Rubricile de modă nu puteau, evident, să treacă cu vederea întâlnirea, prilejuită de Ziua Naţională a Franţei, dintre cele două Prime Doamne, Melania Trump şi Brigitte Macron, cu stiluri vestimentare foarte diferite.
Preşedintele SUA, Donald Trump, şi Prima Doamnă, Melanie Trump, la sosirea în Paris
Subiectul a fost generos, mai ales că cele două Prime Doamne, cele mai admirate ale Planetei, au schimbat mai multe toalete.
Creaţie Dior
La sosire, Melania Trump a purtat un taior roşu aprins de la Dior care amintea clar de tradiţia New look a designerului francez. O jachetă strânsă pe talie, o fustă amplă aşa cum a conceput Christian Dior. La fel ca şi alte frumuseţi ale lumii care au contribuit la succesul Casei Dior, printre care Prinţesa Grace de Monaco, Prinţesa Diana, Marlene Dietrich, Charlize Theron, Jennifer Lawrence… Fiecare creaţie a Casei Dior e legată de un fir subţire de emoţii, de afinităţi, de admiraţie.
Rochia Madeleine
Melanie Trump si Brigitte Macron
În schimb, Brigitte Macron a ales stilul mării sale preferate, Louis Vuitton, cu o tunică scurtă, albă cu fermoar. Dragostea lui Brigitte Macron pentru fermoare şi pentru elementele tinereşti şi rock este intactă, ca şi cea pentru Casa Louis Vuitton.
S-a afirmat că Melania Trump a adus un omagiu Franţei cu look-ul său senzaţional, adoptând stilistul cel mai emblematic şi păstrând lungimea fustei puţin sub genunchi, în timp ce Brigitte Macron este, ca întotdeauna, foarte pariziană în alegeri, cu fustele sale deasupra genunchilor.
După o plimbare prin Paris şi o vizită la Catedrala Notre-Dame, cele două doamne şi-au schimbat ţinutele. Melania Trump a ales o rochie mai lungă, de la Hervé Pierre, cu o fustă-creion, subliniindu-i silueta suplă şi fascinantă, care a fost, din nou un omagiu adus Franţei prin culorile ei, aceleaşi cu ale tricolorului francez.
Brigitte Macron a ales şi de data aceasta o rochie mini, pasiunea sa.
Revenind la prima toaletă a Melaniei Trump, merită amintit că fusta-corolă, considerată foarte cool în această vară, a împlinit 70 de ani. Din 1947, când a fost concepută de Christian Dior, şi până astăzi ea a conturat silueta-emblemă a New Look şi a mai contemporanului street style. Talia de viespe şi linia amplă, fluidă, care exaltă silueta este culmea eleganţei, chiar dacă s-a reinventat în detalii.
Desen de Christian Dior
O încântătoare creaţie Christian Dior
Magnifica Retrospectivă a geniului modei, Dior
De altfel, de săptămâna trecută şi până în ianuarie 2018, Muzeul de Arte Decorative din Paris celebrează cei 70 de ani de creaţie ai Casei Dior printr-o bogată şi densă expoziţie, care prezintă universul creator al fondatorului ei şi al designerilor de renume care i-au urmat: Yves Saint Laurent, Marc Bohan, Gianfranco Ferré, John Galliano, Raf Simons şi, recent, Maria Grazia Chiuri.
Emoţii, poveşti trăite, afinităţi, inspiraţii, creaţii şi filiaţii ale modelelor leagă cele peste 300 de rochii haute couture, concepute din 1947 până în zilele noastre.
Marlene Dietrich, în Dior
Alături de ele sunt expuse pentru prima dată exhaustiv, mai mult sute de documente (ilustraţii, crochiuri, fotografii de reportaj, scrisori, documente publicitare) şi obiecte de modă – pălării, bijuterii, genţi, pantofi, flacoane de parfum.
Şi deoarece Christian Dior a fost şi un om de artă şi un pasionat de muzee, creaţiile de modă dialoghează cu tablouri, piese de mobilier şi obiecte de artă, dezvăluind legăturile pe care renumitul designer a ştiut să le ţeasă între modă şi toate formele artei, definind în acest fel amprenta casei.
Charlize Theron, cu o splendidă rochie aurie, făcând reclama pentru parfumul J'adore
Manechine pozând pentru Casa Dior în 1957
Creaţia New Look a lui Christian Dior era axată pe “femeia floare”, tradusă într-o rochie cu o fustă amplă, ca o corolă, lungă până la gleznă, împodobită cu flori. Şi nu numai. Reinterpretările impresioniste ale creatorului se traduceau prin volanele cu crinolină, prin turnuri şi linii tipice epocii, aşa cum se pot vedea în celebrul Dejun pe iarbă al lui Claude Monet sau în tabloul O duminică după-amiază la Grande Jatte a lui Seurat.
Expoziţia celebrează două lumi: cea a artei şi cea a stilistului, declinate atât prin picturi, cât şi prin veşminte, traversând teme ale naturii, imagini ale femeii, jocuri ale luminii şi ale mişcării.
Imagine din Expoziţia Dior de la Muzeul de Arte Decorative
Christian Dior, care a renunţat să urmeze cursurile Şcolii de Belle Arte pentru a nu-şi contraria mama, a deschis, la 23 de ani, o galerie de tablouri în care i-a lansat pe încă necunoscuţii Salvador Dali şi Alberto Giacometti. Privind veşmintele de arhivă şi operele de artă ale maeştrilor vechi, moderni şi contemporani, sursa de inspiraţie a designerului se relevă clar.
O rochie de bal elegantă şi sofisticată
Asistent al lui Pierre Balmain, Cristian Dior şi-a fondat propria Casă de modă în 1946, graţie ajutorului financiar al lui Marcel Boussac, regele textilelor. Apoi, şi-a deschis primul butic în Avenue Montaigne, o adresă devenită mitică. În februarie 1947, Christian Dior, în colaborare cu Pierre Cardin, prezintă prima sa colecţie de modă, pe care o intitulează Corolles, inspirându-se din siluetele florilor pentru a-şi desena modelele. Succesul este uluitor, astfel încât Carmel Snow, de la Harper’s Baazar, defineşte stilul Dior ca The New Look. Cu talie marcată, cu umeraşi, cu fuste-corolă şi lungi până la gleznă, avangardistul Christian Dior dădea naştere unui stil nou.
Impresionismul, sursă de inspiraţie pentru Christian Dior
Designerul redesena silueta feminină, înlăturând linia masculină a modei vremii, eliberând gâtul, adâncind decolteurile, reinventând nepăsarea şi glamour-ul. Estetul a devenit un creator al avangardei pe care o admirase atât de mult la pictori şi sculptori. Silueta feminină era modelată de arhitectura vestimentară, amintind o întreagă istorie a nudului feminin în artă, de la languroasa Femeie la baie, adormită a lui Chasseriau la figurile monumentale ale lui Modigliani şi la cele ale lui Helmut Newton.
Lunga Rochie Eden din organza cu imprimeu floral aminteşte de un Peisaj italian al lui Marc Quinn sau de cel normand al lui Bonnard. Dar epoca cea mai iubită de creator a fost Belle Epoque. O epocă de tandreţe, care a generat creaţii despre care Jean Cocteau scria: „În Dior există zeul şi există şi aurul".
Pe când era încă tânăr şi temător, o ghicitoare i-a prezis lui Christian Dior: „Ai să traversezi adesea mările". Când şi-a lansat prima colecţie, succesul a fost mondial. Eva Peron nu mai accepta decât Dior. Ambasadori ai unei culturi hispanice, Dior şi succesorii lui vor juca între negrul raselor de călugăriţă, în stilul lui Goya, şi barocul exacerbat din Madona îndurerată. Fanteziilor latino-americane le-a urmat sofisticata Japonie, unde Dior şi-a deschis un atelier de haute couture.
