Cel mai cunoscut obicei de Bobotează, în cultura românească, este practicat de sute de ani, iar magia lui încă este vie. Fetele tinere nemăritate își pun busuoic sub pernă și speră să își viseze viitorul soț.
Boboteaza, sărbătorită anual pe 6 ianuarie, este una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin-ortodox, dar și una dintre cele mai bogate în tradiții și credințe populare. Dincolo de semnificația religioasă a Botezului Domnului, această zi este strâns legată de obiceiuri vechi, transmise din generație în generație, mai ales în mediul rural. Printre cele mai cunoscute și respectate tradiții se numără punerea busuiocului sub pernă, un ritual practicat în special de fetele nemăritate care speră să-și viseze ursitul.
În cultura populară românească, Boboteaza este considerată o noapte cu puteri speciale, în care visele pot deveni prevestitoare, iar semnele primite nu trebuie ignorate. Busuiocul, plantă cu valoare simbolică profundă, joacă un rol central în acest ritual.
Citește și: Când se pune busuioc sub pernă de Sf. Andrei conform tradiției. Se spune că fetele își vor visa ursitul
Tradiția spune că busuiocul pus sub pernă în noaptea de Bobotează ajută fetele nemăritate să-și viseze viitorul soț. În credința populară, această noapte este una magică, în care granița dintre lumea reală și cea a viselor este atât de fină încât permite apariția viselor premonitorii.
Busuiocul este considerat o plantă purificatoare, aducătoare de noroc și protecție. Deoarece este sfințit în biserică, capătă, în cultura românească, puteri sporite. Se crede că visul din noaptea de Bobotează, dacă este clar și memorabil, poate oferi indicii despre chipul, meseria sau comportamentul viitorului partener.
Busuiocul se pune sub pernă în seara de 5 ianuarie, după apusul soarelui, înainte de culcare. Tradiția mai spune că ritualul trebuie făcut în liniște, cu gând curat și cu credință. Unele fete rostesc o scurtă rugăciune în care cer să li se arate în vis cel sortit.
Este important ca busuiocul să fie proaspăt sau sfințit în aceeași zi, la slujba de Bobotează sau în ajun, când preotul merge cu Iordanul. De asemenea, se spune că fata nu trebuie să vorbească cu nimeni după ce a pus busuiocul sub pernă și până adoarme, pentru ca ritualul să nu-și piardă din putere.
În unele zone ale țării, acolo unde busuiocul nu era la îndemână, fetele foloseau alte plante cu simbolistică puternică. Printre acestea se numără menta, sânzienele uscate, lavanda sau chiar ramuri de măr sau salcie, considerate plante cu rol protector și aducătoare de belșug.
De asemenea, există obiceiul de a pune sub pernă un fir de busuioc alături de un obiect personal, precum o oglindă mică sau un pieptene, pentru a „clarifica” visul. Chiar și așa, busuiocul rămâne planta preferată, fiind asociată cel mai des cu dragostea, căsătoria și binecuvântarea divină.
Busuiocul ocupă un loc special în tradiția românească, fiind prezent la cele mai importante momente din viața omului: botez, cununie și înmormântare. Este un simbol al purității sufletești, al iubirii și al protecției împotriva răului. În credința populară, busuiocul „leagă” destine și aduce armonie în familie.
La Bobotează, busuiocul este sfințit în apa mare și capătă o valoare sacră. Păstrat în casă, este folosit de-a lungul anului pentru protecție, vindecare sau noroc. Pentru fetele nemăritate, busuiocul devine un simbol al speranței și al dorinței de împlinire sentimentală.
Chiar dacă, în prezent, multe dintre aceste ritualuri sunt privite ca simple superstiții, ele continuă să fie respectate, mai ales în mediul rural, ca parte a identității culturale. Obiceiul este întâlnit în special în Muntenia, Oltenia, Moldova și Transilvania, deși este o tradiție populară în toată țara.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu