EXCLUSIV  Festivalul internațional al filmului de la Salonic. Pulsul lumii la degetul mic

Corespondență de la Magda Mihăilescu / 15 noi 2018 / 17:04 Salveaza PDF Comentarii
Aenne Schwarz, Premiul pentru cea mai bună actriță (Alles ist gut)
Descriere foto: Aenne Schwarz, Premiul pentru cea mai bună actriță (Alles ist gut)

Cineva, într-o carte, credea că are "pulsul lumii la degetul mic". Dintr-un orgoliu al artei al cărei mers îl trăiesc de zeci de ani, eu cred că doar cinematograful se poate lăuda cu o astfel de înzestrare. 

Îmi spun asta mai ales la capătul unui festival în care își dau întâlnire creatori de-a lungul și de-a latul lumii, iar când se întâmplă ca aceștia să fie cu toții tineri, îndoiala se strecoară mai greu. Festivalul internațional de la Salonic dedică, programatic, principala sa secțiune, cea a Competiției oficiale, începătorilor aflați la primul sau la al doilea film.

Anul acesta au fost selecționați debutanți în lung metrajul de ficțiune și, în spiritul celor afirmate la începutul acestor rânduri, ne-a surprins disponibilitatea acestora de a înregistra, cu precădere, aerul timpului nostru. Ne-a surprins, dar am și tresărit cu o anumită strângere de inimă. De unde acest sentiment al singurătății, al izolării, al disoluției nucleului existențial la niște oameni, cu o excepție sau două, tineri, sau încă tineri? În orice caz, aflați la primul pas important al afirmării. Multe dintre aceste pelicule au circulat, deja, pe la festivaluri importante, pe unele le-am văzut și cu alte prilejuri, dar strânse, acum, mănunchi și revăzute, ne-au obligat, parcă, să contemplăm acest tablou nu tocmai senin al lumii în care trăim.

Ella Smith în filmul premiat Ray & Liz

Cel mai cunoscut dintre filmele competiției și cel care a circulat intens, obținând și premii peste premii a fost The Guilty (Vinovatul) , binecunoscut spectatorilor noștri și despre care am scris în corespondența de la Valladolid. Thrillerul cineastului danez Gustav Möller (unul dintre cei mai tineri concurenți, abia a împlinit 30 de ani), cu ambiția sa, strălucit dusă până la capăt, de a nu ieși dintre cei patru pereți ai biroului unui polițist a cucerit și aici pe toată lumea, răsplata revenindu-i de data aceasta protagonistului, Jakob Cedergren.

Juriul internațional, din care a făcut parte și Radu Jude, alături de cineasta olandeză Sandra den Hamer, compozitorul spaniol Alfonso de Villalonga, istoricul de artă Syrago Tsiara din țara -gazdă, și actrița iraniană Fatemeth Motamed-Arya, o echipă care a alcătuit unul dintre cele mai judicioase palmaresuri cu care ne-am confruntat anul acesta, i-a dat laureratului și o tovarășă de premiu pe măsură: Aenne Schwarz, actrița principală din Alles ist gut (Totul este în ordine), eroina unei drame a femeii agresate, regizate de Eva Trobisch, fără demagogia circumstanțială declanșată de mișcarea Me Too.

Cadru semnificativ din filmul grec Chelnerul

A impresionat demnitatea parcursului unei femei violate de un bărbat din preajma ei, de a-și reface viața din fragmentele disparate ale unei existențe aruncate într-o clipă în aer. De altfel, Alles ist gut a fost și câștigătorul Premiului special al juriului, Silver Alexander. Premiul de interpretare a fost împărțit cu actrița Marisha Triantafyllidou (Grecia) pentru rolul din Her Job de Nikos Labôt, coproducție Grecia, Franța, Serbia. Din nou - destinul unei femei marginale, în înfruntarea cu vicisitudinile curente ale vieții.

S-a remarcat prezența consistentă a personajului-femeie în peliculele din secțiunea -cheie a festivalului, prinse în angrenajul unei societăți deloc binevoitoare cu eroina numită mamă, iubită, fiică: Sofia al cineastei marocane Meryem Benm' Barek (Premiul Criticii internaționale, Fipresci), Pearl, de Elsa Amiel (Franța, Elveția). Nu avea cum să nu fie aplaudată opțiunea de a acorda Marele premiu Golden Alexander "Theo Anghelopoulos" celui mai puternic film al competiției, Ray & Liz , al cunoscutului și mult comentatului fotograf englez Richard Billingham, cel mai vârstnic concurent. La 48 de ani, s-a hotărât să înlocuiască aparatul fotografic cu camera de filmat, fără a părăsi, însă, universul său intim, pentru totdeauna marcat de destrămarea familiei sale, cufundate în mizerie și neputință de un tată bețiv și o mamă care a scăpat hățurile.

Celebrul Rupert Everett în rolul lui Oscar Wilde din filmul The Happy Prince, a cărui regie o semnează

Drama ei, colorată de un pitoresc al deznădejdii ( Ella Smith), dezechilibrată ritmic, dar incitantă, se confundă cu unul dintre multele chipuri ale feminității ultragiate din zilele noastre, pe fundalul epocii thatcheriene, când nu a prea curs lapte și miere pentru cei aparținând clasei muncitoare. De altfel, unii critici doritori de sistematizări, încadrează filmul în categoria așa numitelor British kitchen sink drama, a poveștilor "chiuvetei din bucătărie" într-o traducere directă, altfele spus - plasate în microuniversul sordid, desfigurat de ură, neajunsuri și neîmpăcări ale unei familii cu orizont închis.

Cei care cunosc imaginile fotografice semnate de Richard Billingham recunosc în unele detalii propensiunea artistului pentru anumite unghiuri mai stranii. Un film șocant, cu o poveste altoită pe mister și, deopotrivă, horror, a fost Chelnerul, de Steve Krikris, singura propunere de sorginte integral greacă din competiție, distinsă, de altfel, cu Premiul Centrului grec al filmului. Celor care le-a fost dor de thailandezul Apichatapong Weerasethakul au regăsit umbre ale învolburatului său univers încărcat de mister, magie și un întunecat realism în debutul conaționalului său cu nume și mai greu de reținut, Phuttiphong Aroonpheng, Manta Ray, laureat al Premiului pentru regie Bronze Alerxander.

Directorul de imagine al acestui film, Nawarophaat Rungphiboonsophit a dobândit și el Premiul pentru imagine. Deși nu a avut niciun titlu în competiția internațională, cinematograful românesc a fost mai prezent decât în alți ani. În primul rând prin ampla Retrospectivă Before the Wave Breaks, dedicată filmelor care au scris o parte din istoria noastră înainte de explozia Noului val (de unde și titlul). Selecționate de neobositul Dimitri Kerkinos, un bun cunoscător al filmului nostru în cadrul secțiunii pe care o conduce, Balkan Survey, producțiile de vârf ale anilor 60-80 au stârnit interesul publicului și entuziasmul unor critici care nu le cunoșteau sau le întâlniseră demult.

Dan Nuțu și Ion Dichiseanu în filmul lui Săucan O sută de lei (1973)

Este vorba despre Reconstituirea (Lucian Pintilie), Proba de microfon (Mircea Daneliuc), Concurs (Dan Pița), O lacrimă de fată (Iosif Demian), Secvențe (Alexandru Tatos), O sută de lei (Mircea Săucan). Cel puțin acesta din urmă, cu modernismul căutărilor lui Săucan, obsedat de expresivitate, a fost o surpriză totală. Li s-au adăugat creațiile de trecere către ceea ce avea să fie Noul nostru val, E pericoloso sporgersi de Nae Caranfil, Marfa și banii, cu care Cristi Puiu obținea aici, la Salonic, un prim premiu, Fipresci, în 2001, când din juriul Criticii internaționale a făcut parte - nu pot să nu amintesc- și draga noastră colegă, regretata Irina Coroiu.

Creațiile de ultimă oră au fost onorate cu premiera mondială a Moromeților 2, un incontestabil succes al lui Stere Gulea, film care i-a emoționat chiar și pe cei care nu cunoșteau literatura lui Marin Preda și nici primul film din serie. Alice T. (Radu Muntean), Lemonade (Ioana Uricaru), Îmi este indiferent dacă... (Radu Jude), Cadoul de Crtăciun (scurt metraj de Bogdan Murerșanu) au întregit, cu noutăți, capitolul românesc al secțiunii Balkan Survey. A existat și un premiu și acesta i-a revenit Adinei Pintilie, invitată într- altă secțiune, WIFT - Women in Film & Television. Secțiunea greacă a acestei

Asociații i-a acordat cineastei noastre, al cărei film Nu mă atinge-mă a fost proiectat în afara competiției, "Premiul pentru cea mai bună contribuție și prezență a unei femei în fața sau în spatele camerei". Adina Pintilie a fost și colo, și dincolo.


Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26