Într-un studiu publicat în Neurocase în august, oamenii de știință de la Institut du Cerveau din Paris descriu universul cognitiv extraordinar al lui TL, o elevă din Franța în vârstă de 17 ani, al cărei creier pare „cablat” pentru un nivel de memorie autobiografică ce amintește de science-fiction.

Diagnosticată cu hipertimestezie — o afecțiune neurologică de care suferă mai puțin de 100 de persoane la nivel mondial — TL este capabilă să retrăiască evenimente din viața ei în detalii uimitoare. Dar ceea ce o face cu adevărat unică nu este doar faptul că nu uită absolut nimic din trecut. Potrivit cercetătorilor, TL are și o capacitate ieșită din comun de a se proiecta în propriul viitor cu aceeași intensitate emoțională și bogăție senzorială, un proces pe care autorii îl numesc o formă de „călătorie mentală în timp”, scrie dailygalaxy.com.

„Ea nu doar își imaginează ce s-ar putea întâmpla. Trăiește experiența ca și cum s-ar fi petrecut deja. Nu e fantezie. Este o proiecție episodică complet imersivă”, spune dr. Valentina La Corte, neurocercetător cognitiv și autoare principală a studiului.

Acest caz, care atrage tot mai mult interes în cercurile clinice și filosofice, ridică o întrebare majoră: ce este timpul, de fapt, atunci când creierul tău nu poate face distincția dintre memorie și imaginație?

Ce este hipertimestezia și cât de rară este

Hipertimestezia, cunoscută și ca memorie autobiografică extrem de dezvoltată (HSAM), a fost documentată pentru prima dată la începutul anilor 2000. Spre deosebire de memoria fotografică (încă controversată), hipertimestezia este definită prin capacitatea unei persoane de a-și aminti aproape fiecare zi din viața sa în detalii remarcabile, în special experiențe personale, nu cunoștințe teoretice.

Oamenii cu hipertimestezie pot spune exact, până la vremea de afară și hainele purtate, ce s-a întâmplat într-o anumită zi de acum mulți ani. Însă, oricât de impresionant ar suna, acest dar are și dezavantaje. Mulți dintre cei diagnosticați se plâng că sunt copleșiți de fluxul constant de amintiri involuntare, inclusiv evenimente dureroase sau traumatice pe care nu le pot bloca.

Cazul lui TL este diferit într-un aspect esențial: ea a reușit să-și dezvolte strategii mentale pentru a organiza și controla amintirile. Prin interviuri și teste structurate de memorie, cercetătorii au descoperit că TL folosește ceea ce numește o „cameră albă” — un spațiu mental unde își depozitează experiențele, grupate pe teme și date, în dosare sau dulapuri virtuale.

În mintea ei, evenimentele sunt sortate în categorii precum familie, prieteni, vacanțe sau chiar jucării din copilărie. Unele amintiri sunt păstrate ca imagini vizuale, altele ca mesaje text sau fotografii. Cele dureroase, precum moartea bunicului, sunt încuiate în „seifuri”.

Cercetătorii au fost impresionați de această utilizare naturală a „palatelor memoriei” — o tehnică ce datează din Grecia Antică, dar care de obicei necesită antrenament.

Retrăirea trecutului — și previzualizarea viitorului

Pentru a verifica autenticitatea și bogăția memoriei lui TL, oamenii de știință au folosit două instrumente consacrate de evaluare: testul TEMPau (Memoria Episodică a Trecutului Autobiografic) și TEEAM (Sarcina de Memorie Autobiografică Extinsă Temporal). Acestea măsoară cât de viu poate descrie cineva evenimente trecute sau imaginare, incluzând detalii senzoriale, ton emoțional și orientare spațială.

În toate scenariile, TL a obținut scoruri mult peste media normală. Putea descrie zile anume din urmă cu ani, își amintea mirosuri și sunete și explica ce simțea atunci — și mai ales de ce. Memoria ei nu era doar o cronologie, ci și încărcată de semnificație emoțională și contextuală.

Dar ceea ce i-a surprins cel mai mult pe cercetători au fost descrierile viitorului imaginat.

„Ea a raportat o senzație de pre-experiență — ca și cum ar fi trăit deja evenimente viitoare. Este o abilitate pe care o avem cu toții într-o anumită măsură atunci când ne imaginăm viitorul. Dar la ea se manifestă la un nivel cu totul diferit”, spune dr. Laurent Cohen, neurolog și co-autor al studiului.

TL își imagina scenarii viitoare — absolvirea, conversații, momente importante din viață — cu o intensitate emoțională și detalii senzoriale imposibil de distins de amintirile reale. Cercetătorii au concluzionat că creierul ei folosește aceleași sisteme neuronale pentru a proiecta viitorul ca și pentru a-și aminti trecutul, ceea ce confirmă teorii recente în cercetarea memoriei.

Un caz rar, dar nu unic

Interesant este că abilitățile lui fetei nu par să fi apărut în vid. Mai mulți membri ai familiei ei prezintă trăsături cognitive neobișnuite, precum auzul absolut și sinestezia (amestecarea simțurilor — de exemplu, „a auzi culori” sau „a gusta cuvinte”).

Deși TL nu are sinestezie, concentrarea acestor trăsături rare în familia sa sugerează o posibilă componentă genetică. Scanările cerebrale nu au evidențiat diferențe structurale, dar cercetătorii cred că o hiperconectivitate între rețelele memoriei și cele senzoriale ar putea explica o parte din abilitatea ei.

Cazul este fascinant și pentru ceea ce spune despre identitate. Memoria nu este doar informație, ci și modul prin care ne spunem povestea vieții. TL pare să aibă o conștiință autonoetică extrem de dezvoltată — adică percepția propriei persoane prin timp.

Ea a relatat chiar că poate schimba perspectiva în cadrul aceleiași amintiri, revizitând experiențe din copilărie ca și cum le-ar privi din postura unui adult. Această reflecție interioară, combinată cu amintirea senzorială intensă, sugerează un nivel de complexitate cognitivă încă puțin înțeles.

Organizarea amintirilor dureroase în „camere mentale”

Deși cercetătorii subliniază că TL este un caz excepțional, povestea ei deja influențează noi direcții în terapia memoriei, sănătatea mentală și dezvoltarea cognitivă. Ar putea oare tehnicile ei — precum organizarea amintirilor dureroase în „camere mentale” — să îi ajute și pe alții să proceseze traume sau să-și îmbunătățească memoria?

„Abia zgâriem suprafața. Mai avem atât de multe de învățat — nu doar din cazuri rare ca acesta, ci și despre cum memoria ne modelează pe fiecare dintre noi, în fiecare zi”, a spus dr. La Corte.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News