Analiză. Încep dezbaterile tv pentru președinție în SUA. Seamănă sau nu cu ce se întâmplă în România?

În aceeaşi săptămână, Trump are un termen pentru o altă întâlnire programată, cea cu justiţia din Atlanta, Georgia, unde tocmai a fost inculpat pentru tentativa de fraudare a alegerilor în detrimentul lui Joe Biden în acest stat.

Analiza dezbaterilor televizate pentru preșidinția americană a fost făcută de editorialistul brazilian Lucia Guimaraes, care trăiește la New York, fiind preluată de Rador, din publicația Folha de S.Paulo.

Dezbaterea prezidenţială americană, al cărei format modern a fost stabilit de televiziune anilor 60 ai secolului trecut, a devenit un instrument inutil în era digitală. E teatru pur sau, în funcţie de candidaţi, circ, scrie Guimaraes.

Dezbaterile nu-i informează pe alegători despre probleme politice cruciale pentru viaţa lor; sunt ţinute minte pentru gafe, pentru momente comice sau de agresivitate, adaptate pentru mass-media care vânează like-uri; si, pentru ca sunt moderate de prezentatori şi de reporteri generalişti, obsedaţi de politică în calitate de sport, aduc un deserviciu cauzei informării necesare pentru viaţa civică.

Nu întâmplător problemele urgente care necesită cultură ştiinţifică, precum mediul, joacă un rol ridicol în agenda ziariştilor moderatori. Publicul live la dezbateri, indiferent de restricţiile impuse aplauzelor sau huiduielilor, contribuie la atmosfera de circ.

Într-o epocă de polarizare extremă şi de dispreţ faţă de informaţiile transmise prin jurnalism, publicul care asistă la dezbateri este deja legat de opinii formate şi în căutarea candidatului care să-i confirme convingerile, faptele să se ducă naibii.

Nu există nicio operaţiune de verificare live a faptelor care să neutralizeze forţa minciunilor intenţionate care sunt normalizate de discursul politic din SUA.

Sondajele arată că dezbaterile prezidenţiale rareori schimbă votul şi, promovate ca evenimente importante în calendarul electoral, ajung să devină o distragere a atenţiei de la energiile politice negative.

Cum să dezbatem raţional cu un candidat care continuă să susţină că a câştigat alegerile din 2020 şi că Joe Biden este un impostor instalat la Casa Albă? Şi cum să dezbatem, în acest sistem bipartid, cu candidaţii unui partid care încă neagă tentativa de lovitură de stat din 6 ianuarie 2021?

La radio a câștigat Nixon, la televizor, Kennedy

Dezbaterea care a influenţat, poate, cel mai mult istoria alegerilor din SUA anunţa deja problemele formatului. În septembrie 1960, veteranul republican Richard Nixon s-a confruntat cu democratul novice John Fitzgerald Kennedy. Cei care au ascultat confruntarea la radio au crezut că Nixon a câştigat ca urmare a consistenţei argumentelor. Cei care au urmărit la televizor, în alb-negru, i-au acordat victoria relaxatului şi chipeşului Kennedy asupra unui Nixon stresat, care transpira abundent.

Democraţia necesită dezbatere, nu propagandă. Sunt puţine experienţe civice mai satisfăcătoare decât să asişti, în direct, la o dezbatere de idei care îţi pot schimba destinul. Dar SUA trec printr-o etapă de incriminare a ideilor. Cărţi interzise, profesori de şcoli publice persecutaţi şi o influenţă a evanghelicilor albi în cadrul celor trei Puteri.

Un (o) specialist(ă) în domeniul climei care chestionează candidaţii negaţionişti ar avea mai multă putere de a informa alegătorii. Un (o) economist(ă) care chestionează candidaţii xenofobi, care mint în legătură cu invazia imigranţilor la graniţa cu Mexicul, ar putea explica lipsa reală a unor categorii de lucrători care afectează productivitatea din SUA.

Câtă vreme o nouă generaţie, mai puţin coruptă, nu se va înscrie în procesul electoral, dezbaterile vor continua să dezinformeze în alegeri cruciale cum sunt cele pentru președinția Statelor Unite.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News