François Mitterrand a trudit mult să ajungă președintele republicii franceze. Până în 1981, când Mitterrand și-a început primul septenat, francezii nu mai votaseră un președinte socialist de 45 de ani. Două candidaturi eșuate, culminate cu înfrângeri suferite în fața dreptei, aproape că l-au adus în pragul capitulării politice pe tânărul avocat francez. În timpul acesta al neîmplinirii politice dar și în prima parte a mandatului de la Elysée, François Mitterrand a ajuns să disprețuiască presa. Aversiunea față de ziariști își avea rădăcinile în atitudinea acestora față de Mitterrand, pe care îl descriau drept un monarh. Se umplea de furie când citea astfel de rânduri.
Eternul consilier a lui Mitterrand, care l-a servit timp de 20 de ani, Jacques Attali, povestește într-o carte biografică a fostului președinte de republică un episod care a întărit disprețul socialistului pentru jurnaliști. În 1983, Mitterrand avea o rugăminte pentru consilierul său. L-a întrebat pe dacă n-ar putea să ia legătura cu prietenul său publicist, Andre Bercoff, care înaintea alegerilor prezidențiale scrisese o carte nostimă de politică-ficțiune sub pseudonim. Ar vrea ca acesta să repete scenariul înaintea municipalelor, în sensul unei cărți de satiră la adresa dreptei, în care să scrie “ce nu spun nici ziariștii așa ziși de stânga, nici socialiștii”.
Cu puțin timp înaintea scrutinului, un oarecare Canton publică o carte de mare succes, intitulată “Despre recucerire”. Dreapta fierbe. Curiozitatea și căutările adevăratei identități a lui Canton ating paroxismul la Paris. Mai mult, Canton începe să apară des în mass-media, invitat să acorde interviuri sau să publice editoriale. Misteriosul detractor satiric al dreptei a acceptat chiar să dea un interviu la radio. Doar că vocea deformată din difuzoare nu era a lui Bercoff, ci a lui François Hollande, actualul președinte al Franței, la acea vreme adjunctul consilierului lui Mitterrand. Sceneta mediatică pregătită de oamenii președintelui a fiert la ochi mic opinia publică. Asta până când orgoliul publicistic al lui Bercoff a început să fie gâdilat cât mai puternic de laude și a acceptat să-l deconspire pe Canton la emisiunea lui Bernard Pivot.
“Vedeți bine că ziariștii n-au pasiune deosebită pentru adevăr. Le place să-l fabrice ca să creeze o știre bombă, nu să ancheteze serios, obiectiv”, a reacționat, dezamăgit, François Mitterrand, după apariția la TV a controversatului Canton.
Peste toate, Mitterrand a fost cel care a pus capăt monopolului statului asupra televiziunii și radioului, într-o perioadă în care Hexagonul avea trei canale publice de televiziune controlate de Putere. Președintele Franței a autorizat înființarea a peste 600 de radiouri private și a două noi canale de televiziune. De asemenea, Mitterrand a permis publicitatea pe noile canale, favorizând dezvoltarea cablului și a satelitului
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
