Sentință redusă pentru mama care și-a lăsat fetița de 18 luni să moară de foame și sete, în plină caniculă, pentru a-și vedea iubitul

Autor: Iulia Horovei

După trei ani de anchete, procese și controverse, Curtea de Apel din Milano a decis: Alessia Pifferi a fost condamnată la 24 de ani de închisoare pentru uciderea fiicei sale, Diana, o fetiță de doar 18 luni, pe care mama a lăsat-o singură acasă aproape șase zile, în vara anului 2022, potrivit LaRepubblica.

Pedeapsa inițială, închisoare pe viață

Sentința, pronunțată pe 5 noiembrie, a redus pedeapsa Alessiei Pifferi la 24 de ani de închisoare, după ce instanța a eliminat unul dintre elementele care sporeau gravitatea faptei și a ținut cont de unele circumstanțe atenuante.

A fost, astfel, anulată condamnarea la închisoare pe viață din prima instanță, iar pedeapsa a fost redusă la 24 de ani. Instanța a eliminat și măsura de siguranță a supravegherii după executarea pedepsei, dar a menținut obligația lui Pifferi de a plăti cheltuielile de judecată către mama și sora ei, constituite părți civile prin avocatul Emanuele De Mitri.

Motivarea deciziei nu a fost încă publicată; termenul ar putea fi stabilit în următoarele două săptămâni.

În sala de judecată, Alessia Pifferi a asistat în tăcere la citirea verdictului. „Sunt mamă, este și fiica mea, și nu mă simt în stare să comentez”, a spus Maria, mama Alessiei, celor care i-au cerut o reacție la hotărâre.

„Imagini atroce și tulburătoare”

În primă instanță, Pifferi fusese condamnată la închisoare pe viață. Procuratura generală a cerut menținerea acelei pedepse și a respins ideea că femeia ar fi avut tulburări psihice care să-i diminueze responsabilitatea penală.

Procurorul general din Milano, Lucilla Tontodonati, a susținut o pledoarie de două ore și jumătate, descriind cazul drept „o poveste extrem de dureroasă”, cu „imagini pe care ni le putem imagina chiar dacă nu am fost acolo în momentul faptelor. Imagini atroce și tulburătoare”.

Acuzarea a pus accent pe rapoartele experților, care au arătat, atât în primă instanță, cât și în apel, că femeia a acționat cu discernământ deplin. „O responsabilitate penală confirmată”, a spus procurorul, „care nu poate decât să coincidă cu vinovăția”.

Fetița de 18 luni, moarte în tăcere, în plină vară

În iulie 2022, Alessia Pifferi și-a lăsat fiica, Diana, de numai un an și jumătate, singură în apartamentul din Milano, fără apă, fără hrană și fără aer condiționat, în plină caniculă. A plecat la Bergamo, la iubitul ei, și nu s-a mai întors acasă aproape șase zile. Când s-a întors, fetița murise.

Procurorul a descris fapta drept „o conduită deosebit de înfiorătoare, dar și greu de acceptat, pentru că nu a făcut nimic pentru a-și salva copilul”, adică aceea a „unei mame care își lasă copilul să sufere timp de cinci zile și jumătate, în arșița lunii iulie, într-un apartament din Milano, fără aer condiționat, cu ferestrele închise și în condiții inumane”.

„Ne este greu să acceptăm ideea că o mamă poate decide că nu-i pasă deloc - sau aproape deloc - de viața ființei pe care ea însăși a adus-o pe lume. Dar trebuie să pornim de la premisa că acest lucru se întâmplă”, a adăugat procurorul.

În timpul procesului, sora Alessiei, Viviana, a spus cu durere: „Alessia merită închisoarea pe viață. Nu o voi ierta niciodată”.

Motivația apărării

Apărarea a încercat să arate că Alessia Pifferi era o femeie fragilă, instabilă și lipsită de sprijin. Avocata Alessia Pontenani a descris-o ca „un vas gol”, o persoană care „nu reușește să gândească rațional”.

„Pifferi era o femeie singură, abandonată. Nimeni nu s-a îngrijit nici de ea, nici de Diana. Nimeni nu a făcut nimic”, a spus avocata, subliniind că sistemul social ar fi trebuit să intervină.

„Alessia Pifferi și-a iubit fiica și o iubește și acum. Poate că nu a fost cea mai iubitoare mamă din lume, dar a făcut-o în felul ei, în limitele capacităților ei. Dacă ar fi fost ajutată de mai multe persoane sau dacă ar fi fost monitorizată de serviciile sociale…”

În finalul pledoariei, avocata a îndemnat judecătorii să aibă „curajul de a merge împotriva opiniei publice”, cerând să fie recunoscută o capacitate redusă de discernământ sau ca fapta să fie reinterpretată drept „dolo eventuale” - adică acceptarea conștientă a riscului, ori ca o moarte survenită în urma abandonului unui minor.

„Dacă acest proces nu ar fi fost atât de mediatizat la televizor”, a spus apărătoarea, „probabil s-ar fi terminat altfel”.