Începutul de an şi de săptămână a venit cu veşti triste nu doar pentru lumea academică, ci pentru întreaga Românie. Dumitru Radu Popescu, unul dintre cei mai importanți prozatori ai țării noastre, s-a stins din viață luni, pe data de 2 ianuarie, la vârsta de 87 de ani. Anunțul trist a fost făcut de scriitorul Radu Feldman Alexandru pe una dintre rețelele sociale.
”Ne-a îmbogățit cu o operă monumentală, de o valoare excepțională: proză, teatru, poezie, critică literară. Și-a trăit viața într-o desăvârșită onestitate. A fost un coleg și un prieten ireproșabil. Durerea e prea mare și cuvintele sunt prea sărace pentru a cuteza acum, și în acest loc, evocarea binemeritată. Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i dea liniștea de care atât de multă vreme a fost vitregit" a scris pe profilul personal de Facebook fostul senator Radu F. Alexandru.
Şi actriţa Carmen Tănase a reacţionat: "Ne-a părăsit Dumitru Radu Popescu! Câte actriţe au intrat la facultate cu monologul Silviei din "Aceşti îngeri triști"? Dumnezeu să-l odihnească!"
Deputatul Ionuţ Vulpescu, fost ministru al Culturii, şi-a exprimat, de asemenea, regretul:
"La început de an, s-a stins din viață unul dintre ultimii reprezentanți de frunte ai instituției marelui scriitor, Dumitru Radu Popescu. Biografia sa este o biografie albă, de hârtie, cum spune Roland Barthes. Adică fără evenimente ieșite din comun, fără scandaluri și, mai ales, fără legenda care parazitează viața atâtor scriitori români, din care au rămas multe vorbe de duh și puține texte. D. R. Popescu a scris în permanență, decis să contribuie prin opera sa la înfrângerea a două „blesteme” ale literaturii noastre: cel al relativei puținătăți cantitative și cel al proiectelor neîncheiate. Opera sa, atât cea în proză, cât și cea dramatică, este structurată în mari cicluri, cum sunt F (una dintre cele mai profunde construcții epice din literatura noastră) sau Iepurele șchiop, ori ciclul dramatic dedicat trădării și căderii lui Constantin Brâncoveanu. Prin aceasta, scriitorul vrea să ne spună că literatura nu este nici produsul inspirației întâmplătoare și capricioase, nici o ocupație ca oricare alta, un job (cum se zice astăzi). Ci un act de creație cu multiple valențe în cultura și în spiritul românesc. A fost un om discret. Nu prea a acordat interviuri și nu a apărut la televizor. A vrut să marcheze o anumită distanță față de devergondajul mediatic general, în care s-a transformat societatea românească. Există viață și (sau mai ales) dincolo de sticla televizorului.
A fost un președinte onorabil al Uniunii Scriitorilor, în timpuri foarte puțin onorabile. Ales în condiții delicate, în contextul războiului declanșat de „grupul Barbu” împotriva spiritului democratic al USR, el a reușit să fie președintele scriitorilor. Nu a putut împiedica unele măsuri vexatorii și absurde, cum a fost interdicția organizării unei Conferințe Naționale statutare sau blocarea, de către organele de partid, a primirii de noi membri. Uniunea a rămas, însă, sub președinția sa, unul dintre ultimele colțișoare de relativă normalitate, într-o Românie ceaușistă tot mai apropiată de teatrul absurd.Dumitru Radu Popescu a avut un tip special de umor. Și a fost un microbist de o competență aparte. A făcut parte din categoria rară a oamenilor care nu știu să uite. Prin dispariția lui, cea mai importantă generație postbelică își pierde unul dintre ultimii mohicani. Vânătoarea regală a cuvintelor însă de-abia acum începe. Dumnezeu să îl ierte!" - este mesajul din online al social democratului.
Dumitru Radu Popescu a fost scriitor, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române. De asemenea, acesta a fost membru supleant în CC al PCR din 1968 și deputat în Marea Adunare Națională din 1975. Dumitru Radu Popescu avea 87 de ani.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
