Cine este Ionuț Budișteanu, românul care a revoluționat lumea științifică

romanul-care-a-revolutionat-știința
Descriere foto: romanul-care-a-revolutionat-știința

Ionuț Budișteanu este un tânăr premiat de cele mai prestigioase universități din lume pentru contribuția în domeniul inteligenței artificiale. A elaborat o interfață computerizată care ajută orbii să vadă cu ajutorul limbii și încearcă să pună singur la punct un proiect realizat de o echipă de profesori universitari.

Tânărul de 18 ani din Râmnicu Vâlcea a jucat peste 1000 de jocuri pe calculator până în clasa a 3-a. A început să învețe informatică la școală după un târg făcut cu profesoara sa: dacă învăța limbajul studiat la clasă, ea îl ajuta cu limbajul în care se scriu jocurile pe calculator. Totuși, pasiunea sa este cercetarea și programarea diverselor aplicații care să revoluționeze lumea.

Cât de greu este să ajungi la competiții? Școala te-a susținut financiar sau în cercetare?

Nu. Eu sunt 100% autodidact, setea de cunoaștere și dorința de autodepășire m-au ghidat întotdeauna. Nimic din ce fac nu se învață la școală. În America, elevii sunt încurajați pe partea de cercetare, eu am găsit pe internet zeci de cursuri, atât de la Universități ca Stanford sau Yale, cât și din România și m-am documentat. Sprijin financiar am primit de la Fundația Dan Voiculescu, atât.

Ți-ai dori mai multă susținere?

Nu, la cât de naționaliști sunt americanii, ei preferă să investească în talente din alte țări, pentru că aceștia sunt mult mai motivați, neavând unele resurse. Iar profesorii de la marile universități caută dorința de evoluție, motivare și oameni care să le continue cercetările. Accesul la invenții și cursurile sunt gratuite, nu vor profit, dacă și-ar breveta inovațiile, întregul proces ar stagna. Eu am primit un premiu până și de la chinezi, tot în State, pentru că și ei caută resursă umană capabilă.

De ce te-ai gândit la un soft pentru nevăzători?

Am un unchi nevăzător și am vrut să găsesc o soluție care să fie mai ușoară decât învățarea alfabetului Braille. În cărțile de specialitate studiate am descoperit că neuronii care procesează în creier imaginile transmise de ochi se suprapun în proporție de 80% cu cei care primesc infomații de la papilele gustative. Este mult mai ușor, astfel, pentru orbi, să învețe noile imagini transmise electric pe limbă. Transmisia de la senzorii de pe degete, care se folosesc atunci când citesc în Braille, nu se face în același loc cu cea a ochilor, ci chiar foarte departe, de fapt. Informația despre legătura dintre limbă și ochi a fost descoperită acum vreo 30 de ani, armata americană a încercat ceva asemănător, dar transmiteau imagini termice, cu ajutorul unor lasere, iar neuronii respectivi procesează doar imagini normale, fiind în legătură cu ochii, în principal. Din cauza asta nu le-a mers lor, iar la mine a funcționat. Apoi am testat prototipul pe unchiul meu, care după 5 zile reușea să recunoască și memoreze obiecte simple: scaune, pat, chiar o față dacă era destul de aproape.

S-a oferit cineva să-ți producă invenția?

Împreună cu fundația din care fac parte am contactat niște fabrici din China și Japonia, care să producă o cantitate de 100 de produse pe care voiam să le oferim gratis unor nevăzători. Nu le-a convenit pentru că fiind o cantitate mică și neaparținându-le inovația, profitul era mic.

Ultimul tău proiect este cu adevărat curajos, povestește-mi!

Este vorba despre mașina autonomă. Softul recunoaște, folosind inteligența artificială, semnele de circulație, liniile de marcaj, calculează probabilistic pe unde ar trebui să meargă și unde sunt roțile autovehiculului. Momentan, sunt 3 web-cam-uri în total, pentru părțile laterale și în față, care se pun la mașină. Informațiile sunt centralizate la mai multe calculatoare. Chiar dacă nu vede o linie de marcaj, calculează probabilistic pe unde să meragă, știind unde a fost înainte autostrada. Acum lucrez la un radar 3D cu o raza de 90 de metri care, cu ajutorul unor lasere va putea detecta obstacolele: pietoni, alte.masini, copaci. Anul trecut o echipă de la Stanford a reușit să realizeze această provocare, mașina meargând singură în timp de vreo 8 luni, aproximativ 70.000 de mile, în mediu urban, în California, fără niciun accident. Radarul folosit de ei e utilizat în domeniul naval, costă 75.000 de dolari și oferă mult mai multă infomație decât este de fapt nevoie pentru succesul invenției. Eu minimalizez dispozitivul lor, pentru a nu fi redundant și pentru a se încadra la ce-mi permit eu, iar radarul „home-made” va fi gata în ianuarie, probabil. Laboratorul meu de acasă e cumpărat din banii câștigați la concursuri, cam 4000 de dolari și e tot ce am nevoie ca să-mi îndeplinesc proiectele. Din ce am dedus până acum, în timp ce tatăl meu conducea cu softul mergând în paralel, mașina ar fi mers perfect singură. Urmează testarea mașinii fără șofer, atunci când radarul va fi gata.

Toți banii i-ai investit în echipament? Nu ți-ai luat nimic pentru tine, un iphone, o vacanță?

Nu, toți banii se duc în laborator. Eu stau tot timpul în casă, lucrez, citesc, mă documentez, nu am telefon, m-ar încurca, m-ar deranja lumea. Ies din casă doar ca să mă duc la școală.

Ce pasiuni ai, atunci?  Ce citești? La ce filme te uiți?

Beletristică nu citesc. Apolodor a fost ultima încercare, printr-a 3-a. Am bacul anul acesta și singura concesie pe care o voi face, voi urmări filmele Ion, Baltagul, Moromeții, ca să am și eu o idee. Nu-mi pot pierde timpul. Filme văd cred, vreo 10 pe an. Mă uit pentru efectele speciale, să văd ce se mai aduce nou, care sunt ultimele îmbunătățiri, tot tehnologice. Iar la televizor, mă uit doar pe Discovery Science. Nu mă mai joc nici pe calculator, m-am plictisit. Când eram mic, adormeam cu capul pe tastatură și cu mâna pe mouse. Să ne gândim că în evul mediu singurele moduri de evidențiere erau fie cu sabia, la turniruri, la lupte, fie în ceea ce privește filozofia, poeziile, limbile latină, greacă. Acum, că știința a evoluat și acesta este viitorul, de ce să nu ne axăm pe asta?

Nici jocuri nu vrei să mai concepi?

Nu, pentru că mi-am dat seama că ceea ce vreau eu, este să devin profesor universitar, să fac cercetare. Cei care fac jocuri, aplicații pentru telefon, sunt doar programatori de industrie, cercetătorii nu fac profit, dar schimbă lumea.

De aceea n-ai acceptat ofertele de angajare de la Google și Microsoft?

Da, și de aceea am acceptat în schimb bursa de 40000 de dolari primită de la cea mai mare asociație de electronică din lume, pentru orice universitate pe care aș alege-o din America. Nu vreau neapărat să plec, oricum probabil mă voi întoarce să ajut și aici, pentru că cercetare în informatică se poate face oriunde, nu e nevoie de laboratoare performante ca în biologie sau chimie. E vorba de un simplu calculator și resursa umană valoroasă.

Un om ancorat puternic în științific, crede în Dumnezeu?

Da, Einstein spunea că ceea ce face el e 99% muncă și 1% inspirație divină. Eu cred în Dumnezeu, port o cruciuliță la gât, apreciez religia noastră pentru că, spre deosebire de cea musulmană este pașnică și nu îndeamnă la violență și războaie pentru religie.

La ce ești atent prima dată când ajungi într-o altă țară?

La oameni, la potențialul lor. Am călătorit în țările arabe și m-a dezamăgit mentalitatea lor, faptul că se opun civilizației și evoluției științei. Erau elevi extrem de inteligenți, care ar fi putut să facă atâtea, dar considerau că nu au existat dinozauri, că ei au fost creați de europeni ca să-l denigreze pe Allah, să nu mai vorbim de Darwin. În Bosnia, chiar, era cineva care mi-a spus că americanii și-au bazat toată tehnologia pe niște biblioteci secrete furate de la musulmani, din deșert. Cel mai mult mi-a plăcut în Taiwan, unde erau foarte deschiși, discutau despre orice, deși aveau o problemă pentru că nu știau toți foarte bine engleza, le e mai greu având în vedere scrierea total diferită de cea occidentală. În Mexic m-au uimit găștile de gangsteri, „politica” lor, dacă nu le plăteau anumite taxe, oamenii se trezeau cu balcoanele sau pereții restaurantelor colorate cu grafitti. După ce am plecat din Guadalajara, am aflat că fuseseră niște bombe la metrou, cu care noi circulam zilnic.

 

Te-ai gândit vreodată să treci în extrema cealaltă, să te apuci de hackerit, să spargi baze de date?

Nu, dar într-a 7-a am găsit din întâmplare o vulnerabilitate la site-ul trafic.ro și le-am trimis un  e-mail în care le-am explicat despre ce era vorba și cum să remedieze situația. Ei mi-au zis că nu există așa ceva, că nu pot avea probleme, iar eu le-am modificat 3 statistici, la 3 site-uri, ca să le arăt că am dreptate. După, au anunțat unul dintre site-uri, gsp.ro, că le-am prejudiciat statistica, iar ei au vrut să mă dea în judecată. Aveam 13 ani, deci n-aveau ce să-mi facă și le-am explicat motivul, dar nu mi-a mulțumit nimeni. Sunt oricum din Hackerville, așa cum e supranumit orașul meu, înafară toată lumea a auzit și mă felicită, așa, tacit.

Visezi să treci și în altă zonă de cercetare, să ajungi pe lună, poate?

Apropo, de când muncesc atât de mult la calculator, am observant că nu mai visez deloc, cred că sunt 6 ani de la ultimul vis, da e bine că nu mai trebuie să mă trezesc noaptea de la vreun coșmar și nu am deja-vu-uri. Legat de întrebare, n-am nicio problemă în a ajunge pe lună, atât timp cât am acces la internet acolo și pot să-mi fac cercetarea, proiectele. Visez la un premiu Turing, în schimb, echivalentul premiului Nobel în informatică.

 


Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26