EXCLUSIV Se închide dosarul Piedone „datorită” stenogramelor în care apare soția sa? Avocatul Toni Neacșu lămurește controversa zilei

Autor: Andreea Deaconescu

Legalitatea interceptărilor în dosarul Piedone

Totul a pornit de la o interceptare a unei conversații dintre Piedone și un angajat al unui hotel ce urma să fie controlat. Convorbirea, care ulterior a fost invocată ca probă în ancheta penală, fusese înregistrată inițial în cadrul unui alt dosar și pentru o cu totul altă persoană. Este sau nu legală folosirea ei în noul context?

„Da”, confirmă avocatul Adrian Toni Neacșu. „Codul de procedură penală prevede că, în momentul în care într-un alt dosar se interceptează o discuție care ar putea arăta existența unei infracțiuni, aceasta poate fi folosită ca mijloc de probă, sens în care se sesizează parchetul competent”. Cu alte cuvinte, dacă în cadrul unei supravegheri tehnice apare o informație relevantă pentru o altă cauză penală, ea poate fi transmisă și valorificată legal. „Se întâmplă în mod curent acest lucru. Dar sigur că da, nu prin ea însăși, adică urmează să se obțină și alte mijloace de probă care să dovedească acea faptă”, a completat Neacșu.

Inquam Photos / George Calin

Cum influențează anularea unei probe restul probelor

O întrebare firească apare în acest context: dacă interceptarea din dosarul original este declarată nelegală, toate probele care au derivat din ea, inclusiv conversația lui Piedone, devin nule?

Avocatul răspunde că „Nu. Există o autonomie, să spunem, a mijloacelor de probă într-un dosar penal. Practic, acea interceptare trimisă de la Brașov, dacă am înțeles bine, a stat doar la baza sesizării parchetului competent, dar ei ulterior cu siguranță au administrat și alte mijloace de probă. Ca atare, fiecare probă în sine este analizată distinct. Dacă una din ele este înlăturată din dosar pe motive de nulitate, nu înseamnă că și celelalte sunt înlăturate”.

Una dintre cele mai controversate părți ale anchetei este legată de interceptările conversațiilor private dintre Cristian Popescu Piedone și soția sa. Publicarea acestor stenograme în presă a stârnit indignare și întrebări serioase despre respectarea intimității și limitele legale ale supravegherii tehnice. Este legal ca procurorii să păstreze în dosar și să folosească drept probă interceptări care privesc viața privată, dacă respectivele conversații nu au legătură directă cu infracțiunea cercetată?

„Așa cum ați întrebat dumneavoastră, nu. Nu este legal să păstrezi decât acele conversații care au legătură directă cu fapta. Există o dispoziție procedurală expresă care spune că se păstrează în dosar, sub formă de transcriere a interceptării respective, doar acele conversații care au fie legătură directă cu fapta, fie pot ajuta la identificarea locului în care se află inculpații”, a explicat Neacșu.

Mai mult, avocatul punctează că singurul care decide ce se păstrează este procurorul de caz: „Pe de altă parte, singurul care poate stabili dacă o interceptare are legătură sau nu cu fapta, fie și o legătură nu foarte directă, o legătură oarecare cu faptele cercetate, este procurorul de caz. Acest lucru se mai poate cenzura eventual doar atunci când dosarul ajunge la un judecător de cameră preliminară”.

Inquam Photos / Octav Ganea

Publicarea stenogramelor: cine răspunde?

Poate cel mai grav aspect rămâne scurgerea în presă a acestor interceptări. În această privință, răspunsul lui Adrian Toni Neacșu este ferm: avem de-a face cu o infracțiune.

„Urmărirea penală este nepublică, ceea ce înseamnă că orice act de urmărire penală (asta înseamnă până când dosarul ajunge la judecător) este un act ce nu poate fi făcut public în nicio modalitate. Din punctul acesta de vedere există o infracțiune care se numește divulgarea informațiilor nedestinate publicității, iar prin natura lor toate informațiile din timpul urmăririi penale sunt informații nedestinate publicității. Ca atare, da, divulgarea unor informații din timpul urmăririi penale, care este nepublică, constituie sau ar trebui să constituie această infracțiune”, arată acesta.

