Orice părinte încearcă să dezvolte în propriul copil elemente de încredere în sine, de potențare a succesului prin tehnici și exerciții adaptate, care nu vor însă sorți de izbândâ fără un element esențial de legătură între cei doi protagoniști, afirmă profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.
Dacă părintele dorește să se asigure că oferă o susținere activă și o cultură a învățării, a dezvoltării, a creșterii încrederii copilului în sine, trebuie să verifice, totodată, și dacă îi transmite micuțului un mesaj clar și foarte important, fără de care tot efortul este sortit eșecului, respectiv: „Ești important pentru mine! Cred în tine!".
Acest aspect vital trebuie privit ca o investiție pe termen lung, întrucât nu trebuie uitat că minorul se consideră o persoană importantă care merită, notează profesorul universitar Pânișoară.
Poate mulți părinți acționează astfel, însă pentru Departamentul de educație a Statelor Unite ale Americii (2003) sprijinul părintelui depinde trebuie diversificat în funcție de vârsta copilului.
Asta, deoarece pe măsură ce trece timpul, apare o schimbare în modul în care copilul își vede capacitățile.
Materialul Departamentului de educație al Statelor Unite o citează pe C. Dweck care observă că dacă pentru copiii mici este suficient să creadă că dacă se vor strădui din greu vor ajunge mai deștepți, adolescenții sunt mai nesiguri, se compară cu alți colegi.
Concluzia la care ajung dacă au eșec în această comparație este că oricât se vor strădui nu are rost pentru că rezultatele nu vor ajunge la nivelul dorit. Rezultă o destabilizare puternică pentru motivația învățării și chiar pentru procesul de învățare în ansamblul lui: „Dacă oricât mă străduiesc nu ajung unde vreau, ce rost are să să mai fac ceva?"
Un al doilea aspect este dat de etica muncii. În continuitate cu ideea anunțată mai devreme unii tineri nu au învățat că – de multe ori – succesul are nevoie de timp și de efort susținut. Ei sunt obișnuiți să primească totul atunci când doresc și fără să depună un efort prea mare. Ceea ce educatorul (părinte sau profesor) trebuie să le demonstreze este că nu numai în școală, ci și în viața de zi cu zi ei pot afla lucruri valoroase din activități care nu sunt nici distractive și nici ușoare.
Toate aceste referințe sunt importante, întrucât părinții, cunoscându-le, pot astfel acționa în relația cu cel mic modificând ceea ce nu este bine, eșalonat în timp.
Citește mai multe pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu