Tratatul de la Varșovia, o istorie zbuciumată care a dus la desființatrea acestuia

Din partea României, documentul a fost semnat de către președintele Ion Iliescu. Din delegația română prezentă la Praga au mai făcut parte, printre alții, prim-ministrul Petre Roman și ministrul afacerilor externe Adrian Năstase.

În perioada 11-14 mai 1955 a avut loc la Varșovia Conferința statelor socialiste europene cu participarea miniștrilor de Externe și ai Apărării din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, România, Ungaria și URSS, iar în calitate de observator, ministrul Apărării din R.P. Chineză.

În cadrul conferinței, în vederea asigurarea păcii și securității în Europa, reprezentanții țărilor menționate mai sus au semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală între țările socialiste europene, denumit, după locul unde a fost încheiat Tratatul de la Varșovia. Semnarea lui a constituit însumarea eforturilor depuse până atunci de Uniunea Sovietică și de statele socialiste în direcția asigurării apărării colective, în contextul în care în 1949, fusese înființată Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și includerea Republicii Federale Germania în această alianță politico-militară la 9 mai 1955.

Documentul a intrat în vigoare la 5 iunie 1955, prin depunerea de către toate statele a documentelor de ratificare la guvernul Republicii Populare Polone. La 13 septembrie 1968, Albania a făcut cunoscută hotărârea sa de a se retrage din Tratat.

Comandament Unit al Forțelor Armate

Pe baza Tratatului de prietenie, colaborare și asistență mutuală, statele participante au hotărât să constituie Comandamentul Unit al Forțelor Armate.

Între 27 și 28 ianuarie 1956, la Praga, a avut loc prima ședință a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varșovia.

La 24 mai 1958, la ședința Comitetului Politic Consultativ de la Moscova a fost adoptată o Declarație care cuprindea proiectul Pactului de neagresiune între statele membre ale Tratatului de la Varșovia și NATO, cu o valabilitate de 25 de ani. S-a aprobat, de asemenea, reducerea efectivului trupelor sovietice din Ungaria și rechemarea acestora din România.

În noaptea de 20 spre 21 august 1968, sub pretextul apărării socialismului în Cehoslovacia și în întreaga comunitate socialistă, trupele a cinci state ale Tratatului de la Varșovia — URSS, Bulgaria, Ungaria, Republica Democrată Germană și Polonia — au invadat Cehoslovacia.

România a condamnat cu vehemență această intervenție, pe care a considerat-o ca fiind un amestec brutal în treburile interne ale unui stat.

Accentuarea poziției adoptate de către România s-a materializat, între altele, și prin adoptarea, la 22 august 1968, a Declarației Marii Adunări Naționale, care preciza că deplasarea și staționarea de trupe străine pe teritoriul României se poate face numai prin încheierea prealabilă a unei convenții între organele superioare ale statelor respective, potrivit Revistei Române de Geopolitică și Relații Internaționale (vol. III, Nr. 2/2011). În acest context, armata română nu a mai participat la aplicații desfășurate pe teritoriul altor state începând din 1968. Totodată, autoritățile române nu au mai permis desfășurarea pe teritoriul României a unor aplicații militare, la care să participe și trupe ale altor state și, de asemenea, nu au mai permis tranzitarea teritoriului național de către trupe aparținând altor state (dotate sau nu cu armament) sau survolarea spațiului aerian de către aeronave militare străine.

România decide să nu mai participe cu trupe la aplicațiile militare

În toamna anului 1970, Prezidiul Permanent al CC al PCR a hotărât reluarea cooperării armatei române cu armatele celorlalte state participante la Tratatul de la Varșovia, în ceea ce privea exercițiile comune: Republica Socialistă România va participa la aplicațiile militare ale țărilor Tratatului de la Varșovia, nu cu trupe, ci cu un comandament de stat major de regiment sau divizie, dotat cu mijloacele de transmisiuni necesare.

La 27 aprilie 1985, statele participante la Tratat au semnat un Protocol cu privire la prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului de la Varșovia cu 25 de ani.

Anul 1989 a dus la destrămarea Cortinei de Fier, regimurile comuniste în Europa de Est prăbușindu-se rând pe rând. În noul context creat, la 25 februarie 1991, la Budapesta, miniștrii de externe și miniștrii apărării din cele șase țări participante la Tratatul de la Varșovia au decis dizolvarea structurii militare a acestuia. S-a precizat că reprezentanții Cehoslovaciei, Poloniei, Ungariei, Bulgariei, României și URSS au semnat, la această dată, documentul care anulează obligațiile existente între statele membre și, în special, cele legate de ajutorul reciproc în caz de agresiune. În virtutea acestui document, Înaltul Comandament unificat și Statul Major, precum și toate organele militare care depindeau de acest pact au fost desființate până la 1 aprilie 1991.

În același context internațional, care a dus la desființarea Tratatului de la Varșovia, a avut loc la 30 iunie 1991, ultima sesiune a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), la Budapesta, la care au participat URSS, România, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Cuba, Vietnam și Mongolia, în cadrul căreia a avut loc adoptarea Protocolului privind desființarea organizației. Constituit, la 25 ianuarie 1949, după modelul și potrivit teoriilor economice sovietice, CAER a avut drept scop satelizarea în jurul URSS a țărilor membre, atât în plan economic, cât și în plan politic. Membre ale CAER erau: România, membru fondator, alături de Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria și URSS. La CAER au mai aderat: Albania (febr. 1949; în 1962 a încetat să mai participe la activitățile organizației), Republica Democrată Germană (oct. 1950), R.P. Mongolă (iul. 1962), Cuba (iul. 1972), R.D. Vietnam (iun. 1978). (Agerpres)

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News