Cu toate acestea, Neacșu atrage atenția că autorii unor astfel de scurgeri nu sunt aproape niciodată identificați sau trași la răspundere: „Din păcate, noi suntem obișnuiți să nu cercetăm aceste infracțiuni, de ani de zile se scurg informații din dosarele penale pe diferite canale, dinspre parchet către public. Nu știu să se fi făcut verificări pentru identificarea celor care au săvârșit acea infracțiune, care din punctul meu de vedere este evidentă. Nu știu ce se va întâmpla în această situație, dar până acum motivul pentru care nu s-au declanșat aceste cercetări penale, care erau obligatorii din punctul meu de vedere, este acela că, pe de o parte, publicul primește o anumită satisfacție aflând diferite informații, iar pe de altă parte că este greu să aflăm cine anume a divulgat informațiile, având în vedere că la un dosar penal au acces mai multe persoane, incluzând, de exemplu, avocații părților”.

În opinia avocatului, lipsa de reacție a autorităților este cu atât mai gravă cu cât astfel de practici subminează încrederea în sistemul judiciar. „Dacă se săvârșește o infracțiune, procurorii sunt obligați să cerceteze acea infracțiune și să identifice autorii, indiferent că aceștia sunt avocați, că e chiar persoana cercetată, că e procurorul de caz (singurul dintr-un parchet, de altfel, care are acces la acel dosar) sau că este polițistul judiciar. Așa ar trebui să fie într-o societate normală în care prezumția de nevinovăție și demnitatea umană a persoanelor anchetate sunt valori. Noi, din păcate, se pare că nu ne aflăm în această situație”, consideră acesta.

Inquam Photos / Octav Ganea

Poate fi condamnat Piedone doar pe baza interceptărilor?

Chiar și atunci când interceptările sunt legale, se pune problema dacă ele pot constitui singura bază pentru o condamnare. Neacșu explică diferența între ce spune teoria și cum funcționează lucrurile în practică.

„Răspunsul teoretic este că nu, în sensul că avem o prevedere expresă care spune că nu se poate stabili vinovăția unei persoane exclusiv pe baza unor interceptări, ci că acestea trebuie coroborate cu alte mijloace de probă. Pe de altă parte, există și un răspuns practic, și anume, în măsura în care covârșitor probele constau în aceste interceptări, care, în practică, se coroborează cu o declarație de inculpat, cu declarații de martori care chiar nu au avut acces direct la acele informații, indirect, se acoperă această cerință a legii și atunci, în practică, avem soluții de condamnare care se întemeiază covârșitor pe mandatele de interceptare”, spune acesta.

Întrebat dacă faptul că o parte dintre interceptări sunt considerate neconcludente sau disproporționat de intruzive (de exemplu, certurile conjugale) afectează admisibilitatea celorlalte interceptări din același mandat sau doar acea parte este exclusă, avocatul răspunde că „Doar acea parte este exclusă. Probele au autonomie, interceptările în sine au autonomie distinctă. Contează, practic, dacă au fost obținute în mod legal, adică un judecător și-a dat acceptul și le-a confirmat, să spunem, într-o modalitate sau alta”.

Totuși, chiar dacă sunt obținute legal, unele interceptări ar trebui eliminate, avertizează Neacșu: „Dacă prin ele însele nu pot duce la dovedirea unei vinovății, în mod normal ele trebuiesc eliminate din dosar, tocmai pentru a nu expune persoana respectivă unui oprobriu public, pe de-o parte, pe de altă parte pentru a nu afecta, efectiv, acele elemente ale demnității umane care sunt generale pentru fiecare dintre noi. În general, justiția, incluzând aici și procurorii, nu păstrează astfel de interceptări în dosare, în sensul că nu le expun, pur și simplu”.

Inquam Photos / Octav Ganea

Statul român, pasibil de despăgubiri

În final, avocatul afirmă că Piedone ar avea tot dreptul să dea statul în judecată pentru încălcarea drepturilor sale fundamentale, ca urmare a scurgerilor ilegale din dosar. „Da, și cred că ar trebui să facă lucrul acesta. Încă o dată, România face parte dintr-un sistem juridic internațional și este obligată să respecte anumite reguli, anumite principii. Unul dintre cele mai importante este respectarea demnității persoanei aflate într-o cercetare penală”.

Conform legii, aceste prejudicii pot fi reparate: „Principiul acesta se regăsește ca atare atât în legile noastre, de exemplu în Codul de procedură penală, în Legea privind organizarea judiciară, dar și în documente internaționale pe care noi le-am semnat. De asemenea, tot legile noastre prevăd modalități de reparare a prejudiciilor care sunt aduse, inclusiv de către instituțiile statului, în ceea ce privește încălcarea acestor drepturi considerate fundamentale. Da, teoretic poate obține aceste despăgubiri sub o formă sau alta, fie că sunt de natură patrimonială sau nepatrimonială, și cred că ar trebui ca românii să învețe că au aceste drepturi și că nu pot fi târâți în anchete chiar în orice modalitate”, conchide avocatul.