Cristopher Hitchens în slate.com - "Despre batjocorirea religiei". Articolul lui Hitchens pornește de la un comunicat oficial mai vechi al Departamentului de Stat, în care americanii spuneau că "imaginile anti-musulmani sunt la fel de inacceptabile precum imaginile anti-semite, anti-creștine sau oricare altă credință religioasă".
• Pentru Islam, interzicerea reprezentării profetului Mohamed este, se pare, absolută. La fel cum sunt și carnea de porc, alcoolul, muzica și dansul în unele societăți musulmane. Foarte bine atunci, fie ca un bun musulman să respecte toate astea. Dacă dacă pretinde că are dreptul de a mă face și pe mine să mă abțin de la toate astea, îmi oferă cel mai clar avertisment posibil și o dovadă a unei intenții agresive. Actuala coexistență dificilă este doar un interludiu, pare să spună. Pentru moment, tot ce pot face este să pretind că posed adevărul absolut și să cer imunitate absolută pentru criticile mele. Dar în viitor, vei face ce spun și o vei face cu prețul morții. Refuz să mi se vorbească pe acest ton, pe care îl găsesc drept ofensator;
• Nu cer dreptul de a măcelări un porc într-o sinagogă sau o moschee. Dar nu vreau să mi se spună că nu pot mânca porc și nu voi respecta pe cei care ard cărți;
• Dar aceleași principii ale mele mă împiedică să dezlănțui aleatoriu violența în cea mai apropiată biserică sau să răpesc un musulman și să-l țin ostatic sau să violez imunitatea diplomatică a convoiului celui mai despotic stat islamic;
• Dacă musulmanii nu vor ca profetul lor să fie identificat cu acte barbarice sau fantezii adolescentine, ar trebui să spună public că uciderea aletorie nu este religia lor.
Jurnalistul român Cristian Tudor Popescu pentru gandul.info: "Eu nu aş apăra ca liberate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi şi conduita editorială a publicaţiei"
• Jurnaliştii francezi au forţat nota într-un mod cu care eu ca jurnalist nu sunt de acord. Cred cu tărie în libertatea noastră de expresie. Cred că nimeni nu poate şi nu trebuie să ne interzică nimic cu excepţia legii, bineînţeles, a încălcării Constituţiei. Nu cred că trebuie să vină cineva să ne impună nişte tabu-uri asupra unor subiecte, dar în acelaşi timp cred că trebuie să ne impunem noi nişte limite. Dacă nu ne impunem noi nişte limite, prin autoreglementare, care, din păcate, în România lipseşte cu desăvârşire, atunci libertatea noastră devine o libertate a haosului, o liberate a unei particule libere să se mişte brownian. Nu cred că dorim aşa ceva. Este nevoie de autolimitări, iar în acest caz, jurnaliştii francezi au forţat nota exclusiv pentru a-şi vinde revista, pentru a mări tirajul cu orice preţ.
• Nu am văzut toate caricaturile, dar pe una dintre ele, care apare chiar pe copertă, scrie ‘Le Coran c’est de la merde’. După care urmează o poantă cu nişte gloanţe care trec printr-un Coran. Astă nu mai e umor, nu mai e satiră. Ştim cu toţii ce înseamnă ‘merde’ în limba franceză. Asta e o jignire premeditată, o provocare în ultimă instanţă adresată islamiştilor. Eu nu aş apăra ca liberate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi şi conduita editorială a publicaţiei. Dar cu siguranţă, cei care au înţeles să răspundă cu gloanţe unui act de presă, fie el tabloid, nefericit, de prost gust, jignitor, trebuie cu siguranţă urmăriţi şi aduşi în faţa justiţiei.
Clericul radical Anjem Chourady într-un editorial pentru USA Today- "De ce Franța a permis batjocorirea musulmanilor?"
• Deși musulmanii ar putea să nu fie de acord cu ideea libertății de expresie, chiar și non-musulmanii care o susțin spun că aceasta presupune responsabilități. Într-o lume din ce în ce mai instabilă și nesigură, potențialele consecințe ale insultării profestului Mohamed sunt știute atât de musulmani cât și de non-musulmani;
• Pentru musulmani, să apere onoarea profetului Mohamed este o obligație. Sub legea sharia, pedeapsa strictă pentru o asemenea crimă este pedeapsa capitală implementată de un Stat Islamic. Asta pentru că profetul Mohamed a spus: "Oricine insultă un profet trebuie ucis".
• Adevărul este că guvernele vestice se mulțumesc să sacrifice libertățile atunci când sunt complici la tortură sau când restricționează libertatea de mișcare a musulamnilor, sub pretextul protejării securității naționale. Așa că de ce a permis guvernul francez revistei Charlie Hebdo să provoace în continuare musulmanii, punându-și astfel cetățenii în pericol?
Adelin Petrișor, pe blogul personal:
• S-a vorbit mult despre libertatea de expresie, despre unde începe și unde se oprește. Am văzut și eu câteva caricaturi și cred că multe dintre ele nu aveau nicio legătură cu satira, erau slabe și jignitoare. Oricum, asta nu justifică demența teroriștilor. În democrație, atunci când noi considerăm că ceva e de prost gust, schimbăm canalul, nu mai citim respectivul ziar, nu punem mâna pe arma. Atacul teroriștilor nu are nicio legătură cu sancționarea umorului îndoielnic. A fost doar un pretext pentru niște descreierați care ar fi omorât oricum.
Așteptăm părerile cititorilor în secțiunea de comentarii
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
