Poate că numele Vladimir Tismăneanu are o puternică rezonanță în rândul intelectualilor, al studenților sau al pasionaților de științe politice. Persoana sa este, se pare, anonimă în rândul angajaților Uniunii Scriitorilor, dovadă o banală întâmplare, amuzantă de altfel, prin protagonista ei.
Sun la secretariatul USR pentru a cere un număr de contact al scriitorului și profesorului Vladimir Tismăneanu. Apelez în van cele două numere ale secretariatului de pe site-ul Uniunii, în jur de ora 16:00. Desigur, oră târzie, cine să catadicsească să ridice receptorul? Mă hotărăsc să formez alt număr trecut pe site, de la categoria ”contact”, al unui domn ce se ocupă de ”personal”. Două țârâituri de apel și aud un ”alo” scos de glasul unei doamne. ”Ați putea, vă rog, să mă ajutați cu un număr de contact al scriitorului Vladimir Tismăneanu?”, întreb aproape repezit. ”Îmi pare rău, sunați la secretariat, eu mă ocup de contabilitate”, îmi spune dânsa. Avea un ton amabil, plăcut, genul de funcționar care nu te servește cu un telefon trântit în furcă după ce spui că ești de la ziar.
”Dacă puteți aștepta puțin în telefon, am să încerc să văd dacă reușesc să fac rost de numărul lui”, mă liniștește doamna. După un minut, aud: ”Alo, mai sunteți? Uitați, am întrebat pe aici de acest Vladimir Tismăneanu (imi spune silabisând, așa că o cred cu ușurință că nu a mai auzit de acest nume). Nu a auzit nimeni de el aici”, spune doamna, regretând vădit că nu mă poate ajuta. Îmi cere însă să-i las numărul de telefon, pentru a încerca în următoarele minute să afle cum îl pot găsi pe dl. Tismăneanu. Doamna contabilă se rupe așadar de rutina muncii ei pentru a încerca în continuare să mă ajute. Poate că, mă gândesc eu, ar trebui să primească sporuri și pentru doamnele secretare, care în mijlocul după-amiezii își dau coate să iasă mai repede pe ușă.
Evident, renunț la a mă gândi că doamna va reveni cu un telefon. Doar că, după cinci minute, îmi sună mobilul. ”De la USR, am revenit. Nu am reușit nimic pe aici, dar am căutat pe net, și da, aveți dreptate, există Vladimir Tismăneanu”. ”Știam eu!”, aș fi strigat sarcastic, dacă n-aș fi prețuit amabilitatea contabilei. Mă abțin și ascult. ”Citesc aici, pe un site, că a scris ceva de comunism. Nu? E profesor la Universitatea Maryland”, descoperă dânsa.
Continuă prin a-mi dicta numere de fax și telefon trecute pe site-ul respectiv. ”Știți, noi nu ne ocupăm de asta. Dar încercăm să ajutăm cum putem. Să căutăm pe net de exemplu, cum am făcut eu acum. Sunați mâine dimineață la secretariat, acolo există o bază de date”, îmi spune final doamna.
Mă grăbesc să-i mulțumesc și să închid. ”Ah!”, mă gândesc târziu, de ce n-am întrebat și de Nicolae Manolescu, poate aflam ceva inedit dintr-o căutare a numelui său pe Google.
Materialul prezent relatează o întâmplare adevărată
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
