Sfântul Daniil Sihastrul este cunoscut şi sub numele de „Daniil Schimonahul” sau „Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibilă confuzia cu prorocul din Vechiul Testament.
S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi. Ulterior, ajunge la Schitul Sfântul Lavrentie din apropierea Putnei, locul intrării sale în monahism.
Daniil Sihastrul a prezis domnia lui Ștefan cel Mare
Mai târziu Daniil Sihastrul s-a retras pe o stâncă de pe malul râuleţului Viţeul, unde a dăltuit un paraclis. Se mai văd şi în zilele noastre, după atâtea secole, pridvorul, naosul şi altarul. Dedesubt cuviosul avea o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie.
Potrivit tradiţiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis lui Ştefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei. După cum scrie Ion Neculce în letopiseţul său, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ştefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor şi tot de la el a venit îndemnul de a zidi Mănăstirea Putna.
Moaștele Sfântului sunt făcătoare de minuni
Nu se cunoaşte data trecerii sale la cele veşnice. A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mănăstirii Voroneţ. Un deget, ferecat în argint şi împodobit cu unsprezece mărgăritare şi un granat, se păstrează la Mănăstirea Putna. El poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voroneţ, cu toată cheltuiala mea în anul 7257 (1749), în 4 decemvrie”.
Se consideră că acest deget, ferecat în argint, arată că sfintele moaşte ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse în mănăstire. Despre acest deget, care este păstrat la Mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care el a arătat voievodului Valea Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mănăstirea.
Râvna credincioșilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneț, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul și să le așeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuși Mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Viețile Sfinților, scrise și tipărite de el la Iași în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania și la Sfântul Munte, de unde veneau credincioși să i se închine și toți îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni“, informează Libertatea Cuvântului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News