Zilele acestea am trăit cu toţii miracolul Învierii. Am trecut prin aceeaşi săptămână a Patimilor, cu aceleaşi taine, dureri şi speranţe, toţi creştinii, indiferent de cum îşi fac sau nu-şi fac cruce sau scriu numele Salvatorului cu un “i” ori cu doi. După ce catolicii au spus primii Hristos a înviat!, am fost şi noi martorii celei dintâi minuni a lumii, ortodocşi, reformaţi, evanghelişti, protestanţi. Mântuitorul a murit şi a înviat nu pentru preoţi şi regi, ci pentru păcătoşii din orice neam şi de orice etnie, făurind astfel o “religie” care s-a dorit a binelui şi înţelegerii universale.
Zilele acestea mi-a fost dat să cunosc ori să reîntâlnesc oameni cu adevărat curaţi pe suflet dar şi pe aceia care “se fac” evlavioşi doar când trec pe lângă biserici sau le pică ochii pe-o cupolă aurită, le intră preotu-n casă sau dau de necaz. Atunci şi numai atunci are loc “schimbarea la faţă”: îşi fac cruci mari, lăbărţate până-nspre genunchi, de cinci ori la rând, spun “Doamne-ajută” tare, răspicat, cu dicţie de discurs electoral şi se declară, pe neaşteptate, iubitori de cele sfinte, stăruitori în Evanghelie. Când cozonacul se-nvecheşte şi prinde coajă iar din ouăle înroşite nu mai rămân decât cojile, dispare şi cucernicia. Iar cei care, cu o săptămână înainte se băteau în cruci şi binecuvântări rostite în marea finală pentru titlul de “veşnic vieţuitor al Raiului”, se întorc la ale lor, la lumea nebună, la Raiul de pe pământ, la Carpe Diem, la “o viaţă am, ce pana mea”.
Zilele acestea mi-am văzut semenii cum se forţează să fie un pic mai buni, un pic mai pioşi, cu capul puţin mai plecat decât de obicei. De admirat, de altfel! Aşa ceva n-are cum să fie rău niciodată! Am văzut lume îmbrăcată în straie noi, apretate, albe, neatinse, parcă special ţinute pe umeraş până-n Duminica Învierii. Şi ce frumos a fost să văd străzile pline de oameni curaţi pe dinafară! Câţi, oare, dintre cei cu guler scrobit sunt, cu adevărat, limpezi pe inimă şi desluşiţi şi pe dinăuntru? Câţi dintre cei pe care i-am văzut ieri şi alaltăieri cu pasul pe stradă parcă mai atent şi cu ton ceva mai domol în vorbă se vor întoarce la cele lumeşti şi vor uita de taina Învierii? Paştile vin şi, aşa cum vin, se şi duc. Sfânta Duminică a trecut deja. Însă ştirile şi cancan-urile şi bârfa mondenă se întorc. N-au plecat niciodată din loc, doar au fost puţin lăsate în urmă. "Sigur că e bine să fim informaţi, urmărim ştirile să vedem ce se întâmplă în Ucraina şi de ce nu se întâmplă în România. Dar eu când vin aici (în biserică) vreau să aud ştiri de la o altă agenţie de presă. O agenţie de presă a Gloriei care-mi dă veşti despre Hristos. O corporaţie poate îmbrăca un om într un costum nou, însă doar Evanghelia poate pune un om nou într-un costum. Doar prin ea vine credinţa salvatoare în Domnul Iisus" spune Iosua, pastor în Biserica Creştină Baptistă din Brăila.
"Sunt un şantier în lucru!"
"Dacă te uiţi la viaţa mea, vei vedea că nu sunt ceea ce ar trebui să fiu, dar nu mai sunt ceea ce obişnuiam să fiu! Asta trebuie să fie mărturia ta! Asta să spui mereu: Sunt un şantier în lucru! Lucrurile pe care obişnuiam să le fac nu le mai fac pentru că Cineva a schimbat ceea ce-mi doresc să fac", este îndemnul tânărului pastor către toţi creştinii, în Lunea Albă. "Credinţa noastră personală, salvatoare, trebuie să izvorască din fapte istorice, altfel nu e credinţă. Poţi s-o numeşti oricum, superstiţie, ideologie, spălarea creierului, propagandă, manipulare, dar nu-i credinţă adevărată! Ştiţi ce e interesant la creştinism? Creştinismul este singura religie ai cărei ucenici s-au dus la mormântul fondatorului ca să se asigure că nu este acolo. La toate celelalte religii, te duci astăzi în pelerinaj la mormântul fondatorului ca să te asiguri că oasele îi sunt acolo. Că într-adevăr a trăit un Mohamed, un înaintaş care a dat nişte învăţături. Dar creştinismul e singura religie în care urmaşii se duc, an de an, la mormânt doar ca să se asigure că este gol" a explicat Faur, liderul BBST Brăila.
