Joi seara, a fost inaugurata, la Berlin, a 63-a editie a tradiţionalului Festival internaţional de film. Evenimentul a avut loc sub semnul lui Wong Kar-Wai, regizor chino-american caruia i s-a prezentat, in proiectie de gala, cea mai recenta opera Yi dai zong shi (The Grandmaster), programata insa in afara competitiei. In afara “Vinatorii de ursi, nu din complexe, ci fiindca altminteri regizorul s-ar fi gasit intr-o delicata situatie de incompatibilitate, fiind atat concurent, cat si president, cu un cuvnt decisiv, al juriului Berlinalei. Cine este acest personaj dupa descoperirea caruia, in 1994, un critic american a proclamat: "Puteti sa uitaţi de Quentin Tarantino. El e ştirea de anul trecut! Acum, ştirea zilei e Wong Kar Wai." ?
Corespondență din Berlin de la Tudor CARANFIL
Născut în 1958, Kar-wai este o creaţie a puternicii şcoli de cinema din Hong-Kong, desi s-a nascut la Sanhai. Implinise cinci ani când părinţii i s-au instalat in metropola administrata, pe atunci, de britanici, şi 15 ani mai târziu începea o lungă activitate de scenarist la TV. În 1988, isi socotea ucenicia incheiata, si debuta ca regizor de cinema, cu Wong gok ka moon, dramă care se petrecea în faimoasele cartiere mizere ale metropolei, remarcată instantaneu de organizatorii Săptămânii Criticii de la Cannes. Frumos început, numai că, în 1991 devine, cu A FEI ZHENG CHUAN/ As Tears Go By, gestionarul unui eşec comercial usturător, care-i înlătură posibilitatea să mai facă o a doua serie filmului. Desi fusese programata! Va lucra încordat, timp de doi ani, la altceva, o frescă istorică intitulată poetic “Cenuşa timpului”, DUNG CHE SAI DUK, care obţine la Veneţia, în 1994, trofeul celei mai bune imagini. Însufleţit de succes reuşeşte să mai realizeze, în acelaşi an, CHONGQJING SENLIN / Chungking Express, film simpatic, sentimental, cu aurå poeticå.
În DUOOLO TIANSHI / Fallen Angels din 1995 , un killer ostenit, o femeie amorezată de el, o tânără care vrea să-şi răzbune o trădare, o alta în căutarea marii iubiri, un mut vagabond şi alte personaje solitare îşi încrucişează drumurile în noaptea metropolei. Cu aceşti “îngeri” Kar-wai se vede plasat din nou aproape de Tarantino prin preocuparea pentru insolitul limbajului vizual, abundenţa efectelor speciale, variaţiii de ritm, dar mai ales prin tonul umoristico-jovial al atrocitåţilor expuse. Regizorul pare că tråieşte împreunå cu personajele sale, fascinaţia descoperirii posibilitåţilor camerei, într-o perpetuå joacå de-a filmatul. Cannes ul îi rezervă dealtfel, explicit, în 1997, premiul celei mai bune regii pentru CHEUN GWONG TSA SIT, despre avatarurile unui cuplu asiatic în Argentina, iar, în 2000, IN THE MOOD FOR LOVE (O iubire imposibilå) provoaca efectul unei bombe, înfăţişând drama a două victime ale adulterului, la fel de chinuite de singurătate. Pentru fineţea şi rafinamentul observaţiei sale cineastul e recompensat cu un César si supranumit "Godardul asiatic". Dar 2046, prezentat şi el la Cannes, în 2004, e lung, baroc, plin de peripeţii erotice, vetust, demodat sI peste toate provincial când îi împrumuta eroului insolenţa şi mustaţa unui Clark Gable asiatic şi când îl imita, în încadraturi pe Michelangelo Antonioni. Fara sa-l satisfaca nici macar pe autor, acesta a revenit cu corecturi asuprå-i chiar şi dupå premiera de pe Croazeta. La acea datå, înså, Leslie Cheung, unul dintre actorii preferati ai regizorului, îsi pusese capåt vietii, ceea ce desigur nu uşura intervenţiile dorite.
Solicitat , în 2005, de producătorii europeni să participe, alături de Michelangelo Antonioni şi Steven Soderbergh, la filmul „omnibuz” EROS în confruntarea dintre trei priviri diferite asupra dragostei, contribuţia sa, mediu- metrajul The Hand, a fost considerată cea mai serioasă şi rafinat erotică pagină a tripticului. Anul 2007 marchează un nou debut în cariera cineastului, primul său film american, MY BLUEBERRY NIGHTS, cu Jude Law şi Rachel Weisz cap de afiş, în care Kar-Wai surprindea dureri întrepătrunse şi experienţe atroce greu de împărtăşit reciproc. Dar personajele se destăinuie, ca la terapia de grup, unele altora şi toate, în cor, publicului. Subzistă, în prima parte a „nopţilor” lui Wong un efort spre coerenţă şi un suport poetic, diluat în poveştile următoare prin trucuri gratuite de imagine, de parcă momentele ar fi scrise de dramaturgi diferiţi.
Deşi cineastul anunţase ca următor proiect, The Lady in Shanghai, cu Nicole Kidman şi Takeshi Kitano, despre o iubire imposibilă în China anilor 30, care ar fi continuat drumul american al lui Kar-Wai, ne-am pomenit la Berlin cu o producţie chinezească, şi încă despre un viteaz dascăl în arte marţiale, pentru care „singurul adevăr este cel al învingătorului”.
In treacat fie spus, nici în cinema nu e altfel!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
