George Enescu a plecat din România în 1946, era un om spre sfârșitul carierei, având o sănătate extrem de precară. Oficial, pleca într-un turneu în S.U.A. şi Canada. Neoficial, pleca în exil.
A plecat pentru că nu se mai simțea în siguranță cu ce se întâmpla în România. De asemenea, în pericol era și Maria (Maruca) Cantacuzino Enescu, soția artistului, care-şi etala fără reţinere titlul de prinţesă.
Oana Stănciulescu, despre George Enescu
Jurnalista Oana Stănciulescu, contactată de DC News, ne-a vorbit despre George Enescu. Ziarista vorbește cu mult regret despre faptul că noi, ca popor, știm atât de puține lucruri despre marele artist.
"Eu am tot scris și voi mai scrie despre George Enescu. Să nu uităm că din doi în doi ani este Festivalul George Enescu. Dacă te uiți pe cifre vei vedea că sunt extraordinare. În primele minute, se epuizează biletele. Interesul pentru acest Festival este foarte mare. Vin mulți oameni din străinătate. Tristețea mea cea mai mare este că noi nu știm, ca români, cine a fost George Enescu din mai multe motive. De ce? Pentru că nimeni nu a stat în arhivă să caute documente despre el. Din fericire, doamna Ioana Voicu-Arnăuţoiu a căutat documente în arhive și a găsit multe lucruri interesante. Cred că este cazul ca noi, românii, să cunoaștem valorile, dar să le cunoaștem și viețile. George Enescu nu este doar un mare compozitor. Trebuie să știm cum a trăit, trebuie să știm prigoana Securității, trebuie să știm că a murit cu dor de România. Trebuie să știm toate aceste lucruri pentru că altfel... unde sunt rădăcile noastre?", a spus Oana Stănciulescu pentru DC News.
Jurnalista ne-a spus și care este lucrul care a impresionat-o cel mai mult din viața lui George Enescu.
"M-a impresionat cel mai mult că a murit cu dor de România. În articolul publicat în Expres Magazin veți afla că securiștii care mergeau la Paris și se ocupau de George Enescu, atunci când reveneau în România dădeau rapoarte. Spuneau ce face, de cine este înconjurat, care mai este atitudinea lui față de comuniști. Unul dintre ei, la întoarcerea în țară, spunea că atunci când vorbea despre România, pe obrazul lui George Enescu curgeau lacrimi. Asta m-a impresionat teribil. Atunci când auzea lucruri despre România... plângea; atât de dor îi era de această țară", a zis Oana Stănciulescu pentru DC News.
Întrebată de ce nu știm noi, ca români, să ne prețuim valorile, jurnalista ne-a spus: "Este o întrebare bună. Cu toții ar trebui să ne punem această întrebare. Dacă noi am afla mai multe lucruri despre cine am fost cu adevărat, ne-ar fi mai ușor acum. Nu am mai sta în genunchi pentru că am conștientiza care este valoarea noastră. Oamenii de valoare ne-au salvat pe noi ca popor. Noi suntem acum cine suntem datorită talentelor și oamenilor care s-au sacrificat pentru România. Sunt multe lucruri de spus și de învățat despre trecutul nostru".
Autoritățile ar fi vrut ca George Enescu să revină în țară
George Enescu a fost atent urmărit de statul român deoarece conducătorii partidului voiau să îl aibă din nou în țară. Au făcut demersuri pentru a se întoarce, dar marele compozitor nu s-a mai întors.
Autorităţile nu au renunțat niciodată la ideea de a avea cu George Enescu o relaţie din care să poată profita ca imagine şi l-au decorat în 1947 cu Ordinul „Serviciul credincios", iar în august 1948, George Enescu, membru al Academiei Române din 1932, a devenit membru de onoare al nou înfiinţatei Academii a Republicii Populare Române.
În străinătate, începând cu anul 1951, Securitatea a direcționat mai multe acţiuni care au avut ca scop studierea amănunţită a personalităţii lui Enescu, a Mariei Cantacuzino Enescu, a situaţiei lor materiale, devenită precară după ce boala de inimă, care a culminat cu o criză gravă, l-a împiedicat pe muzician să mai susţină concerte, să dirijeze sau chiar să predea.
Cel mai important obiectiv al Direcţiei I a Securităţii a fost găsirea în anturajul lui Enescu, a oamenilor care puteau fi determinaţi să dea informaţii despre ei, să afle dacă se gândesc să se întoarcă în România, şi să-i influenţeze să facă acest lucru.
George Enescu nu mai dorea să aibă contacte cu autoritățile române
Marele artist nu numai că nu se poate decide să vină în ţară, cu atât mai mult cu cât pe măsură ce anii treceau, veştile primite din România erau tot mai puţin optimiste, dar mult timp nu a dorit să aibă nici contacte cu autorităţile române. Nici banii proveniţi din drepturi de autor şi din indemnizaţia de membru al Academiei Române, care au început la un moment dat să fie expediaţi la Legaţia Română din Paris, nu erau ridicaţi. Considera că orice gest i-ar fi putut fi interpretat ca o apropiere şi o legitimare a regimului de la Bucureşti, şi ar fi putut deveni subiectul unor dispute aprinse în rândul diasporei româneşti din Franţa, deja împărţită la începutul anilor '50, în două tabere rivale: aşa zisa „colonie democrată" şi emigraţia „reacţionară".
Fiind însă suferind şi nemaiputând concerta, starea lui materială a devenit tot mai dificilă, iar gândul că ar putea beneficia de banii care i se cuveneau de drept, începuse să îl preocupe, cu atât mai mult cu cât, la Bucureşti, legea drepturilor de autor, îi îndreptăţea pe compozitorii frecvent cântaţi să câştige sume apreciabile. Iar conducerea Uniunii Compozitorilor, în contextul eforturilor făcute de guvern pentru a-l determina pe Enescu să revină, nu obstrucționa acordarea acestor drepturi, scrie Expres Magazin.
A murit departe de țară cu gândul la România
George Enescu nu a mai plecat niciodată din Paris pentru că sănătatea sa s-a deteriorat rapid și în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 a pierit.
Ultimii ani ai vieţii lui Enescu au fost pentru el cei mai grei şi mai dramatici. Vârsta, dar mai ales boala, l-au obligat să cânte şi să compună din ce în ce mai puţin.
Întregul articol scris de Ioana Voicu Arnăuţoiu, care conține și documente, despre cum a trăit George Enescu în exil, în sărăcie, într-o luptă continuă cu autoritățile și cu dor de țară poate fi citit în EXPRES MAGAZIN.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
