EXCLUSIV Adevărata față a românilor, arătată de părintele Vasile Ioana. Lecția pe care un srilankez, venit la muncă în țara noastră, nu o va uita niciodată / galerie foto

Autor: Anca Murgoci

Fiecare dintre noi are o rudă plecată în afară, iar dorul nu poate fi stăvilit. Ce ne mai alină această lipsă este să știm că, dincolo de graniță, acolo unde trăiește încă o Românie harnică, oamenii se poartă frumos cu ai noștri. Ne liniștește să aflăm că sunt respectați și ajutați de „frații” din țările în care au ales să meargă.

Astăzi însă, rolurile s-au schimbat: Și noi am devenit țară gazdă. Și, poate tocmai pentru că suntem cei mai căliți în dorul despărțirilor, știm cel mai bine cum ar trebui să primim pe cei ce vin din alte țări. Cu blândețe, iubire, respect, înțelegere, sfințenie și bucurie, așa cum ne dorim și noi să fie primiți ai noștri prin lume.

Nu trebuie să le închidem ușa imigranților atunci când ne aduc mâncarea la prag. Nu trebuie să-i respingem doar pentru că au o altă culoare a pielii. Trebuie să-i tratăm cu aceeași demnitate și căldură pe care o datorăm fiecărui om.

Iar în acest sens am primit cea mai frumoasă lecție de blândețe la Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi din București, acolo unde este paroh părintele Vasile Ioana.

Aici, un tânăr srilankez, Sarath Hewa Kodithuwakkuge, și-a găsit frumusețea credinței creștine trăite autentic într-o comunitate vie. După multe luni de cateheză și de răbdare, în care a descoperit tainele credinței ortodoxe cu ajutorul unor texte traduse prin „Google translate”, Sarath a cerut să fie botezat. Și a primit cel mai mare dar: Sfânta Taină a Botezului, primind numele de Enoh.

Ceremonia a fost extrem de emoționantă. În biserică s-au vărsat lacrimi, oameni simpli s-au lăsat copleșiți de frumusețea momentului, iar atmosfera a fost una de adevărată comuniune. Se simțea că nu era doar o taină săvârșită pentru un om, ci o lecție vie pentru întreaga comunitate.

Un lucru mi se pare important, dincolo de credința despre care am putea vorbi încontinuu. Nu a făcut acest pas pentru niciun avantaj material. Avea deja viza de ședere, un loc de muncă stabil ca electrician și era bine primit în comunitate. Trebuie spus un lucru: Ceea ce l-a atras cu adevărat a fost dragostea oamenilor, prietenia sinceră a celor din biserică și autenticitatea credinței pe care a descoperit-o.

„Fetele noastre credincioase de la pangar l-au ajutat să cunoască frumusețile Ortodoxiei și, după multe luni de cateheză și traduceri ale textelor învățăturii de credință ortodoxe prin “google translate”, a primit cu bucurie învățăturile credinței noastre sfinte și apoi a primit Sfânta Taină a Botezului. Este o mare bucurie pentru comunitatea noastră care acum nu doar că l-a integrat, ci mai mult! Îl ajută să cunoască și mai bine ce înseamnă cu adevărat să fii creștin-ortodox: să-ți iubești aproapele ca pe tine!”, a spus părintele Vasile Ioana.

Preotul este cel care, prin dragostea, blândețea și puterea lui de a aduce oamenii împreună, face ca astfel de minuni să devină realitate. Sub îndrumarea și inima lui caldă, Sarath a descoperit ce înseamnă cu adevărat să fii primit într-o familie duhovnicească.

Ce lecție mai mare decât aceasta putem primi de la Biserica Ortodoxă Română, prin părintele Vasile Ioana? Dacă am învăța să ne iubim aproapele nu doar ca pe noi înșine, ci am îndrăzni să spunem… chiar mai mult de atât, atunci am fi și mai aproape de Dumnezeu.

Aceasta este și chemarea noastră față de migranții care vin la noi în țară pentru a munci. Nimeni nu pleacă din patria lui de bine, iar ceea ce putem face fiecare dintre noi este să întâmpinăm cu binele nostru. Chiar și un gest mic, un zâmbet, o vorbă bună, o privire caldă, poate alina dorul și singurătatea celor care au lăsat totul în urmă pentru a trăi printre noi.

Priviți la exemplul lui Sarath. Ajutat de români și de părintele Vasile Ioana să descopere tainele Ortodoxiei, el a primit cel mai frumos dar: Taina Sfântă a Botezului. Iar prin bucuria lui, și noi am învățat încă o dată ce înseamnă să-ți iubești aproapele. De acum înainte, părintele Vasile Ioana îi va fi duhovnic, călăuzindu-l pe drumul credinței, și așteaptă cu nădejde ca astfel de momente înălțătoare să se mai repete în viața Bisericii. 

Ceea ce s-a întâmplat la Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi arată adevărata față a românilor: Un popor credincios și primitor, care, chiar dacă poartă în suflet dorul celor plecați în diasporă, știe să-și deschidă inima pentru cei care vin la noi. Românii au învățat din propria lor durere a despărțirii ce înseamnă să fii străin, iar tocmai de aceea pot să ofere căldură, dragoste și respect.

„Dumnezeu să fie cu noi! Cred cu tărie că omul care îl iubește pe Dumnezeu își iubește și aproapele. După asta cunoaștem creștinii. Nu după nume sau după cuvinte, ci după fapte! El a fost și este bine primit de oamenii din biserică, oameni care acum i-au devenit adevărați prieteni, și el simte asta. Simte dragostea oamenilor. A găsit aici frumusețea credinței creștine trăite autentic într-o comunitate”, a mai zis părintele Vasile Ioana pentru DC News.