Loviturile ordonate de Donald Trump au produs o schimbare bruscă la Moscova: propaganda rusă, până recent agresivă și triumfalistă, a renunțat la amenințări și a fost forțată să-și recunoască slăbiciunile.
Loviturile decise de Donald Trump la începutul anului au produs un efect neașteptat la Moscova, și anume au fisurat grav discursul propagandei ruse. De la triumfalism agresiv și amenințări directe la adresa Statelor Unite, mesajul oficial și paraoficial al Kremlinului a ajuns, în doar câteva săptămâni, la recunoașteri incomode ale propriei vulnerabilități.
Mișcările de forță ordonate de Trump, arestarea lui Nicolas Maduro și confiscarea petrolierului rusesc Marinera, au pus sub presiune o mașinărie mediatică obișnuită să domine prin informații false. O analiză publicată de think-tank-ul CEPA arată cum propaganda rusă a fost obligată să schimbe brusc tonul, după ce realitatea a contrazis frontal promisiunile făcute publicului.
Cu doar o lună înainte, televiziunile rusești afișau o siguranță de neclintit. Serghei Karnauhov, una dintre vocile constante ale canalului Solovyov Live, prezenta în emisiunea „Labirintul lui Karnauhov” un tablou geopolitic favorabil Moscovei. Rusia, spunea el, câștigase definitiv Venezuela, iar Washingtonul nu mai avea pârghii reale de intervenție.
„Maduro a luat decizia corectă: a început să se bazeze pe Rusia… Dacă nu ar fi fost Rusia, Venezuela ar fi fost acum în flăcări”, afirma Karnauhov, mergând și mai departe. În cazul unei intervenții americane, susținea el, Rusia ar fi capabilă să scufunde întreaga flotă a SUA cu armele sale superioare. „La un moment dat se vor face filme despre asta, se vor scrie cărți”, spunea realizatorul TV.
Amenințările au fost primite cu aplauze în platouri. Doar că realitatea a venit rapid și fără menajamente.
După operațiunea americană care s-a încheiat cu capturarea lui Nicolas Maduro, discursul s-a prăbușit aproape instantaneu. Același Karnauhov, mult mai rezervat, a fost forțat să admită în direct ceea ce cu o lună înainte părea de neconceput: „Dacă Rusia se pune în calea Americii, ne va zdrobi și pe noi”.
Această schimbare de ton a devenit simbolică pentru trecerea de la „scufundăm navele SUA” la „ne vor zdrobi și pe noi”, un viraj care a expus fragilitatea propagandei ruse atunci când este confruntată cu fapte concrete.
La Russia Today, reacția a fost la fel de revelatoare. Margarita Simonian, directoarea RT, a vorbit deschis despre eficiența operațiunii americane, exprimând o admirație amară față de capacitățile SUA. În subtext, mesajul era clar: serviciile rusești nu au reușit nici pe departe performanțe similare, în special în tentativele repetate de a-l elimina pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Pe măsură ce „experții” TV își retractau implicit afirmațiile, Kremlinul a ales să nu reacționeze direct. Politologul Aleksandr Kazakov a sugerat publicului, într-o intervenție radio, să adopte calmul și resemnarea, invocând un citat din Spinoza: „Nu plângeți; nu vă indignați”.
În același registru, moderatorul Marat Bulatov a simțit nevoia să tempereze așteptările populației: „Nu-l mai căutați pe președintele nostru, pentru că mulți întreabă acum: 'Unde este președintele Rusiei? Ce s-a întâmplat?' ”. Mesajul anticipa absența unei reacții publice din partea lui Vladimir Putin.
În loc de explicații strategice, liderul de la Kremlin a reluat, în discursul de Crăciun, retorica ideologică: războiul din Ucraina nu mai este prezentat ca o operațiune militară, ci ca un „război sfânt”, legitimat moral și religios. O încercare evidentă de a muta atenția de la eșecurile externe.
Confuzia din rândul propagandei ruse a fost amplificată de un al doilea moment-cheie: confiscarea petrolierului „Marinera” de către Statele Unite, cu sprijin britanic, în Atlanticul de Nord. Nava făcea parte din așa-numita „flotă din umbră” a Rusiei și transporta petrol în pofida sancțiunilor internaționale.
Incidentul a demolat o altă narațiune intens promovată la Moscova. În decembrie, Vladimir Soloviov susținea că Donald Trump va abandona Ucraina și va reorienta SUA către o alianță cu Rusia împotriva Europei. Evenimentele din ianuarie 2026 au arătat exact opusul.
Oficial, reacția Moscovei a fost una standard. Agenția TASS a relatat solicitările Ministerului de Externe privind „tratament uman” pentru echipaj. Neoficial însă, în studiourile TV, tensiunea a crescut. Karnauhov a avertizat că lipsa unui răspuns dur va fi percepută ca slăbiciune: „Dacă răspundem doar cu note de protest, agitând mâinile și trasând liniile noastre roșii, demult estompate, americanii vor înțelege că totul este permis.”
Nemulțumirea a început să se vadă și în reacțiile publicului. Armen Gasparian a vorbit despre o frustrare masivă în rândul telespectatorilor, care nu mai cred promisiunile făcute luni la rând. Oamenii nu sunt supărați doar pe Washington, ci și pe vocile interne care le-au vândut scenarii nerealiste.
Gasparian a fost neobișnuit de dur cu propriii colegi, numindu-i „niște idioți” pentru că au promovat ideea că alianța SUA–Marea Britanie este „moartă” și că Trump va deveni salvatorul Rusiei. Realitatea a produs un sentiment acut de trădare.
Dezamăgirea a ajuns rapid și în mediile radicale. „Z-bloggerii” au început să conteste legitimitatea mandatului lui Trump, iar ideologul ultranaționalist Aleksandr Dughin a tras o concluzie sumbră pe platforma X: negocierile de pace nu mai au sens. „Rusia este acum pregătită moral pentru un război radical, în toată regula, cu Occidentul”, a scris acesta.
Finalul este grăitor. În lipsa unor victorii concrete, propaganda rusă pare împinsă tot mai mult spre escaladare verbală și retorică apocaliptică. Loviturile lui Trump au demonstrat cât de rapid se poate prăbuși un discurs construit pe iluzii, atunci când este confruntat cu realitatea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu
de Anca Murgoci