Conform Administrației Prezidențiale, președintele Nicușor Dan va susține miercuri, începând cu ora 12:00, o conferință de presă la Palatul Cotroceni.

Președintele va prezenta noua strategie de apărare națională, despre care a spus anterior că se va axa pe două aspecte principale: războiul hibrid și combaterea corupției.

Mai târziu, la ora 16:00, președintele se va întâlni pentru a doua oară în această săptămână cu liderii coaliției, de această dată alături de reprezentanți ai magistraților, pentru discuții privind pensiile magistraților.

Principalele declarații:

Bună ziua!

Punem azi în dezbatere Strategia Națională de Apărare și o să vă prezint cele mai importante elemente ale acesteia.

În primul rând, un element important este că prezentăm această Strategie, sau încercăm să o facem, din perspectiva cetățeanului, adică nu vrem să apărăm statul, ci vrem să apărăm cetățeanul care trăiește, locuiește în acest stat. Aici, din nou, întrebarea care se pune este câtă încredere are cetățeanul în acest instrument, statul, și care este disponibilitatea lui eventuală de a-l apăra. Și aici bineînțeles că nu știu dacă răspunsul este cel mai fericit și tocmai ăsta este rostul nostru, și parte din această Strategie despre a corecta decalajul dintre un avans al societății, pe care l-a făcut pe multe planuri, inclusiv economic, și o rămânere în urmă a administrației publice față de așteptările acestei societăți, care s-a maturizat în multe aspecte.

Conceptul central al acestei Strategii este acesta de independență solidară, adică, pe de o parte, acțiunile statului român, ale administrației, să fie în sensul apărării și confirmării unei identități, a unui mod de a fi în lume și, în acest sens, în relațiile sale externe să apere interesele României în mod expres. Și, pe de altă parte, să păstreze jumătatea solidară a acestui concept, să păstreze angajamentele și toate parteneriatele internaționale pe care România le are.

Strategia diferă de cele care au fost până acum în mod esențial prin faptul că contextul este diferit. Şi care este contextul geopolitic diferit față de perioadele anterioare?

În primul rând, faptul că ordinea internațională este pusă în discuție. Războiul din Ucraina este un exemplu, vedem o creștere a tensiunilor militare peste tot în lume, vedem cumva o tendință de grupare a statelor guvernate autoritar și vedem o diminuare a capacității organismelor internaționale de a păstra ordinea internațională bazată pe reguli. Aceasta este partea militară a contextului sau strict geopolitică a contextului.

Vedem apoi o evoluție tehnologică cu o creștere exponențială, inclusiv inteligența artificială, și nu mai suntem într-un context în care cumva puterea militară și capacitatea de apărare este proporțională cu economia și cu investițiile în apărare. Deci cine nu reușește să facă saltul tehnologic pe care alții îl fac va fi penalizat mult mai mult decât s-a întâmplat până acum.

În același cadru, fenomenul global de digitalizare și interacțiunea cu rețelele sociale dau liber unor acțiuni de manipulare și dezinformare pentru care, din nou, trebuie să ai pregătite niște mijloace specifice de apărare.

O noutate este, bineînțeles, schimbarea raporturilor economice. Vedem un protecționism economic, vedem o luptă pe resurse critice și o limitare, ceea ce nu vedeam în urmă cu câțiva ani, o limitare a accesului la resurse critice. Vedem o creștere a acțiunilor de sabotaj și de perturbare a infrastructurii critice, mai mult decât o vedeam în anii precedenți, vedem radicalizare și o creștere a tendințelor antidemocratice, care sunt inclusiv întreținute de actori statali. Vedem o creștere a amenințărilor transnaționale, transfrontaliere, trafic de droguri, migrație ilegală și, nu în ultimul rând, vedem efecte mai puternice ale schimbărilor climatice.

Cam astea sunt elementele de context global care necesită acțiuni și elemente de strategie care să fie diferite de cele cu care eram obișnuiți.

Acum, trecând la ce trebuie să facă România, o să mă refer mai puțin, o să găsiți în textul scris referințe la partea internațională.

Evident că trebuie să păstrăm parteneriatele, trebuie să ne manifestăm interesele în cadrul Uniunii Europene, în cadrul NATO, parteneriatul cu Statele Unite - astea sunt lucruri care rămân constante ale politicii noastre.

Vreau să insist pe câteva chestiuni interne. Administrația publică - suntem la capitolul vulnerabilități - administrația publică are niște probleme.

În primul rând, și cumva ăsta a fost unul din - nu știu dacă șocuri - în orice caz surprinderi ale mele, că, inclusiv la acest nivel național, administrația nu lucrează cu date. Deci sunt multe situații în care deciziile nu sunt bazate pe date.

Nu vedem un mare apetit de colaborare între instituții publice. Fiecare își vede de micuța sa politică sectorială și, din cauza asta, nu avem o viziune integrată și, bineînțeles, tot din cauza asta, nu avem nicio apetență a oamenilor din administrație de a inova, de a avea curajul de a propune, ci mai degrabă o atitudine defensivă care face ca administrația din România să băltească într-o rutină din care nu știe să iasă.

O altă vulnerabilitate - și am insistat ca ea să fie clar delimitată în Strategia Națională de Apărare - este corupția, care, pe de o parte, slăbește coeziunea socială. Cum spuneam mai devreme, e greu să vrei să te identifici, să aperi un stat corupt. Pe de altă parte, are consecințele sale în economie și deci în prosperitatea oamenilor și inclusiv în calitatea administrației - asta ca vulnerabilitate.

Câteva oportunități pe care aș vrea să le subliniez.

În primul rând, pe plan extern, poziția noastră - și care sunt, din nou, ceva mai puțin prezente în spațiul public decât cele la care ne referim de fiecare dată - poziția geografică a României ne oferă o oportunitate de a fi un centru de conectivitate pe relația dintre Europa și Asia. Și aici, bineînțeles că asta depinde în mare măsură de stabilitatea la Marea Neagră. Dar, pentru economia din România, asta este o mare oportunitate.

De asemenea, cum am mai spus de câteva ori, creșterea cererii globale de echipament militar oferă o oportunitate pentru industria noastră, care are tradiție, care are încă profesioniști, care are locații și, din fericire, în România avem prezente companii interesante de automotive și companii interesante de tehnologie, și parte importantă dintre problemele pe care au să le rezolve fiecare din aceste industrii sunt comune. Deci asta este o oportunitate pentru următorii ani, și am vrut să subliniez oportunitatea pentru multe domenii, dar în special pentru economia noastră a românilor din diaspora, oameni care au reușit pe o piață mult mai concurențială, deci care au dobândit niște capacități pe care, în măsura în care se vor întoarce, vom putea să le folosim. Și chiar dacă nu se vor întoarce, parteneriate și dezvoltarea de afaceri comune sau investiții în România sunt oportunități pe care România poate să le folosească.

Din nou, în ceea ce privește ceea ce este de făcut, nu o să insist foarte mult pe partea externă, o să spun din nou doar că diplomația comercială este extrem de importantă, este un loc în care trebuie, în mod evident, să progresăm pentru a reuși să folosim potențialul economiei noastre private, care se descurcă bine în context.

Pe zona economică, și asta e o chestiune care ține strict de securitate națională, în sensul strict al termenului - oprirea evaziunii fiscale. Din nou o chestiune care ține de securitate în sensul strict al termenului - energia, și avem o corelație între dezvoltarea industrială și prețul energiei, și prețul energiei depinde de mai multe mecanisme administrative și de capacitatea de a o produce.

Și o să închei cu administrația și cu fenomenul corupției.

În ceea ce privește administrația, trebuie să inversăm ceea ce am spus negativ mai devreme, adică trebuie să ajungem să avem o administrație care lucrează cu date și care are date care sunt aceleași o săptămână mai târziu. O administrație care, prin coordonare, să reușească să integreze eforturile diferitelor sale segmente, și aici rolul Președintelui este important.

Iar, în ceea ce privește fenomenul corupției, am menționat expres trei lucruri. În primul rând, o abordare integrată în sensul de colaborare între toate instituțiile care au aceste atribuții, în al doilea rând implicarea serviciilor de informații în culegere de date cu privire la acest fenomen și doar atât – am precizat expres că fără implicarea în etapa de cercetare penală și în procesul de justiție, și corectarea mecanismelor legislative și administrative care întârzie realizarea actului de justiție în materie de corupție, pentru că asta este una din principalele probleme pe care le vedem noi și le văd toți românii, întârzierea de ani în combaterea unor fenomene pe care societatea le vede.

Cam atât pe conținut, bineînțeles că o să vă răspund la toate întrebările. Pe procedură, acest document va fi în dezbatere publică, deci azi se va pune pe site-ul Președinției, 24 noiembrie va fi o ședință a CSAT în care acest proiect sau o variantă ușor îmbunătățită va fi avizată, 26 noiembrie voi prezenta Strategia în plenul Parlamentului.

Aceasta este o strategie, ea va fi urmată de un plan de implementare, așa spune legea, așa o să facem, care nu va avea un caracter public, dar în care toate atribuțiile, termenele, atribuțiile instituțiilor, termene de realizare vor fi prevăzute. Acest plan de implementare va fi aprobat de CSAT și planul de implementare va avea niște rapoarte de progres pe care le vom discuta de asemenea în CSAT și părți din ele la comisiile de apărare din Parlament.

Încă două chestiuni care sunt legate înainte să trecem la întrebări, care țin de zona de apărare-securitate. Mâine la Cincu se încheie un exercițiu militar extrem de important pentru România, peste 5.000 de soldați din foarte multe țări partenere participă la acest exercițiu. Mâine este ultima zi, cu prezența foarte multor ambasadori ai țărilor partenere din NATO, o dovadă în plus că România este într-un sistem de securitate care o apără.

Și, ultima chestiune, vreau să o facem acum și foarte explicit, există o îngrijorare în rândul cadrelor militare, și a oamenilor din Ministerul de Interne, și servicii, că ce s-a întâmplat cu pensiile magistraților se va întâmpla și în aceste zone. Da, este o discuție care va începe la un moment dat, însă ceea ce vreau să transmit este că, așa cum pentru magistrați este expres că cei care îndeplinesc condițiile de pensionare în momentul noii legi vor beneficia de aceste condiții de pensionare mai departe, adică în momentul în care se vor pensiona, dacă aleg să rămână în sistem, vor beneficia de condițiile de la momentul acesta și nu de la momentul viitor în care se vor pensiona, există acord politic pe toate palierele pentru ca același lucru să se întâmple în sistemele de apărare, interne, servicii, adică nu este un motiv ca oamenii să se pensioneze, pentru că, din păcate, din cauza incertitudinii - vorbesc acum doar de zona de magistrați - din cauza incertitudinii pe ce urma să fie în sistemul de justiție, multă lume s-a pensionat de frică că mai târziu nu va avea aceleași condiții de pensionare. Deci vreau să fac anunțul ăsta foarte clar pentru ca oamenii să aibă o previzibilitate pe ce se va întâmpla cu viitorul lor profesional.

Întrebări:

Florin Răvdan, DC News: Ce încredere mai poate avea populația în CSM când instituția promovează o plângere penală față de o opinie exprimată și dacă considerați necesar, pe viitor, organizarea unui referendum pentru desființarea completă a pensiilor speciale.

Bun, la a doua întrebare am răspuns. Un referendum este un instrument pe care îl folosești când pornești din societate cu opinii divergente pe o anumită problemă. Nu e cazul aici. Și societatea, și clasa politică, și inclusiv magistrații sunt de acord că nu e normal ca pensia să fie egală cu salariul.

Și atunci este doar o chestiune de armonizare legislativă, de cum să rezolvăm această problemă. Deci nu e necesar un referendum; toată lumea are aceeași opinie în societate pe această temă.

Legat de prima întrebare, nu a fost cel mai echilibrat gest al CSM-ului de a face o plângere penală față de un om politic care a exprimat o opinie politică. M-am exprimat în felul acesta.

Acum, în sprijinul CSM-ului, dacă vreți să ducem nuanțele și echilibrul până la capăt: CSM-ul este compus din magistrați care reprezintă alți 5–6 mii de magistrați. Și de mult timp, și în special de câteva luni, există o tensiune socială la adresa magistraților. Orice este rău în țara asta se întâmplă pentru că ei au niște pensii prea mari.

Vă aduceți aminte că am spus, într-una din conferințele anterioare, că o să sun doi magistrați care s-au hotărât să se pensioneze brusc tocmai din cauza că urma să fie modificată această lege. Am făcut exercițiul acesta. Am vorbit cu o doamnă judecătoare care mi-a spus: „Eu am încercat să-mi fac meseria, m-am dus la toate cursurile de pregătire la care am putut să merg, să fiu competent, profesional, să rezolv problemele pe care am să le rezolv. Acum mi-e rușine să spun public că sunt judecător. Ba chiar mi-e frică să spun public că sunt judecător.”

Asta nu este normal. CSM-ul a avut o măsură disproporționată, dar a avut-o sub presiunea unor oameni care simt că asupra lor există o presiune socială care, în mare parte, este nejustificată.

Jurnalist: Ați introdus corupția în această Strategie Națională de Apărare. Și despre acest domeniu vreau să vă întreb, pentru că vedem că, în ultimele dosare ale procurorilor anticorupție, apar numele mai multor membri ai guvernului: Radu Miruță, Ionuț Moșteanu și chiar numele premierului Ilie Bolojan, care s-ar fi întâlnit cu un om de afaceri arestat preventiv în acest moment, chiar în biroul de la Palatul Victoria. Vreau să vă întreb cum vedeți dumneavoastră aceste lucruri, dacă considerați că trebuie făcute anumite modificări la nivelul conducerii guvernului.

Vestea bună este că… ce știam cu toții este că există corupție, că există oameni care sunt gata să dea, să facă fel de fel de lucruri ca să câștige necuvenit bani de la societate.

Vestea bună este că reprezentanții statului au reacționat corect în această circumstanță. Nu e… Problemele cu corupția sunt altele: cele pe care, cum v-am întrebat, le-am menționat - că procesele durează prea mult, că parchetele sunt ineficiente pe ramuri întregi de corupție. Acolo sunt problemele.

Înțelegeți, nu considerați că e o problemă că domnul Bolojan ar fi primit, sau, mă rog, partidul ar fi primit milioane și jumătate de euro ca să se întâlnească cu acel om de afaceri în biroul de la Palatul Victoria? Eu nu știu să fi primit. În orice caz, nu a existat vreo decizie administrativă care să fie în favoarea unui corupt. Da? În acest caz, asta este lucrul care contează.

Jurnalist: Ieri ați avut o întâlnire cu liderii coaliției, astăzi urmează o nouă întâlnire cu reprezentanții magistraților și liderii coaliției. Întrebarea este dacă, după discuția de ieri, există flexibilitate în privința atât a cuantumului, cât și a anilor de tranziție, pentru că Ilie Bolojan spunea că nu vom rămâne pe legea veche.

Da. Din nou, sunt și vești bune. Vestea bună este că ședința-discutiei de ieri a durat doar o oră și jumătate. Mă așteptam la două ore și jumătate, ceea ce înseamnă că am început să ne obișnuim unii cu alții și să reușim să agreăm niște lucruri. Nu vreau să vă spun, pentru că este, cumva, un proces de negociere între mai mulți actori - eu sunt un mediator - deci nu pot să vă spun exact ce s-a discutat înăuntru. Însă cred că pot să spun că există, din toate părțile, înțelegerea faptului că această chestiune trebuie închisă.

Și dacă lucrul acesta se poate întâmpla în noiembrie, cu atât mai bine.

Eu n-am spus niciodată 75. Niciodată. Multă lume a spus că eu am spus 75, dar eu n-am spus niciodată. Singurul lucru pe care l-am spus a fost că este prea mult un an și jumătate față de un an. Cred că este echilibrat și pentru magistrat, și pentru societate, un an la un an.

Jurnalist: Strategia națională pe care ați prezentat-o are la bază viziunea condensată în cuvintele „independență” și „solidaritate”. Referitor la solidaritate: sunt 117 puncte în document și 90 de subpuncte. Sunt vizate probleme de coeziune socială și de radicalizarea societății și se indică diverse direcții de acțiune. În niciunul dintre aceste peste 200 de puncte și subpuncte nu se discută despre disparitatea socială, despre nevoia creșterii veniturilor, fenomene pe care Eurostat le-a relevat. Dacă în general cam 20% dintre oameni sunt în risc de sărăcie, la noi mai bine de o treime sunt în această situație. Există o referire la sărăcie o singură dată, în document, la punctul 40, dar se referă la sărăcirea din zonele lumii care pot aduce imigrație la noi. Vreau să vă întreb, în acest context în care miza strategiei este apărarea cetățeanului: Nu considerați sărăcia o amenințare la adresa siguranței naționale? Și, dacă o considerați, de ce nu apare în strategie?

Vom reflecta, și pentru că e un document pus în dezbatere, cred că este absolut pertinent ce spuneți.

Jurnalist: Adică veți reflecta de acum înainte cu privire la posibilitatea ca sărăcia să fie o amenințare la siguranța națională?

Nu, vom reflecta în cuprinsul acestor 12 zile, la sugestia sau întrebarea care mi-a fost pusă. Întrebarea era dacă considerăm sau nu că sărăcia este o amenințare. Eu cred că este.

Jurnalist: Cum vă veți asigura că nu vor fi situații în care SRI-ul sau alte servicii să fie acuzate că sunt un instrument politic, ori că sunt implicate și în procesul de justiție, deși ați spus că veți delimita?

O întrebare foarte bună. În primul rând, da, cuvântul „corupție” era și în strategia anterioară. Dar, cum spunea colegul dumneavoastră, era cumva trecut în niște paragrafe și de aceea am ținut să fie un capitol separat, pentru că serviciile de informații funcționează după niște planuri, iar alocarea resurselor pe aceste planuri este proporțională cu ceea ce doresc structurile statului, inclusiv în această strategie.

Și atunci, așa cum este în momentul de față în activitatea lor, corupția este la fel ca și alte activități care perturbă funcționarea instituțiilor. În momentul în care corupția este bine definită, în modul lor de acțiune și în alocarea de resurse, ea va ocupa un loc mai important.

Acesta este sensul pentru care corupția este bine delimitată în acest document.

În ceea ce privește departajarea foarte clară între informație și procesul în justiție: pentru asta, strategia - bineînțeles, e o strategie - în planul de implementare vor fi trecute niște lucruri care se vor cita mult mai mult decât ceea ce am spus eu și, în măsura în care e nevoie să formulăm această chestiune în acte normative, o vor face. Însă voința exprimată în acest document este foarte clară.

Există un fenomen de corupție pe care nu-l cunoaștem suficient. Pentru a-l cunoaște mai bine, trebuie să alocăm resurse, inclusiv în zona de informație.

Jurnalist: În perspectiva întâlnirii pe care o veți avea în această după-amiază cu coaliția și cu reprezentanții magistraților, Înalta Curte a transmis, în urmă cu puțin timp, un acord pentru justiție și stabilitate instituțională, pe care vrea să vi-l propună la întâlnirea de astăzi.

Este vorba despre un acord care ar angaja puterile, instituțiile fundamentale ale statului, pentru independența și stabilitatea sistemului de justiție. Sunt câteva propuneri ale Înaltei Curți.

Este vorba de un cod de conduită pe care să și-l asume instituțiile statului, astfel încât justiția să nu mai fie atacată, principiul consultării pentru orice măsură legislativă care ar afecta funcționarea sistemului de justiție și chiar măsuri de fidelizare și compensatorii, deci mai mulți bani pentru magistrații aflați în activitate.

Întrebarea mea are două componente: Considerați că este nevoie de un astfel de acord sau principiile din Constituție privind atribuțiile și cooperarea instituțiilor statului sunt suficiente? Și cum vi se par aceste propuneri ale Înaltei Curți, dacă nu cumva ele interferează cu atribuțiile puterii legislative și executive din Constituție?

Nu am avut această informație. Pe prima liniuță din ce ne-ați citit sunt absolut de acord, dar cred că trebuie să fie ambele sensuri.

M-am văzut și obișnuit de câțiva domni magistrați zilele trecute, fără să am nicio vină. Eu cred că, dimpotrivă, am încercat să fiu echilibrat în a rezolva această problemă a societății. Niciodată nu strică să mai spui ceva explicit, deși lucrurile sunt scrise implicit.

Sunt mai multe decizii ale Curții Constituționale care vorbesc despre raporturile de putere. Dar niciodată nu strică să explicăm niște lucruri și cred că ar fi util ca pe acest subiect sensibil, unii și alții să fie mai ponderați în manifestările lor publice. Pe conținut o să vedem.

De principiu, orice formă de propunere într-un dialog între părți este binevenită.

Jurnalist: În privința fidelizării magistraților, dincolo de discuția actuală privind pensiile, considerați că este nevoie de deschiderea unei alte discuții privind salariile magistraților și acordarea unor compensații, așa cum propune Înalta Curte?

E prima oară că aud subiectul acesta în spațiul public. Așa, de principiu, cred că este un echilibru la acest moment în ceea ce privește salariile. Adică ele sunt mult mai mari decât ale altor categorii profesionale. Pe de altă parte, asta se întâmplă peste tot în lume, pentru că trebuie să dai judecătorului, care poate să judece, la un moment dat, dosare de zeci de milioane de euro, și confortul necesar, și să-l oprești de la tentația de a nu judeca corect. Putem să avem discuția asta, dar nu cred că e urgentă în momentul acesta.

Jurnalist: Referitor la strategia națională de apărare a țării. Vedem, în ultima vreme, o intensificare a eforturilor și a interesului Chinei față de România, de la pleiada de politicieni pe care i-am văzut cu toții mergând la Beijing și făcând lobby regimului de la Beijing, continuând cu soft power-ul exercitat prin institutele Confucius și, pe alt palier, cu tentative de recrutare a unor specialiști români.

Este China luată în calcul la întocmirea Strategiei Naționale de Apărare a României? Este spionajul chinez luat în considerare la elaborarea acestei strategii? S-au prevăzut mecanisme pentru contracararea influenței și a spionajului chinez?

Bineînțeles că această strategie este un document generic. Când vorbește, de exemplu, despre spionaj, se referă la oricine ne-ar putea spiona. Nu cred că ar trebui să individualizăm chestiunea aceasta. De asemenea, chiar dacă termenul „China” nu apare foarte des în strategie, el răzbate în multe pasaje.

Când vorbim de lanțuri de resurse critice, evident că este o bulină mare acolo - China. Pe scurt, ca să rămân în zona aceasta generică, orice fel de amenințări la adresa securității trebuie tratate de instituțiile responsabile.

Pe de altă parte, China este un actor important în lume, în special pe zona economică, iar interacțiunile României în această zonă trebuie să țină seama de interesul național.

Nu putem să rupem intempestiv relațiile economice cu China. Trebuie să avem un echilibru: să ne uităm cine sunt partenerii noștri pe zona de securitate și să fim foarte restrictivi acolo, dar, pe de altă parte, să ne urmărim interesul pe zona economică.

Jurnalist: S-a făcut o analiză? Aveți idee dacă există spioni ruși, agenți de influență ruși, în servicii, în instituțiile de forță, în Parlament, în legislativ? Dacă da, cum aflați numele acestora și cum vor răspunde ei? Pentru că, dacă tot oameni care lucrează pentru ruși vor aplica această strategie...

Nu, eu cred că suntem într-un alt context decât cel pe care îl zugrăviți dumneavoastră. Bineînțeles că instituțiile noastre, fiecare dintre ele, au problemele lor. Dar, în linii mari, ele apără interesul național.

Și, bineînțeles, pe partea operativă există servicii de informații. Există interferențe între activitatea de informații și cea diplomatică - pe care toate statele o au. Există spionaj, există contraspionaj. Pentru a dovedi astfel de acțiuni, uneori îți ia cinci-șase ani, poate chiar mai mult, pentru a confirma o intuiție pe care o ai în câteva săptămâni.

Dar, în linii mari, instituțiile statului român apără interesul statului român.

Jurnalist: Aș vrea să revin la lupta împotriva corupției, văzută ca vulnerabilitate în cadrul Strategiei Naționale de Apărare.

În mod concret, cum va arăta aceasta? Și, pentru că ați făcut referire mai devreme la implicarea serviciilor de informații în combaterea corupției, vă întreb dacă, în acest context, ați mai avansat cu discuțiile referitoare la nominalizarea persoanelor care vor fi la conducerea SRI și SIE, când vor fi numite acestea, și dacă le veți numi până la sfârșitul acestui an.

Nu, n-a fost o preocupare a mea de la ultima conferință până azi. Dar ea rămâne o preocupare - numirea șefilor serviciilor. În acest interval, n-am avut discuții sau alte demersuri.

Și referitor la lupta împotriva corupției, în mod concret, cum se va desfășura aceasta? Prin alocarea mai multă de resurse… Sunt mai multe lucruri de spus: eficientizarea parchetelor, cât de mult durează un proces, dacă mai este necesară sau nu camera preliminară. Astea sunt chestiuni care țin de legislație, de partea legislativă și administrativă.

Dacă întrebați de partea serviciilor, aici, în opinia mea, în acest moment statul român nu are un tablou cât de cât exhaustiv al fenomenului corupției din acest stat. Și de aceea este nevoie ca serviciile să aloce mai multe resurse pentru asta.

Jurnalist: Care considerați dumneavoastră că este riscul ca Primăria Generală să ajungă la un candidat din partea partidelor considerate extremiste?

Vă dați seama că Bucureștiul mă interesează, mă uit pe sondaje, evoluția sondajelor. Mai mult decât atât, este un exercițiu democratic și, din nou, unul pe care cred că multă parte a societății și l-ar fi dorit în două tururi, inclusiv eu. Nu suntem în situația asta. Până la urmă, în acest context stabilit de clasa politică, avem un exercițiu democratic și bucureștenii vor decide. Asta e ce pot să spun.

Îmi doresc să fie evident, îmi doresc să fie cineva care să pună ordinea în bani, în urbanism, să dezvolte infrastructura.

Ați spus că nu vă veți implica în campanie, deși aveți un preferat pentru Primăria Generală. La un moment dat, cred că la finalul lunii iulie, ați făcut o poză cu Cătălin Drulă.

Jurnalist: Au fost voci în spațiul critic care au spus că nu v-ați respectat această promisiune - „Nu vă implicați” - poate acela a fost un semnal de susținere. Ar fi trebuit să evitați să faceți acea poză cu Cătălin Drulă, cum considerați la momentul acesta?

Am făcut multe poze de atunci. Un parlamentar din București mi-a făcut o vizită și am făcut o poză.

Jurnalist: Ați menționat în campania electorală că banii care o să vă rămână de acolo o să îi donați pentru cauze civice, ca să vă parafrazez chiar pe dumneavoastră. Ce s-a întâmplat cu acei bani? Ați făcut vreun demers în acest sens?

Banii au venit acum vreo două sau trei zile. Ca să ne precizăm, să ne localizăm în spațiu și timp, au venit acum vreo trei zile.

În linii mari, eu am cheltuit în cele două tururi 61 de milioane de lei, din care 58 de milioane și jumătate împrumutați și două milioane și jumătate donați. Din cele 61, deci dacă AEP-ul mi-ar fi restituit toți banii pe care i-am cheltuit, aș fi rămas cu două milioane și jumătate și s-ar fi pus problema în ce fac cu ei. AEP-ul mi-a restituit 60 de milioane, deci cu un milion de lei mai puțin, aproximativ.

După ce voi pune cele 58 de milioane și jumătate împrumuturi, vor rămâne un milion și jumătate. Restul de un milion pe care nu mi l-a dat înapoi AEP-ul, o să contestăm asta, o să fie un proces, și procesul ăsta probabil că va dura, așa cum știu eu, în instanțele de contencios cam doi ani. Deci vorbim de un milion și jumătate acum și un milion eventual peste doi ani.

Și mențin ideea de a-i da către organizații civice, nu sociale. În mediul ONG există civic și social. Sunt mulți bani pentru că e mult mai emoțional să dai bani pe social.

Eu cred că nu se dau suficient bani pentru zona civică. Oamenii care se duc să pună întrebări la autorități, să oblige autoritățile să respecte legea, acolo se văd banii.

N-aș vrea să aleg eu o astfel de cauză și să facem un fel de concurs. Deci o să mai dureze. Deci banii ăștia - un milion și jumătate de acum - o să îi punem într-un cont și când o să facem tot cadrul pentru a-i da. O să vă anunț.

Jurnalist: În câteva ore vă întâlniți cu reprezentanții magistraților. Subiectul principal este, de fapt, ieșirea din profesie, vârsta ieșirii din profesie, pensionarea magistraților.

Întrebarea dumneavoastră este despre pledoaria pentru acești specialiști, pentru acești profesioniști, de a rămâne în profesie după vârsta legală, pentru că ați menționat chiar și în introducerea dumneavoastră că foarte mulți magistrați au făcut cereri de pensionare pe care dumneavoastră le-ați semnat.

Care e pledoaria dumneavoastră pentru ca acești oameni să rămână în profesie și să nu se simtă obligați să plece, astfel încât să nu servească cetățenii?

Da, în primul rând, și asta e valabil pentru orice profesie la stat: orice profesie la stat este un contract social, care trebuie să echilibreze cât dai tu față de cât dă statul. Și aici, pe vârsta de pensionare, sunt mai multe lucruri de spus.

Faptul că este profitabil pentru societate ca această vârstă să fie mai înaintată și, într-un termen oarecare, să ajungă la 65 de ani, cred că suntem de acord.

Pe de altă parte, lucrul pe care l-am afirmat — pentru că încerc să nu fiu populist și să fiu corect — este că aceasta este o meserie în care oamenii ăștia au muncit mult mai mult decât analogii lor din Europa.

Pentru că legile sunt proaste, pentru că instituțiile nu iau decizii — „de ce să semnez eu să citeze?” — de ce să semnez eu să vină Curtea de Conturi și DNA-ul peste mine? Mai bine să trimit un proces în stare. Am încheiat citatul.

Din cauza asta, cum am spus, nu a fost foarte popular ce am spus, dar este realitatea: oamenii ăștia au muncit mult mai mult. Deci, dacă un aviator din România lucrează aproximativ cât un aviator din Spania, un magistrat din România, statistic vorbind, a lucrat mult mai mult decât un magistrat din Spania, sau din Elveția, sau din Croația, sau de unde vreți lângă voi.

Și din cauza asta am spus că nu este normal ca cineva care a muncit atât de mult, știind că o să iasă peste doi ani la pensie, după ce a lucrat 25 sau 27 de ani, să afle brusc că va ieși peste 15 ani la pensie. Nu e corect.

Trebuie echivalat acest efort pe care ei l-au făcut. Și o soluție care să împace și dorința societății de a avea oameni cu pregătire profesională la maturitatea lor profesională mai mult în sistemul public.

Cumva, ceea ce spun oamenii ăștia — că am lucrat mult mai mult știind că doar atât lucrăm, 25 de ani - am zis că un echilibru, în opinia mea, este ca numărul de ani care mai are omul până la pensie să se înmulțească cu 2. Dacă mai are 3 ani, să mai facă 6. Dacă mai are 4, să facă 8.

Jurnalist: Aș vrea să vorbim despre rolul Serviciului Român de Informații în lupta anticorupție. Ați spus că rolul serviciilor de informații se termină după ce au colectat probe și le predau procurorilor.

Pe de altă parte, există niște condiții obligatorii. Persoanele puse sub supraveghere trebuie să fie informate în termen de 10 zile de procuror asupra măsurii și să aibă acces la conținutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activități de supraveghere, înregistrări audio și video. Este adevărat?

Bun, asta se referă la procesul penal, la cercetarea penală, dar ei nu vor face asta. Ei vor culege informații despre fenomenul corupției. Întrebarea este dacă se poate ține cont de probele anterioare obținute de Serviciul Român de Informații în anumite dosare de corupție. Foarte probabil, nu.

Adică dumnealor vor face o poză de ansamblu a unui fenomen de corupție și vor spune procurorului: „Asta cred eu că se întâmplă în zona aia”. Și mai departe, procurorul se va duce și, cu toate posibilitățile sale de anchetă - inclusiv unele mai speciale, la care poate avea acces doar prin încuviințarea judecătorului - va face asta mai departe.

Cadrul legal actual este destul de solid astfel încât serviciile secrete să nu își depășească atribuțiile? Sau ar fi necesare și modificări? Eu cred că este solid.

Eu cred că era suficient de solid și în momentul în care serviciile își depășeau atribuțiile. Problema noastră în România este că tot timpul încercăm să modificăm cine aplică legea și cine reacționează când legea este încălcată. Aici suntem în mare suferință.

Deci legea trebuie aplicată, și pentru asta vă veți asigura că lucrurile de acum înainte vor fi respectate.

Jurnalist: Aș vrea să vă întreb, în contextul în care Federația Rusă și războiul hibrid declanșat de Federația Rusă reprezintă principalele amenințări la adresa securității naționale, în contextul în care vă doriți să implicați serviciile secrete în lupta împotriva corupției, dacă dumneavoastră considerați că, în acest moment, serviciile secrete din România sunt capabile să ducă această luptă pe două fronturi, sau dacă, mai degrabă, este nevoie de o reformă profundă la nivelul serviciilor secrete.

Și, tot în acest context, care ar fi profilul unui șef al SRI sau al Serviciului de Informații Externe care să poată conduce o astfel de luptă pe două fronturi - împotriva corupției și pentru combaterea amenințărilor ostile ale Federației Ruse?

Bineînțeles că este un proces continuu de evaluare și, ca peste tot, sunt multe lucruri care trebuie îmbunătățite. Orice fel de evaluare externă, orice informație care îmi parvine este binevenită în ceea ce privește modul în care funcționează serviciile.

Pe de altă parte, dacă ne uităm, așa, foarte grosier, la partea de siguranță propriu-zisă, vedem că stăm destul de bine. Am avut tentative de sabotaj pe teritoriul național, iar serviciile au acoperit bine această zonă.

Dacă ne uităm la zona cyber, mi se pare că stăm bine. Nu am avut, cum au avut alții, mari sisteme publice care să fie afectate, infiltrate sau imobilizate. Pe zona de manipulare și dezinformare, cred că nu stăm bine în acest moment - trebuie să progresăm. Învățăm.

De asemenea, vreau să subliniez că, pe relația cu partenerii externi, stăm, de asemenea, foarte bine. Au fost mai mulți oficiali ai serviciilor partenere care mi-au spus cât de bine colaborează cu serviciile noastre.

Deci avem, în momentul ăsta, un punct de plecare solid.

Jurnalist: Cine ar trebui să conducă? Cineva care are o experiență profesională, care a lucrat cu mulți oameni, i-a condus și care are și abilitatea de a gestiona situații într-o zonă în care există, inevitabil, și „gri”. Vă păstrați acea evaluare inițială de la începutul mandatului, potrivit căreia șefii serviciilor secrete ar trebui să fie oameni care nu au un CV politic, care nu au un trecut în partide politice?

Da, îmi păstrez această opinie.

Vă așteptați la o intensificare a acțiunilor ostile ale Federației Ruse, inclusiv asupra României? Și, în acest context, veți discuta cu lideri ai țărilor NATO pentru a înlocui cumva trupele americane care se retrag parțial din România cu soldați din alte state NATO?

Mi-ați pus, cumva, două întrebări diferite. Prima parte a întrebării mi se pare că se referă la acțiunile hibride că acțiuni propriu-zise nu au fost - mai puțin niște drone care, în opinia mea, fără intenție, au căzut pe teritoriul nostru. Nu am avut acțiuni fizice, în sensul clasic al termenului de agresiune. Acțiunile hibride mă aștept să se intensifice și, cumva, am răspuns la asta.

La a doua parte a întrebării, cum am spus la început, faptul că avem acest mare exercițiu care s-a desfășurat timp de trei săptămâni în România, cu mii de militari, tocmai pentru că ei împreună pot forma o brigadă de luptă adevărată, dovedește că avem parteneri, că ei se preocupă de zonă. Împreună cu noi, se preocupă de această zonă de securitate și România este sigură din acest punct de vedere.

Jurnalist: Considerați că avem o problemă de comunicare la nivel guvernamental despre retragerea trupelor americane? Am aflat din presa străină. Acum vedem o declarație controversată a doamnei Gheorghiu. Ce părere aveți dumneavoastră despre asta?

Bun, sunt două lucruri diferite. Dacă vorbim de retragerea trupelor, aici a fost o înțelegere între oficialii români și oficialii americani: imediat ce decizia a fost luată, s-a convenit că vom comunica simultan acest lucru.

S-a întâmplat că, și au fost relativ puțini oficiali români care au știut, pe circuitul dintre administrația americană și Congres această informație s-a spus. Bineînțeles că orice jurnalist abia așteaptă să dea o știre, și a dat-o. Atunci am reacționat coordonat cu partea americană. Deci cred că aici nu a fost vreo greșeală a cuiva din statul român.

Pe afirmația doamnei Gheorghiu, am spus că a fost nefericită, dar dacă ar fi să penalizăm toți politicienii care fac afirmații nefericite, nu știu cine ar mai guverna România.

Jurnalist: Aș mai avea o întrebare referitoare la fostul candidat la prezidențiale, Călin Georgescu. Aș dori să știu dacă, de la începutul mandatului dumneavoastră și până astăzi, ați primit vreo informare că dânsul ar fi fost colaborator sau agent al SIE, sau dacă, pe vremea comunismului, a fost recrutat de Centrul de Informații Externe.

Am spus că o să ieșim cu un raport despre alegerile din 2024. Pentru acest raport există mai multe informări, pe mai multe tipuri de informații, inclusiv biografia domnului Georgescu.

Și în momentul în care vom publica raportul, veți avea și răspunsul.

Jurnalist: Ați menționat în intervenția dumneavoastră inițială faptul că România va urmări, ca parte de oportunitate, să-și valorifice parteneriatele, și cele din cadrul NATO, Uniunii Europene și cel cu Statele Unite. Totuși, strategia precedentă 2020–2024 spunea că parteneriatul strategic cu SUA, apartenența la UE și la NATO rămân fundamentele politicii externe ale României. Această formulare sau una diferită se va regăsi în noua strategie pe care o veți adopta și care ar fi nuanțele în acest sens?

Sincer, răspunsul tehnic nu-l am, dar politic răspunsul meu este că-i de la sine înțeles. O să verific dacă este formulat exact în felul acesta sau în sensul acesta, dar răspunsul meu este că-i de la sine înțeles, că aceștia sunt pilonii politicii noastre externe.

Jurnalist: În ce cheie priviți dumneavoastră cea mai recentă declarație cordială și afabilă a președintelui Donald Trump cu privire la România, pe care a făcut-o săptămâna trecută la Casa Albă?

Eu o să-i mulțumesc președintelui Trump pentru aceste cuvinte foarte amabile față de români și față de statul român. O să-i fac asta și personal când o să avem ocazia. Ce e important este că ele confirmă că retragerea forței rotaționale nu a fost un gest politic, ci unul pur operațional.

Reașezarea, cum v-a spus săptămâna trecută și secretarul general NATO, a fost o chestiune operațională de reașezare a forțelor americane în Europa.

În ceea ce privește relația României cu Statele Unite, dincolo de aceste afirmații, vreau să vă spun că partea economică este foarte importantă pentru noi și, în pregătirea acelei vizite în Statele Unite, au existat mai multe contacte și idei de proiecte discutate la nivel de miniștri în aceste ultime săptămâni.

Jurnalist: Cum comentați situația cu Lukoil România? Ați vorbit cu guvernul despre o eventuală preluare?

Este un grup de lucru la nivelul guvernului, despre care sunt informat. În linii mari, Lukoil are în România o rafinărie și aproximativ 100 de benzinării. Aceasta este activitatea comercială a Lukoil în România.

Ponderea benzinăriilor nu este foarte importantă, importantă este rafinăria. În acest moment, ea este închisă pentru mentenanță, urmând să fie redeschisă în câteva săptămâni. După cum se vede, faptul că este închisă nu afectează fluxul. Însă, pe termen mediu și lung, dacă ea nu ar mai procesa și rafina, ar fi necesar să importăm mai mult.

Asta este problema. Ca să spun ceva la un nivel foarte grosier, superficial: Pe de o parte, nu există riscul ca ea să fie preluată de cineva, o firmă paravan a Rusiei, pentru că avem o comisie care evaluează toate vânzările de companii care au un interes strategic. Acest risc nu există. Bineînțeles că există un interes ca ea să fie preluată, însă nimic nu ne obligă să ne grăbim cu procesul acesta.

Există și varianta care are nevoie de un cadru normativ special și varianta ca, pe o perioadă limitată, ea să fie preluată de statul român.

Jurnalist: În perspectiva discuției de azi despre strategia de securitate, vi se pare că această atitudine ostilă față de justiție reprezintă o vulnerabilitate? Cred că suntem de acord că justiția este un sistem care, în mare parte, prin taxe de timbru, prin hotărârile pe care le pronunță, prin confiscări și prin alte măsuri, se autofinanțează și chiar apără interesele fiscale ale statului. Ce măsuri ați propune dumneavoastră pentru a aduce pacea socială în acest domeniu, fără a afecta independența justiției, așa cum este ea percepută în latura financiară?

Strict tehnic, dar nu e lucrul cel mai important, nu cred că aveți dreptate. În sensul că am analizat aceste cifre și trebuie să le verificăm, dar cred că taxele de timbru sunt cam subevaluate în raport cu cât plătește statul pentru acest serviciu. Nu spun că este rău acest lucru și că ar trebui să multiplicăm taxele de timbru. Justiția este un serviciu al statului pe care îl oferă cetățenilor și companiilor din țara asta.

Și este un serviciu esențial pentru care statul trebuie să aloce resurse. Nu există niciun fel de dubiu în privința asta. Dincolo de jalonii PNRR sau nu, e anormal ca pensia să fie egală cu salariul. Era absolut necesar ca statul, reprezentat de Guvern și ulterior de Parlament, să intervină în această chestiune.

Nu poți să critici pe cineva care vede o disfuncționalitate în societate și o semnalează. Nu a fost un accident că pensia a fost egală cu salariul. Am avut vreo 4-5 ani în care pensia a fost mai mare decât salariul, și mai avem încă vreo 5 ani în care pensia este egală cu salariul.

Deci nu e un accident, ci un fenomen la care, evident, mulți oameni care lucrează în alte zone au fost sensibili. Pe de altă parte, așa cum spuneam la început, să transformi această situație într-o critică la adresa unei categorii sociale, oricare ar fi ea, nu este benefic pentru societate, și cu atât mai mult cu cât de acea categorie socială depind foarte mulți oameni.

Sunt oameni care au moșteniri, alții care divorțează, alții care au conflicte cu angajatorul. Trebuie ca acești oameni să aibă încredere și, când se duc la instanță, să simtă că cineva le va rezolva problema. Cam acestea sunt nuanțele pe care am încercat să le exprim în spațiul public.

Legat de discuția de azi după-amiază, cred că, dincolo de 10-15 ani, trebuie să găsim o cale pe care să o transmitem societății și în care să ne înțelegem, să găsim un echilibru pe această chestiune socială, prin care să redăm magistraților confortul vieților personale și cetățenilor încrederea că sistemul acesta lucrează pentru ei.

Jurnalist: Pe scurt, ca să încheiem subiectul: Nu sunteți de acord cu forme de presiune, cum ar fi protestele în stradă, din cauza unor venituri din justiție sau a unor hotărâri prin care doar se aplică legislația în instanță?

Am protestat și eu de câteva sute de ori. Nu poți să oprești protestul unui om pe orice subiect care îl afectează sau îl interesează.

Punctul meu de vedere, pentru cine contează, este că deja există o tensiune și că trebuie să găsim un echilibru în această chestiune. Și vreau să mai spun un lucru, dacă m-ați provocat... În societate, confundăm adesea actul de justiție cu 50 de persoane care judecă dosarele marilor corupți. Deci, una este să facem mai întâi o diferență între ce judecă aceste 50 de persoane și cadrul legislativ. Deciziile CCR, faptul că Parlamentul nu a transpus anumite decizii ale CCR, au dus la un fenomen de prescripție. Judecătorul nu are niciun fel de vină că CCR-ul, plus Parlamentul, i-au spus că se prescrie un dosar care n-ar fi trebuit să se prescrie.

Trebuie să asculte ce spune legea și ce a spus CCR-ul. Deci acesta este un fenomen.

Al doilea fenomen este că, dincolo de aceste 50 de persoane, există alte 5.000 de persoane, care lucrează în sistem. Unele judecă 70 de dosare pe ședință, 100 de dosare pe ședință în conflicte de muncă. Alții judecă 120 de dosare pe ședință în insolvențe. Alții judecă chestiuni administrative, autorizații legale emise de niște oameni din București.

Și toți acești oameni împreună formează sistemul de justiție.

Jurnalist: Aș dori să vă întreb legat de perspectiva economică a României. Având în vedere că v-ați implicat în elaborarea măsurilor fiscale ale guvernului, dacă ați discutat cu premierul sau cu coaliția de guvernare, ce ne așteaptă anul viitor? Vor mai exista creșteri de taxe, cum ar fi TVA sau alte taxe?

Am discutat puțin ieri despre subiectul acesta. O să înceapă o discuție, dacă nu săptămâna viitoare, săptămâna imediat următoare, pe bugetul 2026. Ministrul de Finanțe este pregătit să vină să spună decidenților politici unde ne aflăm, dacă nu facem nimic, și să decidă de unde să mai tăiem.

Nu există în acest moment, dincolo de reducerile de salarizare în sectorul public deja anunțate, taxe noi care să afecteze direct populația. Adică nu vor exista creșteri de taxe? Sau doar reașezări? Creșterile de taxe pentru 2026 au fost deja anunțate. De exemplu, mărirea taxei pe proprietate. Aceasta va intra în vigoare la 1 ianuarie 2026, dar actul normativ a fost emis, dacă nu mă înșel, în august 2025. În afară de ce s-a decis deja, nu există intenție pentru altceva.

Nici pentru Horeca? Ajustarea? Aici este o discuție. Nu cunosc situația exact. După cum știți, s-a spus că mai discutăm la 1 ianuarie.

Jurnalist: Cum vedeți propunerea făcută de Uniunea Salvați România pentru funcția de Avocat al Poporului?

Este o doamnă pe care nu o cunoșteam. Am solicitat referințe și am primit referințe pozitive despre domnia sa. Mi se pare regulă.

Cred că această instituție a statului român trebuie să-și respecte numele: „al poporului”. Din păcate, ce am văzut la doamna Renate Weber nu prea a fost „al poporului”. Inclusiv a fost o sesizare foarte bine elaborată pe care am mai văzut-o în instanță în puncte de vedere ale dezvoltatorilor imobiliari, care ajutau mai mult dezvoltatorii imobiliari decât poporul.

Jurnalist: A fost luat în calcul scenariul în care Dunărea ar deveni o graniță comună cu Federația Rusă și, dacă da, cum ar gestiona România un astfel de scenariu negru?

Pentru că, evident, este mult mai bine să fii vecin cu Ucraina, un stat care respectă ordinea internațională, decât să fii vecin cu Rusia, un stat care nu respectă ordinea internațională și care, prin agresiunea sa, a dezechilibrat toată pacea și prosperitatea care au venit după al Doilea Război Mondial.

De asta este important și de asta nu am insistat acum în expunerea pe care am făcut-o, pentru că sunt lucruri pe care le-am spus de multe ori și care sunt de la sine înțelese.

A doua parte este o eventualitate pe care noi nu ne-o dorim în niciun fel, dar dacă ea se va întâmpla, după cum am spus, acest document are un plan de implementare mult mai elaborat și, pe de altă parte, la nivelul CSAT există documente, atât de nivel strategic, cât și de nivel de implementare, care se referă la toate scenariile posibile.

Jurnalist: Legat de posibilele negocieri de pace în Ucraina, care ar fi perspectivele la ora actuală, din discuțiile pe care le-ați mai avut și cu ceilalți lideri europeni?

Era august și multă lume a fost foarte optimistă că lucrurile pot avea un final fericit și rapid. Eu am fost mai pesimist atunci, pentru că am spus că Rusia nu dorește pacea și nici în momentul de față Rusia nu dorește pacea.

Privit foarte de sus și fără să ținem seama de pierderile uriașe din această perioadă, suntem totuși ceva mai bine decât eram în august, în sensul că economia Rusiei este mai slăbită decât era în august, că aceste sancțiuni, inclusiv sancțiunile americane de care vorbeam mai devreme, își produc efectele, iar economia Rusiei slăbește. Momentul în care toate aceste acțiuni conjugate vor determina Rusia să se așeze la masa negocierilor nu va fi, însă, chiar săptămâna viitoare.

Jurnalist: Spuneați mai devreme că vă așteptați la o intensificare a acțiunilor hibride ale Rusiei. Concret, care ar fi principalele amenințări în această privință pentru România? Care ar fi principalele amenințări în această privință pentru România?

Încercări pe zona de cyber, asta tot vedem. Și, bineînțeles, o rafinare a procesului de manipulare și dezinformare. Cam asta este.

Deci, pe zona de manipulare-dezinformare este chiar un război, în care, așa cum pe frontul din Ucraina fiecare țară învață din tehnologia pe care alții o dezvoltă, așa și aici. Lucrurile, desfășurându-se în plan social, se rafinează. Noi reacționăm, ei învață să se adreseze mai bine, mai țintit, pe anumite categorii.

Jurnalist: Considerați că România este mai pregătită acum decât în urmă cu un an să facă față acestui război hibrid?

Este categoric mai pregătită, dar mai avem foarte mult de făcut. Noi trebuie să fim capabili ca o știre evident falsă să nu stea online mai mult de 15 minute. Nu facem asta acum.

Și ce ar trebui să facem ca să se întâmple? Să dezvoltăm tehnologia și colaborarea instituțiilor, astfel încât să putem să facem asta.

Jurnalist: În privința retragerii trupelor americane, a întrebat un coleg mai devreme, nu mi-a fost clar răspunsul. România este în discuții acum cu alte state pentru a suplini lipsa acestor militari?

Da, și discuțiile acestea nu au început acum două sau trei săptămâni, când a fost anunțul american. Ele sunt mai vechi, iar faptul că exact exercițiul care mâine are ultima zi este exact în sensul ăsta — de a reuși să armonizăm trupe care să poată veni foarte repede pentru a acționa ca o brigadă.

Jurnalist: Ne puteți spune cu ce state suntem în discuții pentru suplimentarea numărului de militari?

Nu.

Jurnalist: Ați spus că presiunea societății la adresa magistraților este nejustificată. Cum ar trebui să privească societatea valul de eliberări ale marilor corupți, cu prejudicii de sute de milioane de euro, pe care Înalta Curte condusă de doamna Lia Savonea le dispune în ultima perioadă? Și dumneavoastră cum comentați această mare eliberare?

Da, bineînțeles că este un semnal foarte prost pentru societate. Strategia națională de apărare vorbește și despre încrederea cetățenilor în statul român; mare parte din aceasta ține de sentimentul de justiție socială, care este grav afectat de aceste măsuri.

Statul a investit foarte mult în a documenta fapte grave de corupție, cu prejudicii foarte mari pentru stat, iar acești oameni scapă foarte repede. Ceea ce eu n-am explicat suficient - și aici e și vina mea - este cât din această decizie revine Curții Constituționale, cât revine Parlamentului și cât revine instanței de judecată. Nu am văzut nicăieri în spațiul public această analiză, iar ea ar fi relevantă.

Într-adevăr, prin pozițiile exprimate în ultima perioadă și pe măsură ce au crescut tensiunile față de justiție, m-am poziționat, așa cum s-a perceput, mai degrabă de partea magistraților în acest discurs de apărare. Voiam să vă întreb dacă nu considerați că și magistrații au contribuit la creșterea acestei tensiuni prin pozițiile vehemente pe care le-au avut împotriva oricărei reforme a pensiilor - prin autovictimizare — având în vedere că, chiar astăzi, înainte de întâlnirea dumneavoastră cu liderii coaliției și cu reprezentanții magistraților, aceștia au emis solicitarea unui acord care conține, inclusiv, cereri de noi bani, plăți compensatorii pentru magistrații aflați în funcție.

Jurnalist: Și, în calitatea dumneavoastră de mediator, nu ați considerat necesar să participați la vreo ședință a Consiliului Superior al Magistraturii de când ați preluat mandatul, tocmai pentru că justiția este principala temă de controversă din societate? Veți participa la vreo ședință a CSM și când o veți face?

În primul rând, nu cred că m-am poziționat de partea magistraților în sensul de a-i favoriza nejustificat. Am spus că nu e normal ca pensiile să fie la nivelul actual și că nu este normal ca magistrații să iasă la pensie la 48 de ani. Acestea sunt lucruri pe care le-am spus în acord, cred, cu majoritatea din această țară.

Însă am introdus niște nuanțe care mi se par importante: nu e un meci, nu este un concurs de învinși și învingători. Este vorba de a rezolva o problemă socială, iar eu cred că reprezentanții statului român trebuie să acționeze cu responsabilitate în această chestiune.

În opinia mea, calitatea actului de justiție din România în următorii ani este mult mai importantă decât o discuție despre procente - 70 sau 75%. Nu e vorba numai de sentimentul de dreptate în societate: este vorba și de insolvențe, de bani, de evaziune. În toate aceste chestiuni care țin de prosperitatea oamenilor din această țară, sistemul de justiție este foarte important.

Fără discuție, toată lumea a greșit în chestiunea asta, în dezbaterea publică privind magistrații.

Au fost poziții nepotrivite și dintr-o parte, și din cealaltă. Asta se întâmplă în societate. Totul este să fim calmi și să încercăm să găsim justul echilibru între necesitățile divergente ale părților din societate.

Eu abia aștept să terminăm discuția asta, ca să începem discuția serioasă despre sistemul de justiție. Pentru că, din păcate, această discuție despre pensii acoperă, în opinia mea, o discuție mult mai serioasă - despre sistemul de justiție.

De ce nu mai anchetăm magistrați? Pentru că, statistic, nu se poate întâmpla ca o întreagă categorie profesională să nu aibă și uscăturile ei. Deodată, să nu mai vedem niciun fel de probleme de corupție în interiorul magistraturii... Cum funcționează Inspecția Judiciară? Dacă nu cumva, pe spețe similare, dă soluții diferite? Cum se fac promovările în sistemul de justiție?

Astea sunt niște lucruri foarte, foarte interesante, pe care abia aștept să le discutăm împreună cu CSM-ul, la niște ședințe la care voi participa. Dar, haideți să închidem mai întâi chestiunea asta cu pensiile - discuția dintre magistrați și societate - și imediat după aceea ne ocupăm de ce este în interiorul sistemului.

Jurnalist: Aveți un termen la care măcar să începeți această discuție?

După ce se termină discuția asta cu pensiile.

Video: