Ca un făcut, criticii francezi parcă ar fi în criză de cuvinte. Ieșind de la conferința de presă, am mai stat puțin de vorbă cu distinsa Danièle Heymann care a moderat-o cu obișnuita ei eleganță:. „Străluciți cineaști aveți". Peste nici trei ore, citeam în ediția on line a revistei l' Express (cu decenii în urmă, a folosit pentru prima oră sintagma Noul val) ceea ce am reprodus în titlul acestrei corespondențe. Dezvoltând, autoarea cronicii scria: Cineastul „palmat" în 2007 pentru 4 luni, 3 sptămîni și 2 zile semnează un magnific portret al unui tată silit să încalce toate principiile lui de viață, pentru a salva viitorul fiicei sale.(..).
Pin intermediul protagonistului, strălucit înterpretat de Adrian Titieni (îl vom revedea începând din 8 iunie în execelentul Ilegitim) Mungiu compune portretul societății românești de astăzi, cu micile sau marile aranjamente cu legea, care au supraviețuit după căderea lui Ceaușescu.
O face fără a se drapa nicio clipă în hainele unui Cavaler al dreptății.(..).Bacalaureat se impune ca unul dintre filmele cu greutate în cursa pentru Palme d'Or, la numai câteva zile după compatriotul său Cristi Puiu cu Sieranevada. România nu poate să fie absentă din palmaresul 2016.(..).
[citeste si]
"Un mare film de Cristian Mungiu citesc în Télérama, personaje profunde, scenariu magistral". Și la conferința de presă, întrebările lăsau să se înțeleagă admirația pentru noul nostru film intrat în competiție. Întrebat ce anume a declanșat conturarea ideii din scenariu, autorul a răspuns: „Nu pot să spun exact de unde se trage, eu vreau să fac acele filme care sunt cle mai importante pentru mine în acel moment al vieții mele...Este important ca eroii să creadă că în numele afecțiunii pentru cineva nu poți face orice".
Subtilă observație psihologică regăsită și în Caietul de presă, în Nota de intenție a autorului: « Odată ce ai făcut primul compromis, al doilea și al treilea vin mai ușor. Încet-încet, te împaci cu ideea că și compromisul face parte din viață și că, la urma urmei, există diferite feluri de minciuni, de compromisuri și de situații".
Adrian Titieni ne-a mărturisit experiența lui de tată a doi copii. Și-a înțeles bine personajul, viața i-a impus anumite împrejrări când a trebuit să ia decizii. O tânără ziaristă declara că a plâns, în ciuda aerului sărbătăresc cu care se încheie filmul, finalul i s-a parut „strivitor". În aceste condiții, se mai poat vorbi de optimism? „Încerc să nu am toate răspunsurile - a dialogat Mungiu, dar nu sunt foarte optimist. Am făcut multe progrese, dar există o anxietate socială în România. Trebuie să facem ceva acum, nu putem lăsa pe seama viitorului."
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
