EXCLUSIV Avortul, interzis în România? O cutie a Pandorei care ne aruncă înapoi în 1966. Interviu: „Astea sunt realități. Și atunci cum poți să vii, în 2025, cu o astfel de idee?”

Autor: Andreea Deaconescu

În acest context, inițiativa legislativă recentă a deputaților Radu Mihail Ionescu și Monica Ionescu, foști membri ai partidului POT, care propune incriminarea avortului după 14 săptămâni de sarcină, ridică întrebări fundamentale despre limitele intervenției statului în viața privată și despre repercusiunile unei astfel de legi. Această propunere se înscrie într-un peisaj legislativ în care avortul nu este incriminat în România, ci doar efectuarea ilegală a acestuia este sancționată, ceea ce transformă orice discuție despre modificarea legii într-o dezbatere profund politică și etică. Pentru a analiza implicațiile unei astfel de inițiative, DC News a discutat cu Andrei Cătălin Galiță, consilier superior la CNSAS, Direcția Investigații.

DC News: În lumina experienței Decretului 770/1966, care a interzis avortul și a provocat mii de decese, ce învățăminte putem trage pentru a evalua o inițiativă legislativă care urmărește o protecție penală suplimentară a fătului?

Andrei Galiță: Din punctul acesta de vedere, nici nu știu ce învățăminte mai putem trage noi, altele decât cele pe care ni le dau pur și simplu cifrele sau statisticile legate de acest decret odios, publicat în 1 octombrie 1966, și întreaga politică pro-natalistă a regimului Ceaușescu. Din nefericire, decretul acesta a adus moartea unor zeci de mii de femei și copii. Din punctul meu de vedere, rațiunea de a fi a unui stat este aceea de a-și proteja cetățenii și de a-i ajuta să se dezvolte din toate punctele de vedere: economic, social, din punct de vedere al sănătății, din punct de vedere intelectual.

În momentul în care tu, regim politic, iei niște măsuri de natură să creeze premisele morții unora din cetățenii tăi, din punctul meu de vedere asta te transformă într-un regim criminal. Nu mai vorbim despre faptul că regimul comunist din România era un regim criminal și din alte motive (lichidarea elitelor și așa mai departe, dar nu e subiectul nostru de astăzi). Deci, dacă ar fi să vorbim despre învățămintele pe care politica pro-natalistă a regimului Ceaușescu le-a lăsat în urmă, pur și simplu vorbim de libertate. În primul rând este o încălcare flagrantă a libertății individuale și a libertății femeilor. Din punctul meu de vedere, femeile sunt cele care trebuie să decidă întru totul asupra corpului lor, nu trebuie să aibă de-a face un regim politic, un guvern cu ceea ce face o femeie cu corpul ei.

Așa că aici poziționarea mea este una cât se poate de evidentă. Am fost și voi rămâne pro-choice până la capăt. E vorba de libertăți încălcate, este vorba de viața umană până la urmă. Sigur, rațiunea din spatele acestei politici pro-nataliste, din spatele decretului este aceea de a crește natalitatea.

Dar, pe de altă parte, în momentul în care oamenii au fost, evident, surprinși de această măsură luată peste noapte, până când au găsit metodele pentru a combate efectele acestui set de măsuri, pentru că, de fapt, vorbim de un set de măsuri, viața a fost pusă în pericol. Or, atunci când e vorba de a pune în pericol viața cetățenilor și de a încălca libertățile lor, cred că învățămintele, dacă le putem spune așa, sunt cât se poate de clare. Altfel spus, orice politică de acest gen, mai ales într-un regim totalitar, în care, până la urmă, s-a intrat cu bocancii în dormitoarele românilor, este nocivă și încalcă libertăți fundamentale.

DC News: Din perspectiva de istoric și a expertizei pe care o ai la CNSAS, cum ar putea o lege inspirată din acest decret să afecteze accesul femeilor la servicii medicale și dreptul la o decizie asupra propriului corp? 

Andrei Galiță: Ideea este că o astfel de măsură ar da cu totul peste cap dinamica medicală pe acest palier. Gândește-te că, în momentul de față, slavă Domnului, în democrația și libertatea pe care le exercităm zi de zi, femeile pot dispune de corpul lor. În momentul în care factorul politic ar decide ca această relație dintre femei și sistemul medical să fie cumva mijlocită și de niște elemente care țin de legislație, lucrurile se complică cu totul.

Evident că, așa cum s-a întâmplat și în trecut, va trebui ca anumite autorități să fie implicate în supravegherea și controlul acestor măsuri. Cred că este profund neinspirat să se deschidă o astfel de cutie a Pandorei într-o perioadă istorică în care, după cum vedem, extremismul crește, democrația este pusă la îndoială, binefacerile democrației sunt puse la îndoială, se merge iarăși într-o direcție care înseamnă limitarea unor libertăți în vederea, vezi-Doamne, a întăririi statelor, a întăririi regimurilor politice. Deci libertatea individuală, față de anii ’90 sau anii 2000, nu mai este o chestie pe care oamenii par să o prețuiască sau să înțeleagă cât de valoroasă este. Cred că nu e bine să ne ducem în acea direcție.

DC News: Cum apreciezi compatibilitatea unei astfel de inițiative cu valorile democratice și cu drepturile fundamentale ale femeilor consacrate în Constituție și în tratate?

Andrei Galiță: Este o incompatibilitate totală. O astfel de măsură este, din punctul meu de vedere, într-o contradicție totală cu ceea ce înseamnă tradiția lumii civilizate, tradiția occidentală, această lume la care ne raportăm și noi și din care vrem și noi să facem parte în ceea ce înseamnă drepturile fundamentale ale omului. În subsidiar, din păcate, timp de secole femeile au fost victimele diferitelor paradigme sociopolitice care au dus la privarea de libertăți, pe lângă dreptul la vot obținut târziu, libertatea de mișcare, dreptul la o plată egală pentru muncă egală și așa mai departe.

Toată seria asta a drepturilor câștigate de femei în ultimul secol, inclusiv acest drept de a dispune în totalitate de corpul lor, cred că face parte din setul de drepturi pe care lumea democratică, civilizată, trebuie să le asigure cetățenilor și cetățenelor. Și atunci văd o incompatibilitate totală între orice ingerință legată de dreptul la avort și libertățile fundamentale ale omului.

DC News: IICCMER avertizează asupra reapariției vocilor extremiste care contestă dreptul la avort. Din perspectiva CNSAS, cum influențează astfel de inițiative climatul social și politic?

Andrei Galiță: Din păcate, începem să conștientizăm destul de târziu prezența asta a vocilor extremiste. Subiectul legat de avort este unul dintre ele. Atât în spațiul public, cât și în social media, există o mișcare, un trend, o sumă de idei care circulă ce par desprinse din discursurile din anii comunismului târziu ale lui Nicolae Ceaușescu. Inclusiv ultimele declarații ale domnului Călin Georgescu, această "icoană" a mișcării suveraniste din România, vin cu mesaje tot în sensul ăsta. Există un fel de nostalgie exacerbată în care se vorbește, bineînțeles, de acele realizări ale regimului Ceaușescu, patriotismul lui Nicolae Ceaușescu, binefacerile național-comunismului și așa mai departe. Treaba asta cu avortul pare și ea un punct din acest amalgam al ideilor vehiculate în spațiul public și în social media, idei care converg pe această direcție: că în anii comunismului și înainte de integrarea noastră în spațiul occidental, în spațiul euroatlantic și în Uniunea Europeană și NATO, noi eram stăpânii resurselor noastre, nu ne dominau străinii, nu ne cumpărau țara și alte bazaconii din astea.

Deci, cumva, această mișcare nostalgică, suveranistă, naționalistă și patriotardă se raportează la partea economică din timpul regimului comunist și se raportează și la valorile naționale, sigur, invocate atât în timpul regimului Ceaușescu, cât și în alte perioade în care noi am cunoscut autoritarismul și totalitarismul (mă refer la statul național-legionar).

În acest cocktail toxic și nedemocratic, evident că găsim clipuri cu extrase din discursurile lui Nicolae Ceaușescu, în care acesta vorbește despre străini și despre faptul că în România capitalismul a apus și că noi suntem propriii noștri stăpâni și așa mai departe. Sunt clipuri în care ne sunt prezentate realități fictive, pentru că lucrurile nu stăteau așa. Sunt prelucrări cu inteligență artificială, în care ni se spune ce bine era înainte, cât se producea în fabricile din România, aveam case, aveam apartamente, aveam locuri de muncă, fabrici și așa mai departe.

