EXCLUSIV  Janina Nectara, despre Armani: “Saruta mână doamnelor…”

Dana Popa / 05 iul 2018 / 09:35 Salveaza PDF Comentarii

Își dorește femei pe bancnotele românești și a inițiat o campanie în acest sens, care este deja susținută de nume mari de la noi, a ratat lansarea propriei linii de bijuterii la scară largă și o colaborare cu agentul lui Marc Jacobs, a apărut în Vogue și are acces în culisele festivalurilor de modă importante. 

Jurnalista și bloggerul de fashion Janina Nectara povestește azi, în cea de-a doua parte a interviului pentru DC News, despre întâlnirile cu designerii internaționali, dar și despre industria modei din România! Dezvăluiri despre Armani, Roberto Cavalli, Yohji Yamamoto și alți grei ai modei!

(oar_w460)

- Ai avut o ocazia să cunoști o mulțime de vedete și designeri internaționali! Care întâlnire te-a marcat însă foarte tare?

Fiecare întâlnire cu fiecare designer este fascinantă. Vorbim despre personalități totalmente diferite, ce au maniere totalmente diferite de a aborda moda și business-ul propriu și totuși, au un element în comun. Succesul! 

Desigur, i-am întâlnit de multe ori pe toți, însă primul moment, acela în care am făcut cunoștință, îl am în gând foarte clar în cazul fiecăruia în parte.

Prima întâlnire cu Yohji Yamamoto mi s-a întipărit în gând, datorită faptului că l-am observat la show-ul de modă din Paris al fiicei sale, Limi Feu, fiind așezat pe al doilea rând. A lăsat primul rând și locurile cele mai bune invitaților. Spre deosebire de această abordare, la show-ul unui designer român - o apariție episodică - în primul rând erau așezate toate neamurile, iar prin spatele lor, editorii (cărora trebuie să le dai cele mai bune locuri, fiindcă ai nevoie să îți facă recenzii bune, iar ei au nevoie să vadă bine ce se întâmplă pe podium). O eroare fantastică și o ofensă foarte mare către specialiștii din industrie (editori, buyeri s.a.), care a doua oară nu mai vin. Este un adevărat algoritm manieră în care sunt așezate personalitățile care participă la un show de modă, iar Yohji Yamamoto părea că stăpânește perfect acele reguli. Însă discutând cu el, mi-am dat seama că acționează astfel nu pentru că urmează niște reguli elementare de PR, ci pentru că e adânc inoculat în cultură sa, japonez fiind, să lase locurile cele mai bune, priveliștea cea mai bună și, în general, tot ce e mai bun, invitaților săi. 

În altă ordine de idei, pot spune că Armani este foarte galant, protocolar, sărută mâna doamnelor când le cunoaște. Așa mi s-a întâmplat și mie și-am fost extrem de fâstâcită dat fiind faptul că, pe atunci, eram aproape un copil, iar la noi domnișoarele așa și erau tratate: mai mult ca niște copii, nicidecum la fel de ceremonios precum doamnele.

(oar_w460)

                     Janina Nectara și Roberto Cavalli

Pe de altă parte, Roberto Cavalli este foarte cald, prietenos, deschis, volubil. Însă nu cu toată lumea. L-am observat atent, doar cu cine se simte confortabil. Miuccia Prada și Karl Lagerfeld pot părea un pic mai reținuți, însă dacă inițiezi o discuție despre artă, descoperi că sunt adevărate enciclopedii în istoria artei.

- Ai primit propuneri pentru un job de fashion interesant în afară țării? Dacă da, cum ai reacționat și de ce nu te-ai mutat încă din România pentru a face carieră în afară?

Propuneri au fost și mi-au dat de gândit, însă eu nu simt că aparțin altei țări. Mie îmi place (în) România. 

Aici e “cântecul obârșiei”. Aici sunt toți cei dragi. Eu am avut privilegiul de a călători și de a experimenta traiul în multe locuri, de a face comparații, așadar alegerea e în cunoștință de cauza. Am fascinația pentru noi orizonturi, însă întotdeauna dorul de casă intră în acțiune după un timp. 

