea obstructivă în somn, o afecțiune mult mai gravă.

Sunetul este adesea mai puternic și deranjant pentru partener în acest caz.

Posibile cauze includ excesul de greutate (grăsimea de pe gât îngustează căile aeriene), deviația de sept sau mărirea amigdalelor și a polipilor.

Persoanele cu sforăit cronic se plâng adesea de somnolență în timpul zilei, dureri de cap matinale și scăderea capacității de concentrare, deoarece somnul lor nu este la fel de odihnitor ca cel al unei persoane care nu sforăie.

3. Sforăitul sever (apneea obstructivă în somn)

Acest tip de sforăit nu este doar zgomotos, ci și fragmentat de pauze în respirație. Apneea obstructivă în somn este cea mai gravă formă de sforăit și poate reprezinta o urgență medicală. Simptomele includ:

- pauze în respirație - sforăitul este întrerupt brusc de momente de tăcere de 10-30 de secunde, urmate de un sforăit puternic, sacadat, pe măsură ce persoana se chinuie să respire

- senzația de sufocare - persoana se trezește adesea cu o senzație de sufocare sau gâfâială

- somn foarte agitat și neodihnitor

Apneea în somn netratată poate duce la complicații serioase, cum ar fi hipertensiunea arterială, boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și accidente vasculare cerebrale. De aceea, orice sforăit care include pauze în respirație necesită evaluare medicală.

Care sunt cauzele și factorii de risc pentru sforăit

Sforăitul nu este o simplă "anomalie" a somnului, ci un fenomen complex cauzat de o varietate de factori care duc la vibrația țesuturilor moi din gât. Deși pare un zgomot uniform, el poate avea rădăcini diferite, de la cele anatomice la cele legate de stilul de viață.

Anatomia gâtului și a căilor respiratorii este principala cauză care determină predispoziția unei persoane la sforăit. Cele mai comune cauze anatomice includ: structura palatului moale și a uvulei, amigdale și polipi măriți, micrognatismul și retrognatismul.

Palatul moale (partea posterioară, moale a cerului gurii) și uvula (omulețul) sunt deosebit de importante. Dacă aceste țesuturi sunt mai lungi, mai groase sau mai laxe, ele pot obstrucționa parțial căile respiratorii atunci când mușchii se relaxează în timpul somnului. Fluxul de aer forțat prin acest spațiu îngustat le face să vibreze, producând sunetul caracteristic al sforăitului.

Amigdalele și polipii sunt niște structuri situate în spatele gâtului, ce se pot mări din cauza infecțiilor recurente sau a inflamației cronice. Mărimea lor poate reduce semnificativ diametrul căilor aeriene, provocând astfel sforăitul. Este o problemă frecvent întâlnită la copii.

Micrognatismul și retrognatismul sunt afecțiuni în care maxilarul inferior (mandibula) este mai mic sau poziționat mai în spate decât maxilarul superior. Această structură facială poate înghesui spațiul din spatele limbii și al gâtului, favorizând sforăitul.

Alte cauze ale apariției sforăitului sunt legate de poziția de somn și starea de sănătate:

- dormitul pe spate - această poziție permite gravitației să tragă limba și palatul moale spre peretele posterior al gâtului; sforăitul este adesea mai pronunțat în această poziție, motiv pentru care multe soluții se axează pe încurajarea dormitului pe o parte

- congestia nazală - răcelile, sinuzitele sau alergiile pot bloca pasajele nazale; atunci când nasul este înfundat, ești forțat să respiri pe gură, ceea ce favorizează vibrația țesuturilor din gât și apariția sforăitului

- deviația de sept nazal și polipii nazali - o deviație de sept (afecțiunea în care peretele despărțitor al nasului este strâmb) sau prezența polipilor nazali, pot îngreuna semnificativ respirația pe nas și pot duce la respirație orală și, implicit, la sforăit

Și obiceiurile noastre zilnice au un impact direct asupra calității somnului și a respirației pe timpul nopții.