Rasa călugărescă a fost înlocuită de chimono şi de imaginea stampelor, ca în Mantoul Suzuka-San, din pânză brodată şi pictată de mână, creat de John Galliano pentru colecţia de primăvară-vară a anului 2007, care reia, ca într-un joc de oglinzi, celebrul Sub marele val în largul coastei la Kanagawa de Hokusai. Aşa cum alte trei veşminte amintesc de picturile lui Matisse din Tanger, îmbinând savant orientalismul, baletele ruse şi fina cizelare a croitorului Paul Poiret, pe care Christian Dior îl venera.
Rafinament şi eleganţă în expoziţia pariziană
În 1957, Casa Dior asigura mai mult de jumătate din exporturile de haute couture ale Franţei. În plină glorie după lansarea colecţiei fuseau (fusta creion), mulată pe corp, Dior dispare brusc, în timpul unei crize cardiace. Yves Saint Laurent, atunci în vârstă de 21 de ani, preia frâiele Casei pariziene. Prima colecţie Yves Saint-Laurent integrează Casa Dior şi obţine un veritabil succes. Chemat în armată, deoarece avea vârsta de 21 de ani, el îi cedează locul lui Marc Bohan, care va deveni directorul artistic al acestui imperiu, până în 1989, când ajunge la conducere Gianfranco Ferré.
Detaliu dintr-o rochie-lalea, din organza, brodată cu lăcrămioare, a Casei Dior
În 1990, Casa Dior trece sub controlul magnatului luxului Bernard Arnault. Din 1996, se bucură de prezenţa lui John Galliano, care devine director artistic timp de un deceniu, alături de Victoire de Castellane, şeful departamentului Bijuterii de lux. În 2000, Hedi Slimane este numit directorul artistic al colecţiei bărbăteşti, apoi al departamentului de parfumerie.
John Galliano, Hedi Slimane şi Victoire de Castellane revoluţionează moda.
În 2011, John Galliano este demis din funcţie în urma unui scandal. Iar ca succesor vine creatorul belgian Raf Simons.
Cu prilejul acestei expoziţii, Maria Grazia Chiuri, actuala directoare a casei, s-a destăinuit revistei Elle.it: “Istoria Casei Dior şi, mai ales a primilor ei 10 ani, cei ai lui Christian Dior, reprezenta în imaginarul meu descoperirea feminităţii, după anii războiului. Dar există şi altceva. Am studiat biografia sa, i-am privit arhivele şi mi-am pus două întrebări foarte precise: ce simt în faţa a 70 de ani de moştenire, de istorie excelentă şi ce idee de feminintate vreau să duc mai departe. (…) Am început să analizez prima perioadă Dior şi am descoperit că acest domn, în afară de faptul că era un mare creator, a fost şi un extraordinar om de afaceri, cu o viziune limpede şi inovatoare asupra pieţei. Şi chiar dacă expoziţia aduce un omagiu tuturor talentelor care i-au urmat la Casa Dior, mie mi-a plăcut să mă concentrez mai ales asupra codurilor fondatoare mai puţin populare. Sunt o femeie într-o epocă de reflecţie asupra femeilor şi a rolului lor. Nu ştiu pentru ce am fost aleasă la Casa Dior, dar ştiu pentru ce am spus da: voiam să reintru în joc la o vârstă la care am încă energia de a o face şi într-un moment în care îmi place să mă gândesc la femei şi la trupurile lor”.
Dior vintage
De la naşterea Casei, în 1947, până la Raf Simons, impresionismul a fost mereu prezent în creaţiile Casei. Vila Les Rhumbs, casa copilăriei lui Christian Dior, este cadrul încântător pentru idealul impresionist. De aceea nu este de mirare că în ADN-ul creatorului se regăseşte această sensibilitate care i-a inspirat creaţiile. Să ne aducem aminte că Christian Dior scria într-o autobiografie despre casa copilăriei sale: “Viaţa mea, stilul meu datorează totul situării şi arhitecturii ei”.
Inspiraţia impresionistă este ca un veritabil omagiu adus maeştrilor acestui curent. Ea apare de la primele sale creaţii, din 1947, la cele ale lui Raf Simons, trecând, bineînţeles, prin cele ale lui John Galliano.