(oar_w460)

(oar_w460)

- Cum vezi industria fashion de la noi? Există în adevăratul sens al cuvântului? Ce designeri români îți plac?

Este un răspuns pe care l-am reluat și cu alte ocazii, fiindcă situația stagnează. De ani de zile nu se schimbă nimic. Consider că România are diamante în mână, însă le pierde printre degete! Bucureștiul ar fi putut fi următorul Berlin în termeni de modă. Designeri talentați sunt, forță de muncă bine calificată am avea…

Lipsesc, însă, trei elemente esențiale dezvoltării sănătoase a unui brand: un sistem/o industrie a modei, o școală eficientă și, mai ales, o politică integrată de susținere și promovare pe plan internațional a brandurilor românești.

Din păcate, în România nu există o școală de modă propriu-zisă, care să poată concura cu cele din marile capitale europene. Profesorii nu vin din domeniul modei, ci sunt artiști plastici (și e clar de ce e greu să înțelegi moda predată de un sculptor sau de un pictor). Pe undeva penuria aceasta de profesori se explică, dat fiind faptul că abia acum începe să se dezvolte fenomenul și în țara noastră, abia acum încep să se formeze specialiști.

(oar_w460)

(oar_w460)

Chiar și așa, atât școlile cât și profesorii ar trebui să fie integrați într-un sistem de schimb de experiențe cu alte instituții similare din străinătate. Pentru a se updata, profesorilor din țară ar trebui să li se ofere oportunitatea de a schimba locul cu cei din străinătate în programe speciale de scurtă durată.

Școlile, de asemenea, ar trebui să aibă capacitatea de a-și trimite bursierii să studieze măcar pentru un an la o altă instituție de învățământ compatibilă, însă una cu tradiție, care a dat designeri ce au lucrat pentru branduri și case de modă celebre, așa cum este Central Saint Martins din Londra sau Parsons în NY.

O altă tragedie care se întâmplă este că după terminarea anilor de studiu absolvenților li se pune o diplomă în brațe și sunt lăsați de izbeliște. Școala nu le pune la dispoziție nici programe de internship și nici nu are acorduri semnate cu case de modă, prin care acestea să recruteze tinerii designeri talentați direct de pe băncile facultăților, așa cum se întâmplă în Franța, în Italia, în Anglia...

(oar_w460)

Apoi, vorbim despre lipsa unei industrii, care să susțină o producție calitativă. Pentru că nu a existat o politică de continuitate a meșteșugurilor, România a pierdut o mare parte din forță de muncă, foarte bine calificată, de altfel, în confecții și marochinărie.

Însă industria modei presupune și PR specializat în modă (nu PR în general), manageri care să cunoască în detaliu acest business (nu alt tip de business), buyeri care să ofere logistică vânzării unei colecții și presă suficient de influentă încât să ajute la golirea rafturilor din magazine.

Chiar dacă un tânăr designer reușește să treacă de toate aceste piedici, de multe ori, când ajunge la acest prag, a epuizat toate resursele continuării drumului. Iar drumul adevărat abia acum începe. Până acum, fusese doar o cărare de străbătut. Mai mult decât atât, nu avem o strategie națională de susținere a designului românesc, deși există niște fonduri chiar și europene insuficient accesate din păcate sau controlate de anumite organizații greu de pătruns pentru tinerii aflați la început de drum.

Guvernul turc, spre exemplu, a văzut în modă încă o manieră de a-și promova țara, susținând financiar participarea designerilor talentați la Săptămâna Modei într-un program național bine pus la punct.

În primele mele participări la Paris Fashion Week, am întâlnit cam 4-5 designeri turci pe sezon, toți finanțați de guvernul țării lor. Ca să vă faceți o idee,  un singur show de modă sau o lansare de colecție la Paris poate depăși lejer 100.000 de euro. Un eveniment de doar câteva minute!