Consumul frecvent de alcool și medicamente sedative este un factor de risc pentru sforăit. Alcoolul, somniferele și tranchilizantele relaxează în exces mușchii gâtului. Această relaxare profundă permite limbii și palatului moale să blocheze parțial căile respiratorii, amplificând sforăitul.

Fumatul este un alt factor de risc major pentru sforăit. Fumul de țigară irită și inflamează căile respiratorii, ceea ce poate duce la îngustarea lor. Inflamația cronică, combinată cu relaxarea musculară din timpul somnului, creează condițiile perfecte pentru sforăit.

Nu în ultimul rând, excesul de greutate (și obezitatea) este unul dintre cei mai comuni factori de risc pentru sforăit. Grăsimea acumulată în țesuturile gâtului îngustează căile aeriene, forțând aerul să treacă cu viteză mai mare și cauzând vibrați.

Alte simptome care însoțesc sforăitul

Sforăitul nu este doar o neplăcere acustică, el este adesea însoțit și de alte simptome, care pot semnala o calitate precară a somnului sau alte afecțiuni, și care se pot observa atât în timpul nopții cât și în timpul zilei.

În timpul nopții, simptomele sunt de obicei observate de partenerul de somn, nu de persoana care sforăie:

- somn agitat - persoana care sforăie se poate mișca mult în pat, se trezește frecvent și are un somn fragmentat

- transpirații nocturne - efortul suplimentar de a respira în timpul episoadelor de apnee poate crește temperatura corpului și poate duce la transpirații excesive

În timpul zilei, simptomele sunt resimțite direct de persoana care sforăie și sunt un indicator al impactului somnului de proastă calitate:

- iritație în gât și gură uscată - respirația pe gură, frecventă la cei care sforăie, usucă mucoasele din gât, ducând la o senzație de disconfort și uscăciune

- somnolență excesivă în timpul zilei (hipersomnie) - somnul fragmentat și neodihnitor cauzat de sforăit și de episoadele de apnee duce la o senzație persistentă de oboseală și letargie pe parcursul întregii zile, indiferent de numărul de ore dormite

- dureri de cap matinale - trezirea cu o durere de cap, mai ales în partea din față a capului, este un semn comun al apneei în somn; ele sunt cauzate de nivelurile scăzute de oxigen și de cele crescute de dioxid de carbon din sânge

- dificultăți de concentrare și de memorie - lipsa unui somn profund și odihnitor afectează funcțiile cognitive; persoanele cu apnee în somn se confruntă adesea cu probleme de memorie pe termen scurt, dificultăți de a se concentra la muncă sau la școală și iritabilitate crescută

Când este cazul să mergem la medic

Faptul că o persoană sforăie nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare, însă există anumite semne care indică faptul că este necesar un consult medical. Trecerea de la un simplu sforăit la o problemă de sănătate gravă se produce în momentul în care calitatea somnului este compromisă, iar riscurile pentru sănătatea cardiovasculară cresc.

O persoană care sforăie ar trebui să meargă la medic atunci când:

- sforăitul este cronic și puternic - dacă sforăitul este o problemă constantă și zgomotoasă, care apare în majoritatea nopților, este un semnal că există o obstrucție permanentă a căilor respiratorii, care necesită investigație

- apar pauze în respirație în timpul somnului - acesta este cel mai serios simptom și un indiciu al apneei obstructive în somn; dacă partenerul de somn observă că sforăitul este întrerupt brusc de momente de liniște de 10 secunde sau mai mult, urmate de o gâfâială puternică, trebuie consultat un medic

- dureri de cap matinale - trezirea frecventă cu o durere de cap poate fi un indiciu al unui nivel scăzut de oxigen pe timpul nopții, o consecință a apneei în somn

- tensiune arterială crescută - sforăitul sever, în special apneea în somn, este un factor de risc independent pentru hipertensiunea arterială și alte boli cardiovasculare

- creșterea în greutate - obezitatea este un factor de risc major pentru sforăit și apnee în somn; dacă sforăitul a apărut sau s-a agravat odată cu creșterea în greutate, este important să discuți cu un medic

Cum se poate trata sforăitul

Tratamentul sforăitului nu este universal, ci se adaptează în funcție de cauză și de severitatea afecțiunii. De la simple ajustări ale stilului de viață la terapii specializate, există o gamă largă de soluții care pot ameliora sau chiar elimina sforăitul.

Reguli de igienă a somnului

Igiena somnului reprezintă totalitatea obiceiurilor și practicilor care favorizează un somn nocturn regulat și odihnitor. Implementarea acestora poate reduce semnificativ sforăitul prin stabilirea unui ritm somn-veghe sănătos și prin îmbunătățirea condițiilor de odihnă.

Respectarea rutinei de a te culca și trezi la aceeași oră în fiecare zi, inclusiv în weekend, ajută la reglarea ceasului intern al organismului și duce la un somn mai profund și mai liniștit, ceea ce poate diminua relaxarea excesivă a mușchilor gâtului, și implicit a sforăitului.

Camera de dormit trebuie să fie întunecată, liniștită și bine ventilată, cu o temperatură optimă (în jur de 21ºC sau chiar mai rece). Utilizarea de dopuri de urechi sau a unor aparate cu zgomot alb poate masca sunetele exterioare ce ar putea perturba somnul.

La fel de importantă este și asigurarea că salteaua și perna sunt confortabile și oferă un suport adecvat coloanei vertebrale și gâtului. O pernă prea înaltă sau prea joasă poate îngusta căile aeriene, favorizând sforăitul. În plus, patul ar trebui asociat doar cu somnul și intimitatea, evitându-se lucrul, mâncatul sau vizionatul la televizor în pat.

Terapii poziționale

Poziția în care dormim este un factor determinant al sforăitului. Dormitul pe spate permite limbii și palatului moale să cadă spre peretele posterior al gâtului, obstrucționând căile respiratorii și provocând vibrațiile care generează sunetul.

Dormitul pe o parte este cea mai simplă și naturală terapie pozițională. Pentru a te obișnui să dormi pe o parte, poți încerca să folosești mai multe perne pentru a te sprijini comod, sau poți utiliza perne speciale pentru cei care sforăie, ergonomice, mai lungi și mai late, concepute special pentru a sprijini gâtul și umerii și pentru a favoriza dormitul pe o parte. O metodă ingenioasă este „tehnica tricoului cu tenis”: coase sau lipește o minge de tenis (sau un alt obiect moale, dar incomod) pe spatele tricoului pe care îl porți la culcare. Acest disconfort ușor te va împiedica să te întorci pe spate, fără să te trezești.

Și ridicarea capului patului cu 10-15 centimetri ajută la menținerea căilor respiratorii deschise. Poți folosi o pernă înaltă sau poți ridica somiera patului.

Au apărut pe piață dispozitive mici și confortabile care se poartă pe piept sau pe încheietura mâinii și care detectează când utilizatorul se întoarce pe spate, și emit o vibrație ușoară care îl determină să își schimbe poziția, fără a-l trezi.

Stilul de viață

Adesea, sforăitul este un semnal al organismului legat de modul în care trăim. Ajustările alimentare și ale comportamentului zilnic pot avea un impact semnificativ asupra sforăitului.

Pierderea în greutate prin dietă echilibrată și exercițiu fizic regulat este o metodă eficientă de a combate sforăitul, în cazul persoanelor supraponderale, deoarece excesul de grăsime, în special în zona gâtului, poate îngusta căile aeriene și crește presiunea asupra acestora.

Anumite substanțe, chiar și în cantități mici, pot relaxa excesiv mușchii gâtului, intensificând sforăitul.

Alcoolul, în special cu câteva ore înainte de culcare, relaxează mușchii gâtului și crește probabilitatea de a sforăi. Se recomandă evitarea consumului de alcool cu cel puțin 4-5 ore înainte de a merge la culcare. Efecte similare pot apărea și la administrarea unor medicamente.

Respirația pe nas este esențială pentru a preveni sforăitul. Când nasul este înfundat, suntem nevoiți să respirăm pe gură, ceea ce favorizează sforăitul. Utilizarea unui spray nazal cu soluție salină, folosit înainte de culcare pentru a curăța nasul, tratarea alergiilor (dacă este cazul) și folosirea unui umidificator (deoarece aerul uscat irită mucoasa nazală și pe cea a gâtului), pot ajuta la ameliorarea semnificativă a sforăitului.

Mesele copioase chiar înainte de culcare trebuie, de asemenea, evitate, deoarece îngreunează digestia și cresc presiunea abdominală (care la rândul ei poate împinge diafragma și poate afecta respirația).

Nu în ultimul rând, renunțarea la fumat poate ameliora considerabil sforăitul și îmbunătăți starea de sănătate generală.

Sforăitul poate fi prevenit?

Sforăitul poate fi prevenit, dar succesul depinde de cauză. Dacă sforăitul este ocazional și cauzat de un factor temporar, cum ar fi o răceală, prevenția este simplă. Dacă sforăitul este cronic și legat de factori precum anatomia sau apneea în somn, prevenția poate fi mai dificilă și necesită o abordare mai complexă.

Pe lângă metodele tradiționale, cum ar fi schimbarea poziției de somn sau renunțarea la fumat, există și alte strategii mai puțin cunoscute, dar la fel de eficiente, pentru a preveni sforăitul. Acestea se concentrează pe tonifierea mușchilor gâtului și pe optimizarea stării generale de sănătate.

Sforăitul apare atunci când mușchii din gât și din palatul moale se relaxează și vibrează. O modalitate excelentă de a preveni acest lucru este de a antrena acești mușchi, iar cântatul este un exercițiu perfect pentru asta. Când cânți, mușchii gâtului sunt forțați să lucreze, ceea ce le îmbunătățește tonusul și îi menține mai fermi, inclusiv în timpul somnului. Poți face zilnic exerciții simple de cântat. Încearcă să cânți note înalte sau să vocalizezi pe sunete precum „na, na, na” timp de câteva minute pe zi. Acest lucru tonifică mușchii responsabili de respirație și poate reduce semnificativ sforăitul. Nu trebuie să fii un cântăreț profesionist. Cântă pur și simplu melodia ta preferată la duș, în mașină sau în timp ce faci treburile prin casă. Orice formă de cântat este un antrenament.

Și hidratarea joacă un rol important în prevenirea sforăitului, deoarece menține mucoasele gâtului și ale nasului umede. Deshidratarea poate face ca secrețiile nazale și din gât să devină lipicioase și groase, îngreunând respirația și favorizând sforăitul. O hidratare corectă menține aceste mucoase umede și le permite să funcționeze corect, fără a crea obstrucții. Asigură-te că bei suficientă apă, în special în orele de dinaintea culcării. O gură de apă înainte de a adormi poate menține gâtul hidratat și poate preveni uscăciunea.

Altă metodă semnificativă de prevenție este reducerea stresului. Stresul nu afectează doar starea de spirit, ci și calitatea somnului și, implicit, sforăitul. Stresul cronic duce la tensiune musculară în corp, inclusiv în zona gâtului. Atunci când te culci stresat, mușchii sunt epuizați, iar relaxarea lor bruscă poate fi accentuată, ceea ce favorizează sforăitul. De asemenea, stresul poate duce la un somn mai agitat și mai puțin profund. Practică tehnici de reducere a stresului înainte de culcare. Exercițiile de respirație profundă, yoga, meditația sau un ritual calmant, cum ar fi cititul unei cărți sau o baie caldă, pot ajuta corpul să se relaxeze complet, prevenind sforăitul.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News