Modele din 1950, inspirate din grădinia englezească a creatorului, se confruntă cu tablourile impresioniste realizate de Monet, Degas, Renoir, Berthe Morisot. Christian Dior era un împătimit amator de artă, încât mărturisea: “Iubesc prea mult pictura ca să pictez eu însumi”. Cu toate acestea, găsea întotdeauna în impresionism sursa sa de inspiraţie.
Imagine romantică din Expoziţia Dior 70
Să amintim rochiile-tablou, fotografiate de Patrick Demarchelier, cum ar fi Rochia Madeleine, din tul brodat, în degradeuri de gri, din colecţia 2005-2006 a Casei. Viziuni anacronice, de mare farmec, au fost inspirate de fastul toaletelor reginei Marie-Antoinette, aşa cum apare ea într-o pictură de Elisabeth Vigée Le Brun, care a generat Rochia Angie, din „faille" (material preţios ce aliază în ţesătură lâna şi mătasea) de culoarea fildeşului, brodat, din colecţia de toamnă-iarnă 2000-2001.
Alte tezaure evocă istoria balurilor prin intermediul accesoriilor din secolul al XIX-lea. Femeile purtau în mână un buchet de flori, un evantai, un carnet de bal sau un flacon de parfum, cealaltă mână fiind destinată cavalerului. Suportul pentru buchete, cu un inel din baga, le permitea să nu-şi murdărească mănuşile. Sărurile şi oţetul erau conţinute în mici fiole, ca un remediu împotriva căldurii sufocante din sălile de bal şi a corsetelor foarte strânse.
Moda şi relaţia cu celelalte arte la Dior
Expoziţia de prelugeşte cu “impresionismul” parfumurilor, un parcurs de interpretare olfactivă a operelor acestei mişcări. În aceeaşi măsură, un omagiu parfumurilor Casei, cu note retro, precum Diorama, Diorissimo, Diorling, Diorella şi miticul Eau Sauvage, în care creatorul era extrem de implicat. Să creezi un parfum de esenţe citrice care să fie pe placul femeilor cu gusturi şi cu atitudini dintre cele mai diferite nu era o nimica toată nici pentru Casa Dior.
Rochie de seară din organza albă, brodată cu benzi de muselină în degradeuri de roz pal, colecţia 2012-2013
Chiar dacă debuta printr-o revărsare de ţanţoşe lămâi siciliene şi bergamotă, Diorella azvârlea imediat în joc un braţ de iasomie şi de caprifoi, însoţite de o boare delicată de zambile pentru a le mai lua ceva din tărie, apoi un iz de piersică care rotunjea contururile, conferind o aureolă încântătoare. Acestora li se mai adăugau snopi de frunze verzi de ferigi, de licheni, precum şi o vagă umbră de paciuli. O adevărată capodoperă de armonie şi de echilibru. Nu avea nici feminitatea intensă a parfumului Miss Dior, nici mistica orientală de la Dioreesence, nici inocenţa lui Diorissimo, nici voluptatea lui Poison şi nici enigmatica învolburare marină a lui Dune. Aduce mai degrabă cu o zi însorită de vară, într-un piesaj rustic, de la malul mării, ca o lumină galben-aurie a florii-soarelui din tablourile lui Van Gogh sau cu o natură statică cu flori şi cu fructe pictată de Matisse. La fel ca şi rochiile uşoare şi luminoase ale lui Dior, ca şi ţesăturile extravagante şi voluptuoase în auriu, rubiniu, ambră, topaz, aramă, bleu-ciel, gri-lavandă, acaju…
Expoziţia încântă prin vârtejul de mătăsuri ale tuturor rochiilor de stele. Şi desigur, nu poate fi uitată mica steluţă aurită pe care Dior a găsit-o pe stradă în ziua creării Casei sale de Haute Couture. Semn al zeilor? În orice caz, obiect-fetiş de care nu s-a despărţit niciodată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