(oar_w460)

Iar Turcia are și o școală excelentă în design, are și presă puternică, dar și forță financiară și putere de cumpărare demnă de faima unei foste capitale de imperiu. Însă chiar și așa, autoritățile investesc în continuare. Poate că știu ele ceva! Poate că ar trebui să luăm notițe…Dat fiind faptul că talent și forță de muncă specializată avem, jumătate din succes ar trebui să fie asigurat. Însă câți designeri merituoși nu stau cu colecții valoroase în dulap? Pentru că ne lipsește piesa cea mai importantă din acest puzzle: cum să monetizăm ideile. Consider că moda este o oportunitate fantastică pentru economia României. Trebuie doar ochi să vadă acest lucru!

Nume talentate avem, însă nu au reușit încă să devină branduri, asemenea omologilor din capitalele modei. Din motivele enumerate mai sus. Au avut sau încă mai au de înfruntat etape în propulsarea mărcii la rang de brand.

Pentru a arde câteva dintre aceste etape, cred că o injecție considerabilă de fonduri ar rezolva multe aspecte. Însă fără un management de specialitate, ar fi bani aruncați în vânt. Și s-au văzut astfel de cazuri în România.

(oar_w460)

Dacă aș încerca să îmi conturez rapid un brand, aș urma probabil două căi. În primul rând aș cauta un investitor serios și apoi aș angaja un manager care să fi lucrat deja cu un brand solid, a cărui experiență să îmi aducă garanția (atât cât se poate garanta) ca în X ani brandul meu va fi în punctul Y pe harta modei.

Nu e ușor, desigur. E foarte riscant, unii designeri – vezi John Galliano – și-au pierdut dreptul la a-și mai folosi propriul nume într-o colecție de modă, urmând această cale. Însă e varianta cea mai rapidă. În mod cert nu există sau nu știu eu o rețetă sigură a succesului. Dacă aș fi știut vreuna, aș fi fost miliardară până acum.

- Ești pasionată de modă! Te-ai gândit să duci acest lucru la un alt nivel și să devii, la rândul tău, designer?

Am dezvoltat încă din facultate, făcându-mi temele, colecții de accesorii (pantofi, genți și bijuterii), pe care le-am purtat la Săptămâna Modei de la Paris. În timp ce eram la un eveniment organizat de Marc Jacobs, agentul său, care îi reprezenta propria linie de bijuterii, a venit la mine, propunându-mi, când a aflat că îmi creez singură bijuteriile, să mi le reprezinte. 

(oar_w460)

Spre deosebire de celelalte colecții pe care le avea în portofoliu (toate minimaliste cu precădere), bijuteriile mele erau supradimensionate, glam, impozante. Mai precis, contra trendului. Însă intuiția mea îmi spunea că moda (desigur, dată de preferințele oamenilor) se va schimba în curând. Nu am luat 10 la materia pentru tema căreia lucrasem acele bijuterii. Profesorii (artiști plastici) au decretat că e “too much”. Însă imediat după ce m-am prezentat cu ele la Săptămâna Modei, apare Vogue America Latină, care lansase un articol despre, culmea, noul trend în materie de bijuterii! Iar articolul era ilustrat cu poza mea de la evenimentul Marc Jacobs, purtând bijuteriile realizate pentru tema de la facultate, care erau date drept exemplu de “the next big thing”. Apoi au apărut în Vogue Japonia, Vogue Rusia și în alte publicații sonore. Colegele îmi spuneau în glumă că trebuia să fac contestație. 

Lăsând gluma la o parte, am fost extrem de încântată de propunerea agentului, însă în naivitatea vârstei, mi-a fost frică de investiția ce ar fi urmat. Așa că am amânat momentul lansării unei linii de bijuterii la scară largă. Astăzi, tocmai pentru că am devenit mai înțeleaptă, nu aș mai alege să fiu la fel de precaută. Ce paradox, nu? 

- Ai inițiat de curând campania Femei Pe Bancnote. Ce așteptări ai de la ea? Crezi că vei reuși la final să introduci femei istorice pe bancnotele românești?

Campania Femei Pe Bancnote, un demers de mândrie națională, care are drept scop ilustrarea unei bancnote românești cu una dintre personalitățile feminine marcante ale istoriei naționale.