Credinţă pe repede-înainte
“Există oameni care preferă un fastfood spiritual, decât să stea să mestece şi să se chinuie uneori cu carnea Cuvântului lui Dumnezeu”, spune pastorul Iosua. Pe bună dreptate, cei mai mulţi preferă rugăciunea "instant", care se face repede precum cafeaua solubilă. Ei sunt comozii cu cruciuliţă la gât, care răspund “Adevărat a înviat” asemenea unui şofer de taxi care spune, la fel de politicos – “Poftiţi, e liber!” Sunt aceia care preferă să ţină pe noptieră Colebilul, în locul Bibliei. Sunt cei care, după ce te binecuvântează cu mesaje scrise care încep cu "Fie ca", "vestesc" prin alte chaturi despre tine şi familia ta, te vorbesc de rău şi-ţi critică reţeta de cozonac, tunsoarea, mersul, silueta, cariera... şi ce-o mai putea să încapă în gură. Sunt cei de care e bine să stai departe. Sunt "creştinii de ocazie" care se dau cuvioşi şi se smeresc preţ de o jumătate de ceas, cât iau lumină, după care se transformă, la loc, în ce-au fost dintotdeauna: nişte necinstiţi sărmani cu duhul, nişte supăraţi pe Dumnezeu, nişte certaţi la cuţite cu Ăl de Sus, nişte "vinovaţi fără vină", nişte "nedreptăţiţi" care pretind că au tot dreptul să fie, pe lângă nedreptăţiţi, şi neciopliţi şi bârfitori şi ostili în tot restul anului, imediat după ce stingem lumina Învierii din candelă sau strângem bradul de Crăciun. Pe lângă ei, mai este o categorie. Aceea a descoperitorilor de secrete ascunse în materie de creştinism! Sunt la fel de periculoşi. "Fugiţi de bisericile şi de predicatorii care vin cu ceva nou, cu revelaţii, cu “descoperiri” de care n-a mai auzit nimeni în 2000 de ani de creştinism! De cei care apar pe la TV cu noutăţi în materie de creştinism. Feriţi-vă de astfel de oameni!" a mai spus pastorul Iosua în predica din Duminica Învierii.
Citeşte şi: A doua zi de Paște, Lunea Albă. Ce trebuie să facă toți credincioșii
Cine este Iosua Faur
Pastorul Iosua Faur este genul acela de pastor “popular”, dar nu privat de respect din partea celor care îl iau drept model, desprins parcă din filmele americane, care pare că poate sluji oriunde şi oricând şi o face la fel de bine în converşi şi hanorac, ca şi în sacou. Un tânăr carismatic, jovial, plăcut la vorbă, de o pioşenie şi-o cumsecădenie cum rar mai întâlneşti în rândul celor din generaţia mea. E pastorul pasionat de Cuvântul Domnului, mereu implicat în viaţa Bisericii, mereu cu iniţiativă. Stilul prietenos, discursul lejer şi atitudinea degajată l-au apropiat de tineri şi, deopotrivă, de seniorii bisericii, dar şi de creştinii din ţară şi de peste graniţă. S-a născut în Turda, judeţul Cluj. De peste şapte ani slujeşte ca pastor în Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime” din Brăila după ce, în trecut, a fost capelan într-o renumită clinică privată care îşi desfăşoară activitatea în colaborare cu Dr. Cameron Nelson, preşedintele Centrului de sănătate Cooper din Dallas. Doctor în teologie pastorală, participă, ori de câte ori este solicitat, ca predicator la diferite conferinţe, seminarii sau alte evenimente în ţară şi are numeroase apariţii în presă şi în emisiuni tv. Este căsătorit şi are trei copii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
