EXCLUSIV Caviarul versus supraviețuirea ultimelor "fosile vii". Care este soarta sturionilor din Dunăre

Autor: Andreea Deaconescu

Întrebată despre cum se raportează România la nivel internațional, mai ales din perspectiva braconajului și a eforturilor de conservare, Munteanu a arătat că activitatea de monitorizare și protecție se desfășoară în parteneriat cu statele vecine: „Când am început să lucrăm pe studiu, au fost împreună cu noi și colegii noștri din Bulgaria. În momentul de față lucrăm și cu Ucraina, Georgia și Turcia. Prin urmare, a devenit un pic mai la nivel de bazinul”.

Ea a precizat că și țările de dincolo de Porțile de Fier, precum Ungaria, Croația, Austria și Germania, sunt implicate în acest efort, însă în acele zone sturionii aproape au dispărut. „În afară de cegă, nu mai găsim altceva. Unii sturioni ajungeau până în Germania, adică și ceva morun, și ceva nisetru, dar acum nu mai ajung în zonele respective. Mai mult e vorba de cegă”, a explicat experta.

Cooperarea se realizează pe mai multe niveluri, de la cel mondial până la cel regional. „Există o cooperare la nivel internațional, una la nivel mondial, apoi la nivel de Dunăre, de bazinul Dunării. La nivel mondial este World Sturgeon Conservation Society, care reunește specialiștii și în special cercetătorii pe partea de sturioni din toată lumea. Apoi avem Danube Sturgeon Task Force, deci task force-ul pentru sturionii din Dunăre, care reunește țările riverane Dunării”, a explicat Munteanu.

De asemenea, organizația IUCN, prin grupurile sale de specialiști, are un rol central în stabilirea statutului fiecărei specii, pe baza datelor colectate din diferite regiuni. „La momentul ăsta eu pot să spun că, da, avem o colaborare foarte bună, cel puțin la nivel european între țări. Fiecare face atât cât poate și atât cât îi permit autoritățile, dar există colaborare, există comunicare, nu este încă ideal, dar ne cunoaștem, discutăm când apar probleme, ne sprijinim unii pe ceilalți”, a subliniat reprezentanta WWF România.

Moderatorul emisiunii, Tudor Tim Ionescu, a ridicat problema mai largă a declinului biodiversității la nivel global, amintind că „în ultimii 50 de ani, 70% din animalele de pe planetă și din ocean au fost mâncate, ucise, exterminate, dintre care și sturionii, altfel n-am fi ajuns la acest statut de conservare”.

Pornind de la această realitate, întrebarea firească a fost legată de perspective: ce se va întâmpla cu sturionii și dacă eforturile comune pot face față presiunilor economice și rețelelor ilegale de braconaj.

Cristina Munteanu a arătat că există totuși semnale pozitive. „Dintr-un anumit punct de vedere, se spune că avem și semnale bune. În ideea că, de pildă, nisetrul, la un moment dat, avea foarte, foarte mari probleme. Încă le are. Adică, deja, în 18 ani, nu au mai fost găsiți pui proveniți din reproducere naturală. Ce se mai găsea pe la monitorizare erau pui proveniți din populări. Însă, recent, în 2022, cred, a fost prima oră când au început să apară astfel de pui”, a explicat ea.

Pescarii joacă și ei un rol esențial prin raportarea capturilor accidentale, care au confirmat existența unor exemplare tinere. „Avem și noi semnalați atunci când pescarii ne trimit dovezi că au avut capturi accidentale de sturioni și ne spun despre ele, ne raportează despre ele și am avut și noi, între aceste raportări, câteva exemplare. Prin urmare, este un semnal bun din punctul ăsta de vedere. Să spunem că, din când în când, și pe la păstrugă avem semnale că este într-o stare mai bună”, a adăugat experta.

Totuși, aceste indicii nu pot fi considerate dovada unei reveniri stabile. „Nu putem să spunem da, domnule, merge sigur spre bine, fiindcă, așa cum am spus, dat fiind ciclul lor de viață lung, morunul poate să trăiască 100 de ani, nisetrul 40-50 de ani, nu se grăbesc să se reproducă. Singura care se maturizează mai rapid este cega, care are în jur de 3-5 ani. Și atunci nu putem stabili acum dacă mergem spre foarte bine și că suntem foarte mulțumiți de rezultate, pentru că nu le putem vedea așa de ușor”, a explicat reprezentanta WWF.

O altă problemă majoră este lipsa unui sistem coerent de monitorizare a populațiilor de sturioni. „Plus că nu avem un program de monitorizare coerent, cu niște date care să fie colectate într-un singur loc, ceea ce și încercăm să facem acum printr-un proiect, să uniformizăm și modul în care se face monitorizarea, ca să avem date comparabile între țări și să și avem o bază de date comună”, a punctat Cristina Munteanu.