EXCLUSIV Războiul tăcut dintre generații: Soluții pentru a-l opri înainte de a fi prea târziu / video

Autor: Alexandra Curtache

Tot mai mulți tineri conștientizează că legătura cu părinții lor s-a rupt. Nu de puține ori, psihologii aud în cabinet replici precum: „Simt că mama nu mă înțelege” sau „Tata e mai mult absent, dar mi-aș dori să reluăm legătura. Nu știu cum”.

Psihologul Mihaela Avramescu afirmă că în ultimii doi ani a crescut semnificativ numărul adolescenților care aleg singuri să meargă la terapie. „Inițiativa e a lor, nu a părinților. Și toți spun același lucru: nu sunt înțeles, nu sunt acceptat, nu știu cine sunt eu”, explică ea. Aceste probleme indică un decalaj emoțional major între generații.

De ce se rupe comunicarea dintre părinți și adolescenți

Mihaela Avramescu atrage atenția că părinții, deși bine intenționați, se pot pierde în rolul lor, mai ales dacă nu au învățat să se adapteze nevoilor emoționale ale copilului aflat într-o etapă fragilă și dinamică: adolescența.

„Părintele, oricât de ciudat ar părea, prin niște manifestări care nu li se par adolescenților chiar foarte ok, ei sunt totuși oameni, n-au mai fost niciodată părinți, sau chiar dacă au fost, tot de la capăt au luat-o pentru că fiecare copil este diferit. Și încercă să facă și ei cât pot în a gestiona relația cu un adolescent. Dar asta nu înseamnă că nu îi iubesc, că nu fac totul pentru ei, chiar dacă adolescentului i se pare că modul în care i se oferă iubirea nu este cel pe care și l-ar dori să-l primească”, explică psihologul.

Cum poate adolescentul să reconstruiască legătura cu părinții

Pentru tinerii care simt că relația cu mama sau tatăl e fracturată, psihologul recomandă câteva etape esențiale pentru restabilirea conexiunii:

Conștientizarea perspectivei părintelui - acesta este și el om, nu e perfect și uneori, face tot ce poate, dar greșește.

Acceptarea nevoii de sprijin - Adolescenții nu sunt complet independenți și doar având o relație ok cu părinții, lucrurile vor decurge mult mai ușor.

Evitarea supravalorizării anturajului - Prietenii nu pot înlocui echilibrul și discernământul pe care un adult îl poate oferi. Anturajul este efemer, părintele, dacă e implicat, e acolo pe termen lung.

Ce pot învăța părinții de la propriii copii

Pentru ca legătura să se refacă, nu doar adolescentul are de făcut un pas. Și părintele trebuie să se apropie de universul copilului său.

„Părinții trebuie să trăiască cel puțin până când se termină adolescența, să trăiască alături de copii, pentru că și dacă noi am trăit la un moment dat, de exemplu, prima iubire, este cu totul diferit de cum se simte prima iubire acum. Principiile pe care se călăuzesc relațiile între adolescenți acum sunt total diferite de ce am trăit noi acum 10, 20 și chiar mai mulți ani. Felul în care ne raportăm la societate, felul în care ne raportăm la reguli, este total diferit. Iar în momentul în care te înțelegi cum gândește un adolescent, îți va fi și mult mai ușor să comunici cu el”, spune psihologul.

Avramescu susține că părinții ar trebui să fie mai deschiși și mai curioși în fața gândirii adolescentului: „Ccredeți-mă că de cele mai multe ori, eu chiar intru în mintea lor, pentru că mi se pare fascinantă. Da, sunt instabili uneori, dar au o perspectivă minunată. Problema este că noi am fost învățați că a fi diferit e rău. Dar nu e”.

Relația funcțională nu vine din autoritate, ci din empatie

Refacerea relației dintre adolescent și părinte nu poate veni doar din reguli, ci dintr-un efort reciproc de înțelegere, răbdare și empatie. Psihologul Mihaela Avramescu subliniază importanța ca adulții să ofere stabilitate, siguranță și timp trăit împreună, adaptându-se la realitățile prezente, nu la propriile amintiri.

„Copiii de azi nu trebuie să repete exact ce am făcut noi. Ei trăiesc într-o altă societate. Nici noi nu știm exact cum va arăta viitorul lor. De aceea, mai bine le oferim un cadru sigur în care să experimenteze, decât să-i controlăm excesiv. Eu mi-am lăsat copilul să experimenteze absolut orice”, conchide psihologul.

Video: