Într-o societate dominată de viteza informației și de tentația scurtăturilor, lectura integrală a unei opere literare devine, pentru mulți elevi, un exercițiu tot mai rar. Cartea, cândva reper de formare intele...

Despre toate acestea a vorbit profesoara Mariana Badea, invitată la emisiunea „DC Edu”, moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, decan și director al revistei Tribuna Învățământului. Ivan a adus în discuție situația actuală a literaturii în școală: dificultățile programelor, eliminarea unor opere fundamentale, confuziile din canonul literar și tendința elevilor de a evita lectura autentică.

Mariana Badea a explicat că substitutul lecturii prin rezumate nu numai că sărăcește formarea elevilor, ci poate să-i inducă direct în eroare. „Rezumatele sunt de foarte multe ori greșite. Uneori sunt făcute, scuzați termenul, «în bășcălie»”, a subliniat ea. În opinia sa, lipsa de coerență a programei agravează fenomenul: „Programa la Română este din 2011. Nu s-a mai așezat nimic în ea. Cred că în 2012 s-au statuat acești autori canonici, care sunt 17 la număr, dar rămân în fapt 14... Nu am auzit pe nimeni să predea Eugen Lovinescu, care e unul dintre autorii canonici. Eu am avut teza de licență Eugen Lovinescu, sigur, romancierul, nu criticul. Aproape nimeni nu predă Titu Maiorescu”.

Chiar și atunci când autorii apar nominal în programă, sunt reduși la o prezență simbolică. „Marin Sorescu este prezent doar cu Iona. În mintea tuturor, poezia la Marin Sorescu nu există”, a punctat profesoara. Această golire de conținut a literaturii canonice este dublată de o realitate dură: dacă s-ar introduce în subiectele de bacalaureat operele unor autori precum Lovinescu, „nu ar mai lua nimeni bacul”, recunoaște Mariana Badea.

De ce este gravă această ruptură? Pentru că, așa cum a remarcat și Sorin Ivan, axa literaturii române moderne s-a construit pe piloni precum Maiorescu, Lovinescu sau Călinescu, continuată apoi de critici precum Eugen Simion sau Nicolae Manolescu. În lipsa acestor repere, elevilor le scapă imaginea de ansamblu a unei tradiții intelectuale care a modelat cultura românească. Mariana Badea confirmă: „Eu mereu mergeam la clasă cu Istoria literaturii române de la origini până în prezent, de G. Călinescu. Că una este să le povestești și alta este să vadă kilogramele acelea de inteligență și literatură”.

Pentru generațiile anterioare, lectura acestor texte critice era nu doar un exercițiu academic, ci și o formă de rezistență culturală. „În generația mea, din asta am trăit. Că nu erau cărți de comentarii, de eseuri. Și luam Rotaru, Călinescu, Lovinescu, toți criticii, în ordine cronologică. Și din asta luam examenele la facultate”, a mărturisit ea.

Totuși, dincolo de criticile aduse sistemului, Mariana Badea a insistat că literatura poate fi readusă în centrul atenției prin metode vii, prin provocări și prin competiții care stimulează creativitatea. A amintit concursul „Tinere Condeie”, încheiat recent, unde elevii au demonstrat un talent remarcabil. „Este surprinzător cât de talentați sunt copiii aceștia. Sunt de la clasa a V-a la a XII-a. Foarte talentați. Și proză, și versuri. Sunt implicați emoțional. Vibrează pur și simplu la creația asta literară, nu numai a lor, ci în general”, a povestit ea.

Meritul de a menține vie această tradiție îi aparține astăzi scriitorului Petre Crăciun, președinte al filialei pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor. „Un scriitor extrem de talentat și de inimos”, care a organizat și festivaluri unde „a adus și 20 de scriitori, să-i vadă pe viu copiii”, spune Mariana Badea. Problema rămâne, însă, că asemenea proiecte sunt mai degrabă rezultatul inițiativelor individuale și al unor „inimoși” care investesc timp, resurse și pasiune, fără un sprijin consistent din partea instituțiilor, a explicat profesoara.

În tot acest tablou, Mariana Badea vede totuși un semn de speranță: manualele pentru clasele gimnaziale includ astăzi texte scrise special de autori contemporani, de la Mircea Cărtărescu la Ioana Nicolae. „M-a impresionat foarte mult faptul că editurile acestea au făcut oferte autorilor contemporani să scrie special pentru manual. E foarte bine, chestia asta îi conectează pe elevi la contemporaneitate și au niște povestiri către zona aceasta de interes a copiilor, mai nouă”, a conchis ea.