Din 1990 până-n 2011 gradul de urbanizare al României a crescut doar cu 0,6%. Pe 1 iulie 1990 era 54,3%. Pe 1 iulie 2011, 54,9%. Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică (INS) sunt, prin neutralitatea lor, nemiloase.
Nici 1% creştere a urbanizării, în 20 de ani, într-o ţară în care, într-o proporţie covârşitoare, "ruralul" are ca atribut sărăcia. "Nu asta este marea problemă (a locui într-o zonă rurală - n.n.). Problema este că locuitorii din ruralul românesc stau extrem de prost la alimentarea cu apă curentă, nu au încălzire centrală, nu au toalete. Totul se reflectă în nivelul de trai, în nivelul de sănătate", spune profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie a Universităţii Bucureşti, potrivit zf.ro.
Păstrarea aproape neschimbat a procentului de rural şi urban are mai multe cauze, potrivit sursei citate. Prima ar fi chiar structura de proprietate, ceea ce numim "domiciliul stabil" al unui cetăţean. În România, 90% dintre locuinţe sunt "proprietate personală", ceea ce face ca populaţia să fie destul de imobilă statistic. Cum oamenii sunt săraci, este greu să lase o locuinţă proprietate personală, oriunde ar fi ea, şi să se mute cu chirie într-un alt oraş, cu atât mai mult cu cât în oraşe nu sunt prea multe locuri de muncă bine plătite care să le permită să plătească respectiva chirie şi să mai rămână şi cu ceva. Apoi, după '90 industria a căzut şi s-a produs fenomenul migraţiei de revenire, cei veniţi de la sate s-au întors de unde au plecat - fie că au ieşit la pensie şi şi-au lăsat casele copiilor, fie au plecat că nu au mai avut de lucru, iar la ţară viaţa este mai ieftină.
O altă cauză ar fi cei plecați în străinătate pe care nimeni nu i-a şters din registre. Statistica îi înregistrează ca aparţinând ruralului sau urbanului, ceea ce întăreşte, aparent, caracterul de imobilitate. Nu în ultimul rând, oraşele nu s-au extins - în jurul Bucureştiului s-a construit mult şi, deşi noile ansambluri imobiliare au toate caracteristicile urbanului, sunt înregistrate ca aparţinând ruralului.
Profesorul Marian Preda mai spune, potrivit zf, că grav e că ceea ce numim rural la noi ascunde o realitate dură, o sărăcie cronică. El subliniază că situațiile sunt grele, mai ales în sudul şi estul României. Şi regiunile Bran-Moeciu sau Mogoşoaia sunt zone rurale, dar sunt puţine - restul ruralului se zbate în sărăcie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
