Iată analiza politică scrisă de europarlamentara PSD Claudia Țapardel, pentru dcnews.ro:
Abuz, nedreptate, cruzime sau lipsă de umanitate sunt acuzele pe care cei mai mulți români le aduc la adresa Barnevernet, serviciului de protecție a copilului din Norvegia. Cazul Bodnariu este încărcat de emoție și este practic imposibil să judeci rațional un gest atât de radical, cum este separarea copiilor de părinți.
De ce nu am așteptat mai multe informații înainte să îmi exprim public susținerea pentru reîntregirea familiei Bodnariu și totodată indignarea față de gestul abuziv făcut de autoritățile norvegiene:
Să fie clar. Nu discutăm despre o diferență de mentalitate în acest caz. Nu dezbatem ce înseamnă să-ți disciplinezi fizic copilul sau cum interpretăm noi și norvegienii, diferit, astfel de gesturi. Vorbim despre practica unei instituții girate de stat de a separa părinții de copii, fără o justificare corespunzătoare, fără o decizie a unei instanțe neutre, fără transparență. Din orice punct de vedere ai privi problema, devine cu atât mai clar că practica autorităților norvegiene nu se înscrie în nicio normă pe care lumea o poate înțelege.
Atitudinea total netransparentă a norvegienilor este primul motiv care m-a făcut să cred în familia Bodnariu și în cauza sa. Mai mult decât atât, nu este singurul caz semnalat de abuz direcționat împotriva unor familii de români. 16 copii români au fost separați de familie, folosind aceleași proceduri. Refuz să cred că suntem atât de incompatibili, noi românii, cu normele impuse de un stat civilizat cum se pretinde a fi Norvegia.
Respectăm legea, dar legea ce respectă?
S-a discutat foarte mult despre legislația norvegiană pentru protecția copilului. Fără a face o analiză empirică a sistemului legislativ din Norvegia, consideră cineva că este drept sau just să răpești 5 copii din sânul familiei, fără o decizie finală, definitivă și irevocabilă a justiției? Până la urmă legea ne dictează că trebuie să avem încredere în competențele angajaților unei instituții independente (Barnevernet) atunci când vine vorba despre un subiect foarte sensibil, cum este separarea a cinci copii de către părinții lor. Aceeași lege ne dictează că interpretarea unui copil de 9 ani poate atrage după sine distrugerea celulei familiale, dacă acesta spune, în urma unui interogatoriu, ce au nevoie să audă „anchetatorii”.
Și legile pot fi abuzive, sau chiar dacă nu sunt, acestea pot fi interpretate în mod abuziv. De ce trebuie să avem noi încredere în interpretarea legislației de către angajații serviciului local pentru protecția copilului din Norvegia? Putem contesta deciziile lor, putem protesta, ne putem adresa justiției, dar asta numai după ce acești oameni acționează și pur și simplu răpesc copiii din familia care i-a crescut.
Solidaritatea românilor cu familia Bodnariu îmi dă încredere că familia va fi reîntregită.
Drama familiei Bodnariu este drama unei națiuni. Românii s-au unit și au reacționat, îndemnați de empatie și solidaritate, în sprijinul unei familii care trece prin momente deosebit de dificile. Sunt rare cazurile care pot să mobilizeze un popor sau o națiune. Acesta este unul dintre ele.
Nu trebuie să ne oprim aici, cazul Bodnariu trebuie să fie vizibil și analizat, inclusiv la nivel european.
Cred cu foarte multă convingere că protecția cetățenilor români, care sunt supuși unui abuz, este de îndatorirea directă a instituțiilor naționale și europene.
Știu că Norvegia nu este parte a Uniunii Europene, știu că regulile și legile norvegiene trebuie să fie respectate, dar mai știu că cetățenii UE trebuie să fie protejați și familia europeană susținută, indiferent în ce parte a globului ar alege aceasta să locuiască. Acesta este mesajul care mă aștept să aibă un ecou în Parlamentul European, în Comisia Europeană poate chiar în Consiliul European sau în Consiliul Europei.
La finalul oricărei discuții, în Norvegia sunt copii reținuți, plasați în familii surogat, separați de părinții lor naturali, fără acceptul acestora, fără o decizie judecătorească, fără respectarea drepturilor fundamentale ale omului și ale copilului, fără transparență și fără a respecta nici cea mai mică urmă de prezumție de nevinovăție.
Există speranță pentru familia Bodnariu. Oricând de greu ar fi, mi-aș dori ca părinții să nu înceteze să lupte. Din fericire nu sunt singuri, cei mai mulți dintre noi sunt alături de ei!
Notă: Titlul și textul aparțin autoarei. Titlul de homepage și lead-ul aparțin redacției.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
