Mărturie cumplită a unei victime a Mineriadei. Jurnalul unei femei abuzate

Darius Muresan / 21 iun 2017 / 10:05 Salveaza PDF Comentarii

Redeschiderea și judecarea Dosarului ”Mineriadei” a scos la lumină evenimente cumplite din 13-15 iunie 1990.

Printre ele se află și jurnalul Elenei Mihai, o probă printre miile de pagini stânse de procurorii militari. În jurnal este descris calvarul îndurat în arestul de la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza".

După atacul violent din dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, la care au participat forţe ale statului (trupe ale Ministerului de Interne, SRI şi MApN), munictorii de pe platforma IMGB au ocupat Piaţa Universităţii.

Au urmat confruntările între manifestanţi şi forţele de poliţie, au fost incendiate autobuzele poliţiei, sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI. Potrivit procurorilor militari, 4 persoane au fost împuşcate mortal şi 3 persoane au fost rănite.

Pe 14 iunie, la ora 4 dimineaţa soseau în Bucureşti minerii conduşi de Miron Cozma care sub organizarea ofiţerilor de poliţiei au ocupat sediile Universităţii Bucureşti şi Institutul de Arhitectură, iar studenţii şi profesorii au fost bătuţi. Minerii au devastat sediile PNŢCD, ale PNL şi cele ale unor ziare. Sute de persoane au fost bătute atunci de ortaci, reţinute şi escortate la poliţie.

În jurul orei 17.00, un miner a oprit-o pe stradă pe Elena Mihai şi a condus-o la Poliţia Capitalei.

„În drum cel ce m-a condus, minerul brunet cu baston şi cu bulan confecţionat dintr-un cablu m-a luat după umeri spunându-mi «Lambada», «dinari» şi« de toate pentru toţi», ţinea caseta tuşată ce mi-o găsise în geantă, arătând-o trecătorilor că este de la Raţiu, iar trecătorii se bucurau”, povesteşte femeia scena în jurnal.

Minerul a oprit o maşină Dacia, al cărei şofer i-ar fi spus direct femeii: „Nenorocito, ce puţi aşa, ne-aţi mâncat sufletul cu Universitatea voastră”. „Ciudat, la orele 12.00 îmi făcusem duş, cu o zi înainte mă spălasem pe păr, bluza din pânză topită albastră era îmbrăcată la orele 13.00”, nu-şi putea explica Elena de ce fusese jignită.

Umilința de la secția de Poliție

Prima oprire a fost la Inspectoratul de Poliţie, unde a fost iniţial închisă într-o cameră alături de alte şase femei. „Una foarte elegantă, tânără, ce a fost adusă fiindcă a spus «minerii au salariu prea mare», alta o studentă la matematică, a fost vânată căci intra în ura minerilor: ţigani, studenţi şi intelectuali. O a treia era trântită pe o uşă de fişet. O femeie bolnavă, cu handicap. O ţigancă de 16 ani ce ieşise de la film, din Cinematograful Luceafărul şi nu avea acte”, îşi descrie Elena colegele din cameră. 

„Ne-au cazat într-un garaj unde se aflau foarte mulţi reţinuţi, ţigani, studenţi, români, copii, persoane cu handicap, ce era acolo îţi venea să te omori”, scria femeia. „Aveam în mână numărul 087, număr ce-l voi păstra până la moarte, îl voi juca la Loto. Întreb pe cel care m-a condus în garajul mic «Sunt arestată?», «Nu, reţinută», «De ce am număr?», «Aşa este regula»”, a descris femeia dialogul cu un poliţist.

Umilinţa a continuat atunci când a vrut să se ducă la toaletă şi a observat că este vorba de ceva improvizat. „Trei cutii fără uşă ţineau loc de wc-uri. Locul unde trebuia să fie uşa era liber şi nu spre gard, ci lateral, probabil să nu încerci să fugi, Soldaţii ce păzeau cutiile te vedeau în timp ce încercai să te uşurezi. Li s-a făcut semn să se întoarcă.

Unii s-au întors, alţii nu, de, oameni şi oameni. Bunul simţ şi buna cuviinţă se învaţă între 1 an şi 7 ani. Cât am stat în cutie am auzit «Universitatea», râsete, am văzut câteva priviri, nu ştiam cum să stau, să nu-mi fie privită partea ruşinoasă, când am ieşit mi-au strigat «drogato»”, mărturiseşte în jurnal femeia, informează Adevărul.

Refuză să se mai ducă la toaleta improvizată, pentru a nu fi ţinta ioniilor poliţiştilor. „Mă ia groaza, începusem să tremur, mă aşez pe o saltea, mă dureau rinichii, dar nu mai puteam să risc înjurăturile soldaţilor poliţişti, preferam un blocaj de rinchi, orice, mă rugam să se termine odată, dar nu s-a terminat, mai aveam multe de văzut şi auzit", îşi descrie frica femeia.

La 27 de ani de la Mineriadă au fost trimise în judecată 14 persoane pentru crimă împotriva umanității. Printre cei acuzați se numără Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu sau Miron Cozma.

[citeste si]



Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24