Campania nu se va opri până la rezultatul pe care ni l-am propus. Și nu sunt singura care aderă la acest deziderat. Pe www.FemeiPeBancnote.ro sunt deja peste 11.000 de voturi. Oamenii și-au ales numele preferate dintr-o selecție de 100 de personalități feminine istorice. Sunt femei care au întreprins acțiuni revoluționare, au luptat pentru independența acestei țări sau au adus României distincții excepționale, medalii și chiar recorduri mondiale. Din aceste propuneri, românii își aleg personalitatea preferată, care va fi imprimată pe o bancnotă în Anul Centenarului, mai ales că în 2018 se împlinesc 80 de ani de când româncele au obținut drept de vot.

(oar_w460)

Evident că pe bancnotele românești ar trebui să apară pesonalitățile marcante ale spațiului cultural român și doar pe principiul meritocrației. 

Noi nu cerem o excepție. Ci o racordare la realitate. Nu cerem o favoare. Cerem ce este al acestor femei. Un loc între cei recunoscuți. Măcar uneia dintre femeile care au contribuit la crearea României moderne să îi fie recunoscute oficial meritele, plansadu-i chipul pe o bancnotă de circulație națională. Mai ales că România a dat prima femeie explorator din lume - Florica Maria Sas; prima femeie arhitect-inspector general din lume - Virginia Haret; prima femeie doctor în medicină din lume - Maria Cutarida Cratunescu; prima femeie avocat din Europa - Sarmiza Bilcescu; prima femeie inginer din lume - Elisa Leonida Zamfirescu, iar lista poate continua. Nu credeți că meritau să fie pe o bancnotă?

A refuza recunoașterea succesului femeilor românce, înseamnă a-i refuza României jumătate din merite. Avem bărbați istorici cu merite incontestabile, bărbați indiscutabil valoroși. Proiectul Femei Pe Bancnote invită să decoperim și femeile valoroase ale României. Este o invitație la informație. O invitație la cultură. Și, nu în ultimul, rând, o invitație la activism. 

În petiția pe care am făcut-o simbolic online, astfel încât să explic oamenilor situația actuală mai bine, îl invit pe domnul Mugur Isărescu să ni se alăture. Consider că nu suntem în două tabere diferite. Dimpotrivă! Petiția este o invitație către Guvernatorul BNR de a ni se alătura în acest demers istoric și de a intra chiar domnia sa în istorie drept Primul Guvernator din Istoria României Care a Dat Ordin de Emitere a Unei Bancnote cu Efigie Feminină.

(oar_w460)

Dacă și dumneavoastră considerați că o femeie istorică excepțională merită să ajungă pe o bancnotă și să fie considerată simbol național, va invit să va susțineți opinia, semnând petiția și alegându-va preferatele, totul cu un simplu click pe www.FemeiPeBancnote.ro. 

- Cine s-a alăturat până acum campaniei și ce vedete mai urmează?

Din ce în ce mai mulți artiști, oameni de cultură și ambasadori susțin acest demers istoric. Universitățile din România și-au arătat interesul pentru această campanie. Prima instituție de învățământ superior, care a anunțat oficial susținerea campaniei Femeie Pe Bancnote, este chiar cea mai mare universitate din țară (în privința studenților admiși fără taxă)-Universitatea Politehnica București. Concomitent, persoane publice continuă să se alăture în număr tot mai mare, semnând petiția și votându-și preferatele pe site.

INNA, Antonia, Alina Eremia, Toni Grecu, Proconsul, Matei Dima-Bromania, Raluk, Irina Rimes, Ana Baniciu, Liviu Teodorescu, Paul Surugiu-Fuego sunt doar câteva dintre cele mai îndrăgite nume care și-au îndemnat fanii să își aleagă personalitățile preferate pe www.FemeiPeBancnote.ro, ca să scriem, astfel, împreună, istorie în România! Ceea ce vă îndemn și eu! 

Citiți aici prima parte a interviului cu Janina Nectara pentru DC News!

  



STIRE RECOMANDATA

Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.23