România traversează o perioadă de incertitudine economică, marcată de fluctuații ale prețurilor, liberalizarea pieței de energie și schimbări sociale profunde. Deși la prima vedere viața urbană pare să...

În București, criza economică încă nu se simte cu adevărat, subliniază jurnalistul Val Vâlcu. „Bun, ok, ne plângem... Dar, pe de altă parte, te uiți în coșul de gunoi, jumătate plin cu mâncare. Te uiți la curierii Glovo, Bolt, Wolt și alții. Totuși, dacă te strânge portofelul, faci câțiva pași până la magazin”, explică Val Vâlcu într-o emisiune DC News. El subliniază că oamenii au învățat să gătească acasă, cum s-a întâmplat în pandemie, „nu-l trimiți pe domnul din Nepal să vină să-ți aducă mâncare”. „În 2001, traficul era aproape normal, elegant, fluent în București”, rememorează Vâlcu.

Lector univ. dr. Aurelian Giugăl, politolog de la Universitatea din București, spune că efectele crizei încă nu sunt resimțite pe scară largă. „Nu se simte acum. De-abia liberalizarea pieței de energie s-a produs. Așteptăm toamna, să vedem ce se întâmplă, pentru că trebuie să treacă câteva luni. Poate populația mai are niște economii. Și oricum trebuie să spațializăm foarte mult”, explică acesta. Politologul atrage atenția că situația variază în funcție de localitate: „Una este ce se întâmplă în București și în orașele mari, în hub-uri”.

Presiunea socială este mai vizibilă în marile orașe. „Aici, în București, sunt greve, mitinguri. În general, orașele sunt cele care dau tonul, exercită o presiune pe guvernare”, completează Vâlcu.

În schimb, în orașele mici, realitatea este diferită. „Dacă mergem acum în niște orașe mici, ca Mizil, Corabia, Băilești, Segarcea, nu cred că acolo lumea are prea multă mâncare de aruncat și se plimbă foarte mult cu mașinile prin oraș. Și dacă se plimbă, este acolo o mică pătură, de mijloc, administrativă. Dar oamenii care trăiesc din venituri modeste nu cred că își permit luxul ăsta”, explică politologul. În opinia sa, problema celor două Românii, urbană și rurală, rămâne actuală: „Sunt, cred, mai multe Românii. Cel puțin două există”.

România urbană este concentrată în orașele mari, universitare și centrele exponențiale precum București și Cluj, în timp ce fostele orașe industriale, orașele mici și lumea rurală se confruntă cu dinamici economice diferite. „În Alexandria, în Teleorman, principalii angajatori din județ sunt consiliul județean și Primăria Alexandria. Erau, cel puțin, într-o vreme. Nu cred că s-au schimbat lucrurile așa radical”, subliniază Giugăl.

Politologul subliniază un fenomen major al României postcomuniste: „Din punctul meu de vedere, noi asistăm acum la procesul de diluare a satului românesc, să nu-i zicem distrugere. Adică lumea rurală părăsește zona rurală pentru că agricultura de subzistență nu mai este importantă din punct de vedere economic, nu-ți aduce venituri ca să poți să supraviețuiești un an de zile cu agricultura de subzistență și marii fermieri nu au nevoie de 40% populație rurală ca să facă agricultura extensivă”.