Ionuț Vulpescu l-a întrebat pe Claudiu Lucaci cum a ajuns purtător de cuvânt al guvernului Adrian Năstase. ”Mi se pare mie sau instituția purtătorului de cuvânt în România pare să fi dispărut, a mai întrebat Vulpescu?
”Ce provocări! Mai ales partea a doua. Eu m-am nimerit în guvernul Năstase, a recunoscut Claudiu Lucaci. Nu am fost nici vreo persoană care avea o relație personală cu cineva din conducerea guvernului. M-am nimerit, pur și simplu. Am fost invitat sau chemat, dacă sună prost „invitat”. Am dat o probă. Acesta e un răspuns bun la întrebarea: ce mai reprezintă purtătorul de cuvânt în zilele noastre? Lumea nu știe: am fost sunat și mi s-a spus: „Dacă dorești, poți să fii purtător de cuvânt al Guvernului.” Unul dintre miniștrii de atunci, care este și astăzi ministru, mi-a transmis invitația în numele prim-ministrului.
Proba, în arhiva guvernului
Am fost invitat să dau o probă, ca la televiziune. Eu, obișnuit cu televiziunea, nu am crezut că e un lucru straniu. Mi s-a părut un lucru foarte serios. Și m-am dus, am dat o probă în interiorul guvernului, am dat o probă orală de dicție și una de telegenie. Și am așteptat un răspuns care a venit. „Putem începe treaba. Putem lucra împreună”. Eu nu știu dacă a contat acest lucru, dar cu siguranță s-a făcut. O pot demonstra toți cei care au fost acolo. Proba s-ar putea să mai existe în arhiva guvernului.
Nimic nu se făcea doar fiindcă ”se uită lumea la noi”
Deci, munca mea a început în felul acesta la guvern. Extrem de timorat! Mai ales, uitându-mă la primul ministru, care era o personalitate academică – dar nu asta conta, nu îmi era frică de acest lucru, că am trecut și eu prin aceste experiențe, ci de anvergura sa, de forța sa de a convinge oamenii, de a-i coordona. Erau niște oameni atât de grei. Îmi era și teamă să mă uit la ei, la vremea respectivă. Deși eu eram jurnalist și știam despre ei, pentru că știam cât de importanți erau ei în România. Importanți, nu ce vedem acum! Conduceau, de exemplu, organizații sindicale care făceau legea în România în relația cu guvernul. Acest om m-a transformat. Am devenit extrem de exigent cu mine însumi. Am devenit extrem de precaut cu tot ceea ce vorbesc, fac și gândesc. Am început să gândesc în scenarii. Nu gândeam în scenarii până atunci. Am început să am back-up. Întotdeauna când făceai un lucru, te gândeai: nu contează dacă iese sau nu, trebuie să ai încă o variantă. Și mai e încă o chestiune învățată acolo: nu faci ceva de dragul de a face. Nimic nu era făcut pentru că trebuia să facem, pentru că se uită lumea la noi. Nu se făcea așa. Fiecare lucru avea o valoare care trebuia identificată. Și era o valoare adăugată, nu era făcută de dragul de a fi făcută. Asta era perioada în care eu am învățat. Am o teză de doctorat care se referă exact la acest aspect. Prima teză de doctorat din România, pe această temă, instituționalizarea funcției de purtător de cuvânt, din perspectivă juridică, economică, profesională, cu toate caracteristicile necesare pentru o instituție.
Când o să avem instituția purtătorului de cuvânt în România?
Eu mă întreb și astăzi, la 10 ani de când am terminat-o, de ce nu vrea nimeni să își pună întrebarea când o să avem și noi o instituție a purtătorului de cuvânt? Există și o teză de doctorat, au mai apărut și altele după aceea. Dar nu avem nici în ziua de azi o instituție cu norme, valori, specialiști, ierarhie. Asta înseamnă instituționalizarea purtătorului de cuvânt. Noi avem ceea ce se numește, superficial, „reprezentanți” ai liderului, care se ocupă cu media sau cu comunicarea. Nu mai avem purtători de cuvânt în sensul instituționalizat. Ei continuă să aibă denumirile acestea, dar a fi purtător de cuvânt înseamnă să ai o profesie secundară la activitatea principală, care este aceea a purtătorului de cuvânt. Așadar, să fie un specialist în domeniu. Trebuie să fi lucrat ca expert în comunicare, în relații publice – nu în jurnalism. Jurnalismul nu este expertiza de care ai nevoie. Este bună. Este o abilitate, dar nu demonstrezi nimic. Eu am învățat acolo, dar faptul că am învățat acolo nu înseamnă că nu e legitim ceea ce spun”.
Podcastul realizat de Ionuț Vulpescu poate fi urmărit pe platforma youtube.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
