Părinți – știți să vă jucați cu copiii?

Și încă o întrebare: care este rolul adultului (părinte, bunic, profesor) în toată această distracție a copilului?

Uneori părinții consideră că distracția copilului este doar a ... copilului. Ei se implică când sunt activități „serioase”, dar – în acest mod – pierd ocazia de a face parte din viața copilului exact atunci când acesta are parte de bucurie și motivație profundă. Dacă copilul vă invită în jocul lui nu trebuie să ezitați să faceți parte din acele momente și să vă jucați din toată inima. Desigur că nu trebuie să vă implicați atunci când nu este necesar, când copilul se simte bine în compania co-vârstnicilor.

Și astfel ajungem la sfera implicării negative a părinților care este mult mai vastă decât implicarea pozitivă . Gray (2009) se exprimă tranșant: vom ruina modul de a se juca pentru copiii noștri dacă: supervizăm, intervenim sau recompensăm. Să facem o scurtă analiză a celor trei elemente:

-        ce este rău în supervizarea comportamentului copilului – se pot întreba unii părinți. O astfel de supervizare îl ferește de lucrurile rele care i se pot întâmpla în viață.

[citeste si]

Cu siguranță că o anumită supervizare nu are cum să strice. Este vorba însă de o măsură în toate, deci și în supervizare. Dacă îi urmăriți copilului fiecare pas, dacă îi spuneți „nu face aia!” sau „fă asta!” în permanență – este posibil să fiți deja un părinte elicopter. De unde o să poate se învețe copilul autonomia dacă îi ghidați fiecare pas și nu îl lăsați să greșească (și să răspundă pentru greșelile lui)? El o să se uite tot timpul vieții la dumneavoastră, o să vă caute aprobarea, o să rămână dependent – legat cu un cordon psihologic (ombilical sau nu) de dumneavoastră. Iată de ce este bine să știți ce face copilul dumneavoastră fără ca el să vă vadă tot timpul prin preajmă și să vă „simtă răsuflarea în ceafă!”

Vezi continuarea pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News