Treaba asta cu avortul pare și ea un bullet pe o listă de taskuri de rezolvat din partea celor care încearcă să ne vândă această idee falsă, conform căreia Occidentul, Uniunea Europeană, NATO, Statele Unite ne-au luat din libertăți, ne-au luat din suveranitate și ne-au făcut mai săraci și mai proști. Din păcate, realitatea este cu totul alta, pentru că dacă ne uităm în portofelele și în buzunarele noastre și chiar și în frigiderele noastre, noi ca români o să ne dăm seama că astăzi, cu toate lucrurile astea pe care "ni le-a luat" Occidentul, în momentul de față, din punct de vedere economic și din punct de vedere al libertăților și drepturilor, suntem într-o situație infinit mai bună decât eram în anii ’80, bineînțeles, dar și decât eram în anii ’90. Am copilărit în anii ’90.

De regulă, când vorbesc despre comunism, mai primesc aceste reproșuri că sunt născut în 1990 și nu am trăit comunismul. Ei bine, nu am trăit comunismul, dar am trăit anii ’90 și pot să spun cât se poate de franc, fiind un om cu condiție economică medie, nicidecum excepțională, că situația economică medie a românilor este infinit mai bună după ce noi am devenit parte a Uniunii Europene, parte a NATO și suntem angrenați economic în această lume.

Iarăși, există mesajele suveranist-naționaliste legate de ceea ce fac corporațiile, să spunem, în România. Și aici e o problemă. Păi, foarte simplu, așa cum un bun prieten al meu spunea la un moment dat: pe mine corporațiile m-au ținut în România, m-au ținut lângă părinți, pentru că dacă nu aveam cum să lucrez într-o corporație, trebuia să plec din țară.

Deci, treaba cu avortul nu mi se pare deloc întâmplătoare, pare o mișcare destul de bine gândită, mi se pare parte a unei strategii, în care li se vinde românilor mai ales în această perioadă un pic mai complicată din punct de vedere economic ideea că înainte era mai bine și eram propriii noștri stăpâni.

Înainte nu era mai bine, era o sărăcie lucie și, revenind la avorturi, îți intra și regimul în dormitor, ceea ce este, evident, neplăcut.

DC News: Dacă Decretul 770/1966 a fost implementat sub un regim totalitar, cu un control strict asupra femeilor și medicilor, ce diferențe și similitudini observi între mecanismele de control din această perioadă și propunerea legislativă de acum?

Andrei Galiță: Vorbim despre un set de măsuri, nu a fost un simplu decret împotriva avorturilor. Da, prin respectivul decret s-au interzis avorturile, s-a produs îngreunarea divorțurilor, ceea ce iarăși a produs mișcări sociale. Aceste măsuri au adus și interdicția contracepției - o altă problemă.

Și, evident, a adus și celebra taxă de celibat - o creștere a taxelor pentru cei care nu erau căsătoriți și nu aveau copii. Propunerea din zilele noastre vrea să pară benignă într-un fel. Sigur, vorbește despre o atenție acordată fătului după depășirea celor 14 săptămâni.

Dar, din păcate, libertatea de care trebuie să dispună femeile, chiar și cu o măsură minimală pe acest palier, este încălcată. Și atunci nu aș vrea să trăiesc într-o Românie în care lăsăm loc de modificări în ceea ce privește libertatea femeilor de a rămâne sau nu însărcinate, libertatea femeilor de a avea o viață sexuală așa cum și-o doresc. Sigur că întrebarea mă duce în zona de proiecții și, de foarte multe ori, având în vedere că lucrez în marea majoritate a timpului cu documente, îmi place mai degrabă să lucrez cu fapte, cu dovezi, cu chestiuni palpabile, nu cu proiecții, mai ales că propunerea este una foarte simplă, ea nu vine cu tot ansamblul de măsuri: cine se ocupă, cum se ocupă, cine supraveghează, cine implementează. Deci mi-e un pic dificil să-ți răspund la întrebarea asta foarte, foarte precis.

E clar că rădăcina propunerii este comună cu ceea ce au avut în cap și reprezentanții Partidului Comunist Român în 1966, când au luat acele măsuri. Și tot dorința asta bizară de a controla cetățenii este o dovadă de aroganță a unui regim politic: aceea de a intra în dormitoarele cetățenilor. Un stat democratic, bineînțeles, european, occidental, trebuie să se asigure de faptul că oamenii sunt liberi, nu trebuie să ne reglementeze viața, nu trebuie să ajungem într-o zonă în care să reglementăm activitatea sexuală a oamenilor.

Este halucinant că ne gândim la asta. Și pe lângă resortul inspirat de național-comunismul lui Nicolae Ceaușescu, aici apare și componenta naționalist-religioasă și conservatoare. Eu văd un foarte mare pericol în această mișcare patriotist-suveranistă din România pentru că este un mix foarte toxic între ceea ce a adus mișcarea legionară, ceea ce a adus regimul comunist și în special comunismul lui Nicolae Ceaușescu și un soi de import religios, conservator extrem, extrem de toxic.

DC News: Există relatări sau anecdote medicale despre metodele periculoase de avort clandestin folosite în comunism? Cum ne ajută aceste povești să înțelegem consecințele legislației restrictive asupra sănătății femeilor?

Andrei Galiță: Din păcate există amintiri foarte triste. După cum spuneam, în perioada 1966-1989, vorbim de zeci de mii de decese. Chiar în 1989 avem o cifră de 169,9 decese la 100.000 de nașteri, iar 87% dintre aceste decese au fost cauzate de avorturile ilegale. Viața m-a dus la un moment dat într-o situație în care am putut interacționa cu o doamnă care a fost asistentă la o maternitate dintr-un oraș mare din România înainte de 1989.

Pe lângă ceea ce știu din documente, studii și așa mai departe cu privire la politica promovată de Nicolae Ceaușescu, știu și de la această persoană. Doamna era asistentă pe o secție de obstetrică-ginecologie și pe o secție de neonatologie ulterior, deci a avut parte de o experiență complexă. Multe dintre femeile care încercau să-și producă singure un avort de multe ori nu reușeau și ajungeau într-o stare aproape critică la spital, în regim de urgență, și din păcate medicul care putea interveni de foarte multe ori pierdea timp pentru că era nevoit să sune la persoana din zona sistemului represiv care se ocupa de treaba asta, pentru că cheia de la trusa necesară pentru un avort în spital nu era la medic, ci era la cineva de la procuratură sau cineva de la Securitate. Până apărea acea persoană, se putea întâmpla ca femeia să-și piardă viața. Mi-a povestit de nenumărate cazuri pe care, din postura de asistentă, le-a văzut, cazuri în care, dacă se intervenea la timp, viața femeii putea fi salvată.

Din păcate, nu s-a întâmplat asta. Nu mai vorbesc de faptul că, în momentul în care, totuși, respectivul securist sau procuror venea în spital, de multe ori cerea să rămână pentru câteva minute singur cu femeia aflată pe patul de spital. Evident, o hărțuia, uneori își permitea să o bruscheze. Astea sunt realități. Și atunci, cum poți să vii în 2025 (după ce tu ai în spate o istorie de tristă amintire vizavi de libertatea femeilor și libertățile lor) și să încerci să aduci atingere unui pachet de legi existent care asigură libertatea femeilor?

În România sunt două chestiuni care, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să mai suporte niciodată modificări, pentru că avem niște decenii în care aceste drepturi, aceste libertăți au avut de suferit. Și mă gândesc la dreptul femeilor la avort și la dreptul la proprietate.

Regimul comunist a distrus, în anumite momente ale existenței sale, relația dintre cetățeni și proprietate și, sigur, dreptul la avort în cazul femeilor. Motiv pentru care, odată ce acest regim ilegitim și criminal a căzut, din punctul meu de vedere una dintre îndatoririle noastre ca cetățeni dornici să trăim în continuare în libertate și democrație ar fi ca aceste drepturi, odată câștigate, să nu mai aibă de suferit. Deci, avem și moștenirea istorică, pentru că despre asta e vorba.

Cel mai bun argument împotriva unor măsuri care aduc atingere drepturilor la proprietate și drepturilor la avort se leagă exact de trecutul nostru totalitar. Toată istoria legată de politica pro-natalistă a regimului Ceaușescu reprezintă un argument foarte bun pentru ca aceste lucruri să nu se schimbe.

DC News: Crezi că societatea românească e pregătită să accepte din nou restricții asupra dreptului la avort sau nu se pune problema?

Andrei Galiță: Eu sper că nu se pune problema. Eu sper că societatea este suficient de maturizată din punct de vedere democratic încât oamenii să reacționeze la așa ceva.

Mi s-ar putea reproșa faptul că sunt subiectiv pentru că întreaga mea activitate este în zona asta a anticomunismului militant, sigur, bazat pe studiul documentelor, pe mărturii de istorie orală și așa mai departe. Dar cred că în 1989, când, urmare a unui curaj enorm, pentru că aparatul represiv al regimului comunist din România a fost dintre cele mai dure, dacă nu cel mai dur din tot blocul socialist (de asta am avut o revoluție cu vărsare de sânge, pentru că elitele comuniste de la București nu au dorit cedarea puterii), oamenii care au ieșit în stradă în 1989 au fost extrem de curajoși și au dorit libertate și democrație.

Or libertate înseamnă drept la proprietate, înseamnă să beneficiezi de toate libertățile individuale pentru ca tu să te dezvolți, tu, cetățean al unei Românii europene, democratice, integrate, tu trebuie să poți alege, bărbat sau femeie, nu contează, cum vrei să-ți trăiești viața. Poate nu dorești să te căsătorești, poate ai o altă orientare sexuală și e foarte în regulă, poate vrei un singur copil sau doi copii și vrei să te oprești.

Nu este treaba regimului. Regimul politic trebuie să îți asigure condițiile pentru ca tu să poți să te dezvolți ca individualitate. Regimul politic trebuie să se ocupe de pilonii de bază ai unei societăți: sănătate, apărare și educație. Nu trebuie ca guvernul să intre în dormitorul tău și să-ți spună când să faci sex, când să rămâi însărcinată și de câte ori să rămâi însărcinată.

Mă bucur că se aduce în discuție acest subiect. Din păcate, sexualitatea rămâne un subiect tabu și se vorbește despre regimul comunist, despre toate nenorocirile pe care le-a făcut, dar, sigur, despre sexualitate un pic mai puțin, pentru că poate suntem și o societate un pic mai conservatoare. Dar trebuie să existe și niște voci care să vorbească despre asta. Din 1966, viața intimă a românilor a devenit o corvoadă, mai degrabă, o neplăcere, o latură a existenței umane de care, în loc să se bucure în liniște, libertate, să fie acolo o sumă de emoții și de sentimente, viața sexuală a românilor era dominată de frică, să nu apară o sarcină nedorită.

Pe de altă parte, prin prisma lipsei metodelor de contracepție, asta a generat și o transmitere mai mare a bolilor cu transmitere sexuală. Acel pachet de măsuri din 1966 a generat niște schimbări, inclusiv în plan psiho-emoțional foarte, foarte greu de analizat. Noi astăzi am început să vorbim din ce în ce mai mult despre anxietate, depresie, traume. Multe dintre aceste probleme cumva se transmit și de la o generație la alta, indirect se întâmplă treaba asta.

Oare de ce avem momente de anxietate, de ce avem perioade depresive? Pentru că părinții și bunicii noștri, din nefericire, au trăit, practic, sub o teamă permanentă: teama că dacă spui ceva vine Securitatea, teama că dacă faci sex și rămâi însărcinată, ce te faci, cum faci, apelezi la un avort ilegal și așa mai departe – o sumă de nenumărate motive care generează temeri și anxietate.

Atunci ne mirăm astăzi de ce avem un boom al afecțiunilor psiho-emoționale, mă refer în special la anxietate și depresie. Deci cred, mai degrabă, că rolul statului astăzi este să se îngrijească de libertatea cetățenilor săi și de crearea condițiilor pentru ca ei să se dezvolte din toate punctele de vedere.

Nu cred că mai suntem într-un moment istoric, mai ales într-o țară ca România, care a trecut timp de câteva decenii printr-o dramă, printr-o traumă, cum a fost cea adusă de politica aprobată de regimul Ceaușescu. Chiar nu cred că trebuie să ne întoarcem acolo. Și sunt un avocat dedicat al libertății femeilor în ceea ce privește sarcina, viața intimă.

Nu trebuie să-și permită un regim politic să dicteze ceea ce face o femeie cu viața ei intimă.