Prima oară l-am întâlnit pe Liviu Dănceanu acum vreo douăzeci și cinci de ani. Eram în căutarea drumului, profesional vorbind. După ceva ani, mi-a devenit profesor, dar prietenia se legase deja. Mai ales că maestrul Stefan Niculescu, cel care l-a îndrumat în compoziție, mi-a devenit și mie, după ani, mentor.
Întotdeauna venea cu o vorbă bună, cu o încurajare și un zâmbet binevoitor, indiferent cât ar fi fost de ocupat. În suișurile sau coborîșurile vieții îți era alături - bucurându-se de succesul tău sau îmbărbătându-te la necaz, toate ale vieții. Pentru acestea și atâtea altele îi sînt recunoscător și îi mulțumesc.
Născut la 19 iulie 1954 la Roman, a debutat în calitate de compozitor în anul 1978, absolvind Conservatorul la clasa compoziție în 1980. În anul 1985 înființează binecunoscutul atelier de muzică contemporană ,,Archaeus", împreună având peste 500 de concerte în toată Europa și în Statele Unite.
Ansamblul are în repertoriu peste 700 lucrări, multe dintre ele fiind prezentate în primă audiție, unele fiind dedicate ansamblului. A obținut numeroase premii în țară și străinătate, atât cu ansamblul, cât și în nume propriu (printre ele, Premiul Academiei Române și de 6 ori Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România).
Eseist de înaltă clasă, Liviu Dănceanu publică mai multe cărți și studii de valoare. A fost director artistic al ,,Săptămînii Internaționale a Muzicii Noi" București între anii 1992-1996 și 2001-2002.
Liviu Dănceanu a sprijinit întotdeauna tinerii, îndemnându-i la scris și la bine, prezentând lucrările lor în concerte. De-a lungul timpului și eu am fost unul dintre cei care au beneficiat de sprijinul profesorului, prietenului și ansamblului pe care îl conducea.
În anul 1992 fondează și este director artistic al ,,Zilelor muzicii contemporane Bacău" unde, cu dăruire de sine, susține concerte și organizează alte evenimente culturale. Cu aceeași dăruire predă studenților cursuri de istoria muzicii, estetică sau compoziție.
Obținând titlul de doctor în muzicologie va conduce la rându-i doctorate, îndrumând pe fiecare să cizeleze materialul sonor sau litera scrisă până când obținea strălucirea mărgăritarului, precum el însuși făcea.
În urmă cu o săptămînă avea loc, ca în fiecare an, Festivalul Archaeus. M-am bucurat să revin la unul dintre concerte unde am ascultat lucrări semnate de Stefan Niculescu și de Liviu Dănceanu.
Nu mă gândeam că strângerea de mână de după concert va fi ultima. Astăzi, 28 octombrie urma să aibă loc un nou concert iar apoi începeau alte repetiții, căci ansamblul Archaeus urma să susțină la mijloc de noiembrie concertul de închidere al Festivalului ,,Meridian" de muzică contemporană, concert de prime audiții.
La finalul unui concert al ansamblului mi-a scris, odată, pe programul evenimentului o dedicație de câteva rânduri de mare profunzime. Nu știu dacă am devenit acela menționat în dedicație, dar încerc.
Știu însă că îmi va fi mai greu de acum încolo, căci prietenul Liviu Dănceanu, în seară de Sfîntul Dumitru s' a dus să se odihnească, nițel, printre stele.
La revedere, Domnule Profesor, la revedere, Prieten Drag.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu