Apel pentru salvarea unei școli profesionale cu o tradiție de peste un secol: Petiție - „Nu desființați liceele silvice!”

Autor: Andrei Itu

Prin petiția „NU DESFIINȚAȚI LICEELE SILVICE!” se solicită autorităților să aplice prevederile Ordonanței de Urgență nr. 1/2026, astfel încât să readucă în rețeaua școlară Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” Brănești ca unitate distinctă, respectiv să fie cu personalitate juridică proprie.

Școală silvică înființată în anul 1893 

Inițiatorii demersului subliniază că această școală silvică înființată în anul 1893 nu mai are personalitate juridică, ca urmare a unei „comasări” administrative cu un liceu tehnologic. Acest lucru a dus la transferarea unor clase și facilități în alte locuri, care nu sunt specifice domeniului silviculturii. Mai mult, inițiatorii spun că sunt condiții precare pentru elevi și profesori.

De asemenea, se argumentează în petiție că menținerea unei instituții specializate ân domeniul silvic este esențială pentru formarea viitoarei forțe de muncă, iar hotărârea de reorganizare aduce prejudicii identității profesionale a elevilor și se subminează continuitatea unei tradiții de peste 100 de ani.

PETIȚIE pentru aplicarea OUG nr. 1/2026 și redobândirea personalității juridice a Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești

În continuare, puteți citi textul petiției.

„PETIȚIE pentru aplicarea OUG nr. 1/2026 și redobândirea personalității juridice a Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești

  Noi, semnatarii prezentei petiții – cadre didactice, părinți, elevi, absolvenți, silvicultori, parteneri economici și membri ai comunității – solicităm factorilor de decizie de la nivel central și local aplicarea imediată a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2026 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul educației prin re-includerea Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești în rețeaua școlară 2026–2027 ca unitate de învățământ cu personalitate juridică distinctă.  

Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” Brănești, unitate de învățământ preuniversitar silvic de tradiție, înființată în 1893 prin Înalt Decret Regal și-a pierdut, anul trecut, personalitatea juridică instituția fiind „arondată” Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau”, cu profil preponderent agricol, în urma unor controversate măsuri de „re-organizare” a școlilor. Nu ar fi pentru prima dată când, sub presiunea unor „rațiuni economice”, cele mai vulnerabile structuri, dependente de finanțare, sunt practic eliminate, prin „canibalizare”.

Această practică a desființării, a auto-sabotării, am văzut-o timp de peste trei decenii ca fiind soluția acelor decizionali care, neavând nici un plan coerent de perspectivă, neputând identifica măsuri inteligente sau măcar eficiente, dar nici consecințele dispozițiilor proprii, aleg calea „elevului prost”: rup foaia pe care au scris, ca să nu se mai vadă greșeala.

În exercițiul democrației am ajuns să recunoaștem ușor simptomele demersului politic injust: suprataxarea combustibililor se face a doua zi după Revelion, legile justiției sunt modificate „noaptea, ca hoții” iar ordinul de „comasare” a școlilor este dat în perioada vacanței de vară... Ascunderea neputinței sau, mai grav, a intențiilor contrare interesului public are același decor textualist, cu declarații publice inocente:

„Școlile nu se vor închide, elevii nu vor face naveta”. Întotdeauna se face apel la raționalitate și economicitate, în termeni care doar în aparență, nu rănesc pe nimeni („reformă”, „reorganizare”, „comasare”, „arondare”), tocmai pentru a îndulci un adevăr prea dur pentru a fi acceptat: DESFIINȚARE”. 

Consecințele „fuziunii greu de înțeles”

„După numai un semestru, Colegiului Silvic „Theodor Pietraru” Brănești a înregistrat „din plin” consecințele acestei fuziuni greu de înțeles:

•  Clasele a IX-a, a X-a și a XII-a de la profilul umanist au fost mutate în sălile Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau”, în timp ce în spațiile Colegiului Silvic au fost transferate clase de școală profesională (mecanic auto, tinichigiu-vopsitor, ospătar-bucătar-patisier), fără legătură cu specificul silvic și fără bază materială adecvată profilului respectiv.

• Cantina proprie a Colegiului Silvic, reabilitată și redotată în anul 2022, complet funcțională, echipată modern prin sprijinul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva și autorizată sanitar-veterinar (DSV) a fost realmente închisă. Inventarul și infrastructura funcțională a cantinei au fost relocate la unitatea coordonatoare. Ca urmare, elevii cazați în căminul Colegiului Silvic sunt obligați să traverseze de șase ori pe zi Drumul Național 3 pentru a servi masa, ceea ce ridică probleme evidente de organizare și siguranță.

• Căminul Colegiului Silvic este utilizat în prezent pentru cazarea elevilor ambelor unități, ceea ce a determinat o supraaglomerare a spațiilor, în anumite cazuri fiind repartizați 7–8 elevi într-o cameră de aproximativ 25 mp, situație care afectează standardele rezonabile de locuire și condițiile de studiu.

• Centrul de Documentare și Informare al Colegiului, recunoscut ca unul dintre cele mai bine dotate din județ, a fost desființat în forma sa inițială, spațiul fiind transformat în camere de cămin, iar fondul de carte relocat în atelierul destinat reparațiilor de echipamente silvice.

• Elevii de la forma de învățământ fără frecvență ai Colegiului Silvic au fost transferați administrativ la unitatea coordonatoare, deși aparțin profilului silvic, iar organizarea dirigenției și a activității didactice a devenit fragmentată. ·         Cadrele didactice sunt nevoite să se deplaseze în pauze de 10 minute între cele două sedii, pe un traseu de aproximativ 500 m, ceea ce afectează desfășurarea normală a orelor și continuitatea actului educațional. Însă acestea sunt numai primele efecte asupra procesului educațional și asupra infrastructurii-suport a școlii silvice: directe, observabile, cuantificabile.

În continuare, autorii petiției se întreabă: „Chiar nu mai avem nevoie de acești silvicultori?”

„Chiar nu mai avem nevoie de acești silvicultori?”

„Ceea ce nu se vede este însă răul cel mai mare: pierderea personalității juridice a însemnat rapid pierderea identității profesionale, cu tot ce decurge din această lipsă a statutului. Caz „de manual pedagogic”, impactul major a fost resimțit de elevii profilului silvic, afectați motivațional și marcați de sentimentul incertitudinii și nesiguranței. Cei mai mulți dintre aceștia provin din familii cu tradiție în domeniu, fiind la a treia sau chiar la a patra generație de silvicultori formați la Brănești.

Identitatea silvică, pentru cei ce cunosc această categorie distinctă în perimetrul ocupațiilor, este o sumă particulară de experiențe, valori și credințe care relaționează cu natura și viul, sumă în care definitorie este grija pentru mediu. O „amprentă” emoțională, de indivizi „unici”, dedicați comunității, întâlnită de altfel și în alte multe profesii unde vocaționalul primează.

Din cauza noii situații, la Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” au fost înregistrate deja cazuri de retragere. Chiar nu mai avem nevoie de acești silvicultori?” Petiția poate fi citită în integralitate și semnată aici!

Vezi și - Romsilva obține o victorie definitivă în instanță: Ce se întâmplă cu 43.227 hectare de pădure din Bacău