Marian Popovici a relatat cum a fost în Qatar - atât părțile bune, cât și părțile mai puțin bune.
„Ultima zi de la CM: Epilog!
După 34 de zile petrecute în Doha, câteva concluzii din aeroport după Campionatul Mondial recent încheiat:
- Organizarea acestui turneu final a fost impecabilă. Capitala Doha a fost transformată pentru Campionatul Mondial. Zeci de mii de forțe de ordine și voluntari, gata să ajute.
- O disciplină remarcabilă pentru fiecare om implicat: să stai 8 ore pe zi și singura ta preocupare să fie indicarea unei singure direcții spre metrou necesită un grad mare de rezistență.
- Amabilitate iesită din comun. Antrenată, cel mai probabil. Știu, o să îmi spuneți ca a contat și acreditarea de jurnalist. Și aveți dreptate parțial. Au fost mult mai săritori când vedeau acreditarea, dar și fără amabilitatea a rămas. La fel am văzut și la ceilalți suporteri. Dar unde nu era treaba ta să mergi, nu aveai cum să intri, nu conta că ești jurnalist, suporter sau turist.
- Stadioane de cinci stele. Niște bijuterii, în special Lusail și Al-Bayt. Facilități extraordinare pentru presă. Am participat la meciuri câte nu am visat (34 din 64), iar la masa presei, în centrul media și în celelalte zone am avut toate condițiile. Toate cele 8 stadioane aveau propriul centru de presă, plus autobuze 24 din 24 între hotelurile pentru presă, centrul media și stadioane. Wi fi și internet cu fir în toate zonele.
- Hai să spunem și câteva negative. În primul rând mâncarea de la FIFA. Scumpă și de slabă calitate peste tot. Niște... chestii preambalate, încălzite la microunde, pe care îți cereau de la 50 de lei în sus. Așa că m-am reorientat spre localele șaorma :))) și alte specialități.
- Qatar nu are treabă cu fotbalul de performanță. Au făcut totul pentru acest turneu, mai puțin o echipă națională. Prestație lamentabilă în grupe, dar nu a părut să afecteze pe nimeni, pare că știau ce îi așteaptă. Am vorbit cu mai mulți oameni de fotbal despre motivele pentru care nu există jucători din Qatar care să facă față în fotbalul mare. Concluzia: nu le place să muncească. Localnicii au totul la dispoziție, duc o viață fără griji financiare, astfel că nu sunt dispuși la sacrificiile cerute pentru performanță.
- Din cauza faptului că nu este o țară în care fotbalul să fie o religie, nu a fost o atmosferă 100% pentru fotbal. Da, localnicii se uitau la meciuri, dar pe străzi atmosfera a fost întreținută de fanii străini. Și au fost mulți, cam 1 milion.
- Vorbind de fani, cei mai pasionali și cei mai numeroși au fost de departe argentinienii. Brazilienii au venit și ei în număr mare, dar tipul fanului brazilian e diferit. E mai pretențios ca rivalul argentinian, în momentul în care lucrurile nu merg bine pentru echipă huiduie. Foarte mulți au fost și mexicanii, tunisienii, marocanii. Europenii, dezamăgitor de puțini. Poate a contribuit și retorica privind controversele din jurul turneului final și imaginea proastă a acestui turneu în Europa.
- Mi s-a părut că organizatorii au făcut față tuturor provocărilor. Și nu au fost puține. Să organizezi un Mondial în 50 de kilometri pătrați este remarcabil. În această rază: 8 stadioane, 1 milion de fani, VIP-uri, șefi de stat, 12.000 de jurnaliști. Fără niciun incident major. Impresionantă organizare.
- Calitatea meciurilor nu a fost afectată de numărul mai mic de zile de pregătire. Au fost meciuri foarte bune, evoluții excelente ale jucătorilor, per total un nivel excelent de joc.
- Aerul condiționat de pe stadioane a fost controversat. A oferit o temperatură perfectă de joc, chiar și în meciurile de la prânz când erau peste 35 de grade afară. Dar pe de altă, parte, foarte mulți ne-am ales cu viroze după câteva zile: jurnaliști, fotbaliști, suporteri.
- Un contrast uriaș între "sobrietatea" energetică din Europa și "risipa" din Qatar. Totul luminat, absolut totul: stadioanele, chiar și când nu se dispută meciuri, tot orașul, toate autostrazile din țară, inclusiv cele din deșert. Plus obsesia aerului condiționat peste tot.
- Mi-am propus să nu plec cu nicio prejudecată vis-a-vis de Qatar. Am citit multe materiale despre corupție, decese pe șantiere și alte nenorociri. Iar relatările mele am ținut să le fac neutru, fără să țin cont de un anumit curent, care poate fi, la rândul lui greșit. Ajuns aici, am văzut oameni care sunt preocupați să iasă totul perfect, fanii să aibă parte de experiența vieții lor și să nu le lipsească nimic. Da, cazările au costat mult, uneori am văzut condiții precare: corturi și alte unități făcute în grabă. Dar, pe ansamblu, după mai mult de o lună de stat aici, acestea sunt excepții, iar principala remarcă e că organizatorii au făcut eforturi uriașe ca oaspeții să se bucure de experiență.
- Legile sunt stricte, probabil așa este. Dar pot să vă spun că sunt exagerări informațiile că ajungi la pușcărie dacă te ții cu iubita de mână pe stradă, dacă fetele vin decoltate la stadion. Și chiar în ceea ce privește consumul de alcool. Au fost și unii fani care au venit în stare de ebrietate la meciuri, da nu au ajuns la pușcărie, ci în unitățile de cazare.
- Pentru mine a fost o bucurie că am putut asista la un asemenea turneu, la atât de multe meciuri, chiar dacă printre lucrurile puțin spuse sunt orele puține de somn (în special în faza grupelor), preocuparea pentru materialele pe care le dau de aici, alergătura în diverse locuri din Qatar după un subiect sau un reportaj (între meciuri).
- În final avem o învingătoare care a meritat, în opinia mea trofeul. Argentina a jucat din ce în ce mai bine de la un meci la altul, iar în finală a reușit să fie lucidă în momentele de maximă tensiune”, a povestit Marian Popovici pe pagina sa de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
