Schimbările climatice nu mai sunt o amenințare teoretică, ci o realitate care lovește România pe multiple planuri. De la secetă și furtuni violente la presiunea unei tranziții economice globale, țara noastră...

„Industria din România nu contribuie semnificativ la gazele cu efect de seră, la încălzirea globală, dar am putea să ne protejăm”, a atras atenția Val Vâlcu. Acesta a amintit de greșelile trecutului, când, în epoca lui Ceaușescu, au fost secate multe bălți și zone umede. „Renaturarea, construcția de captări de apă, de iazuri, de bălți cu scop de agrement sau pentru piscicultură ar reuși să rețină primăvara o cantitate de apă care să contribuie la microclimatul local, poate la irigații”, a subliniat jurnalistul.

Climatologul Roxana Bojariu a confirmat importanța unor asemenea soluții. „Sigur că da, e o abordare care acum este foarte prețuită de comunitatea științifică, soluții bazate pe natură”, a spus aceasta. Totuși, specialistul atrage atenția că discuția nu se reduce doar la măsurile de adaptare, ci și la integrarea României într-o transformare economică globală deja în desfășurare.

„Deși mi se pare că n-ar avea un sens foarte mare reducerea emisiilor pentru o țară ca România, care contribuie ca procent foarte puțin la concentrația globală de gaze cu efect de seră din atmosferă, totuși e vorba aici de un alt lucru. Se face o tranziție economică, asta e clar. Fie că vrem, fie că nu vrem, lucrurile se vor mișca mai repede sau mai încet”, a explicat Bojariu.

În lipsa unor măsuri ferme, România riscă să devină „lanterna roșie” a Europei. „Dacă noi nu gândim și o economie cu reducere de emisii, cu decuplare de carbon, ne va fi foarte greu să ne integrăm în peisajul global, unde campionii vor avea acest tip de economie. Pe noi ne va costa energia foarte mult dacă nu facem lucrurile acestea. Orice lucru ne va costa mult mai mult”, a avertizat climatologul.

Pe lângă necesitatea reducerii emisiilor, România are nevoie urgentă de strategii de adaptare. „Soluțiile de adaptare sunt în egală măsură importante, ca și reducerile de emisii, pentru că până la urmă trăim schimbarea climei, până la urmă ceea ce simțim fiecare în locul unde trăim nu poate fi ignorat. Fiecare dintre noi trebuie să se adapteze, atât comunitățile locale, cât și întreaga țară”, a subliniat climatologul.

Aceste soluții, spune ea, trebuie să fie bazate pe studii solide și pe expertiză reală. „Unde lași râul cu lunca lui inundabilă ca zonă tampon și unde problemele sunt atât de mari încât trebuie să faci niște modificări, niște îndiguiri. Dar aici iarăși se cere decizie bazată pe studii, pe acele date științifice și tehnice foarte bine documentate. Ai nevoie de experți, ai nevoie de specialiști”, completează aceasta.

Din păcate, sistemul românesc de cercetare nu este pregătit să facă față acestei provocări. „Aria noastră de cercetare este cronic subfinanțată și te întrebi unde vor fi acei specialiști care trebuie să vină cu soluții foarte localizate. Și România are factori locali foarte diverși. Avem un relief complicat, avem o rețea hidrografică foarte complexă, avem foarte multe tipuri de soluri, de atrofieri de soluri”, a atras atenția Bojariu.

Comparând situația României cu cea a altor țări, climatologul a subliniat dificultățile suplimentare cu care ne confruntăm. „Nu e ca și cum am fi Olanda... Și au fost probleme, dar vă închipuiți cu cât mai complicat e în România, unde ai atâția factori și nu ai doar o zonă de câmpie lângă un ocean mare în așa fel încât să ai doar câțiva factori cu care să încerci să jonglezi pentru a te adapta”, spune aceasta.

În viziunea sa, soluțiile nu pot veni decât dintr-un efort comun al statului, mediului academic, societății civile și cetățenilor. În final, Roxana Bojariu a insistat asupra unei idei esențiale: orice măsură trebuie să fie fundamentată pe studii serioase și adaptată specificului local. „Pentru multe zone s-ar putea aplica această renaturare, dar, încă o dată, ea trebuie făcută pe bază de studii, nu așa, de-a valma, hai să renaturăm totul, hai să lăsăm totul în voia naturii. Nu. Suntem, totuși, în măsură să găsim soluțiile locale potrivite și să ne gândim, într-adevăr, la soluții care merg în sensul naturii”, conchide ea.