O cifră care spune mult. Seamănă cu titlul precedentului film al lui Mungiu, dar, în acest moment, are altă semnificație: este media notelor date în Screen International, de nouă critici de pe mapamond, excelent fiind calificativul maxim acordat, printre alții, de Derek Malcolm (Anglia) Michel Ciment ( Franța) și David Straton (Australia) nume de prestigiu.
[caption id="attachment_185612" align="aligncenter" width="640" caption="Foto: Reuters"][/caption]Pentru comparație, rivalul de pe tabel, Despre Rugină și os, al lui Jacques Audiard, a acumulat media de 2,9. Știm bine, nu suntem în lumea sportului ci a artei, notele nu au ce căuta, nu măsurăm talentele; cu toate acestea, într-un festival în care titlurile curg în cascadă, pe ecrane și în memoria noastră, înghițindu-se unul pe altul, astfel de notări au un rol orientativ nedaranjant.
Suntem sau nu de acord cu aprecierile unia sau ale altuia, mai înjurăm în gând, adevărul este că toți le așteptăm cu curiozitate în fiecare dimineață. Mai ales astăzi, duminică, zi în care marile cotidiene franceze nu au apărut. În schimb, marile reviste americane de cinema sunt la datorie, cu edițiile lor zilnice. Cronici excelente. „Fără să judece, fără să înfrumusețeze, șocant, filmul lui Cristian Mungiu este o neobișnită restituire a unui caz de exorcism în România. Are toate datele pentru a diviza deopotrivă spectatorii și critica, unii socoindu-l o operă majoră, alții reproșându- i un anumit senzaționalism. În mod sigur, însă, După dealuri nu trece neobservat. (..).
Teme mari cum sunt dragostea, credința, libertatea spiritului împotriva rigidității religiei, ignoranței și sărăciei oferă un fundal fertil unor conflicte. Nu există răi și buni, fiecare crede în dreptatea lui, poate tocmai de aceea tragedia nu poate fi evitată. (Dan Fainaru, Screen International) „Filmul lui Mungiu te ține captiv, în ciuda unui ritm deliberat negrăbit și a lungimii sale.... Lucrat în cadre fluide de către statornicul său director de fotografie Olg Mutu, filmul dă corp unei crize morale cu o angajare de nezdruncinat în realism și o metodică atenție acordată detaliilor”. (Justin Chang, Hollywood Reporter).
„Frumusețea aspră a filmului lui Mungiu amintește uneori de Lars von Trier, cel de la începuturi. Este cert filmat în spiritul Dogmei 95, care se poate lipsi de accesoriile muzicii sau ale efectelor speciale. Multe tablouri au puritatea calvinistă a unor maeștri olandezi a picturii”.(Stephen Dalton, Hollywood Reporter).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
