EXCLUSIV  "Am simțit, așa, ceva magic!". Dan Ciachir, despre "magia sărbătorilor" invocată de mulți: "Magic" înseamnă drăcesc, să mă ierte Dumnezeu!

"De altfel, certitudinea unei vieți veșnice, certitudinea Dumnezeului înomenit e de Înviere. Pentru că, evident, fără Naștere nu se putea. E la fel de importantă, dar aici este punctul principal. Lumea antichității, lumea Bizanțului a avut această intuiție, această înțelegere, de fapt. Mă înfior când aud cu "magic". Păi "magic" înseamnă drăcesc, să mă ierte Dumnezeu, că suntem în Săptămâna Luminată. Asta înseamnă!

Are Nae Ionescu, într-unul din cursurile de metafizică, o lecție întreagă despre ciocnirea și deosebirea dintre mistic și magic. "Am simțit așa, ceva, magic!” Păi, l-ai simțit pe dracul lângă tine, asta ai simțit! Ori cât s-ar spune că e o lumină și nu știu ce, asta arată și lipsa de competență și de înțelegere a omului din zilele noastre, pentru că povestea asta, cu magic, nu are nici măcar 100 de ani", a spus Dan Ciachir, în podcastul "Avangarda", realizat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu.

Ce semnifică salutul "Hristos a înviat!"

"Acest salut a luat naștere în epoca apostolică. Deci e foarte vechi. Ca și un pic mai târziu, obiceiul vopsirii ouălor roșii. Este cea mai succintă mărturisire a apartenenței la creștinism, a recunoașterii lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și om desăvârșit. Și iată că, de aproape două mii de ani, se rostesc aceste cuvinte. O spuneau și în timpul fostului regim. Eram copil, în Calea Rahovei, locuiam într-o curte de-asta, eram mai mulți oameni, cu cai și cu vii, la trei kilometri de Piața Unirii, care se numea Piața Națiunii, pe atunci. Era un rai care coincidea cu Paștele. Eh, acolo, femeile făceau cozonaci, pască, iar acest Hristos a înviat! și Adevărat a înviat! dura, într-adevăr, 40 de zile.

De pildă, îmi aduc aminte telefoanele. Că aveam telefon, în 1957 pusese tatăl meu. Atunci se dădeau telefoane pentru a spune Hristos a înviat! și Adevărat a înviat! Adică telefoanele de Paști, vizitele de Paști, mesele de Paști. Mergeam la școală cu ouăle roșii, în primele clase, învățătoarea era "Doamna”, directorul era "Domnul Director”. Abia când ne-am mutat în centru, mai jos de Cercul Militar, astea s-au estompat. Nu au dispărut, pentru că Paștele se prăznuia în familie. Se sărbătorea cu ouă roșii. A mai fost iarăși perioada anilor ’68, când a fost o deschidere iar. Atunci terminam Liceul Sadoveanu. Și iar se venea cu ouă roșii la școală", a spus Dan Ciachir. Citește mai departe>>

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News