• Secretele din declarația de avere pe care Marian Godină n-ar vrea să le știe nici măcar mama lui

Autor: Anca Murgoci

Pentru Marian Godină, decizia Curții Constituționale de a ascunde de ochii publicului declarațiile de avere pare o gură de aer proaspăt. Nu pentru că ar avea ceva de ascuns, ne asigură el că e curat ca lacrima, ci pentru că, în viziunea sa, e absolut inacceptabil ca vecinii, părinții sau nea Gigel să afle că și-a luat un credit sau că a fost plătit pentru apariția la o emisiune TV. Într-un lung mesaj pe Facebook, Marian Godină deplânge nu corupția sistemică sau lipsa de integritate a celor aflați în funcții publice, ci faptul că a fost întrebat, atenție... cum a primit o casă.

Într-o vreme în care opinia publică se revoltă față de o decizie ce lovește în însăși ideea de transparență, polițistul-scriitor sare în apărarea intimității financiare. Declarațiile de avere nu sunt, în viziunea lui, un instrument de control democratic, ci o formă de violare a intimității. Ba chiar face o paralelă cu ascultarea telefoanelor... căci, nu-i așa, dacă nu ai nimic de ascuns, de ce ai vrea să ții lucrurile personale… personale?

Cât despre logica funcției publice și responsabilitatea față de cetățeni, aceasta rămâne undeva în fundal, umbrită de grija ca nimeni să nu afle că Marian Godină are o mașină, un credit și o soție cu salariu. Iar dacă toate acestea par mai importante decât principiile care stau la baza funcționării unui stat democratic, poate că, într-adevăr, nu transparența e problema, ci standardele pe care le punem celor care o critică.

„Cei care mă cunosc știu că nu mă pot abține și că zic întotdeauna ce am în minte. La ceea ce voi scrie acum, anticipez deja reacțiile, dar aș fi laș să nu îmi scriu părerea. Cred că v-ați dat seama deja că voi scrie despre decizia de azi a CCR privitoare la declarațiile de avere. Fac precizarea că textul e doar opinia mea și că de la ea aș prefera să pornească dezbateri, nu injurii și jigniri.

Încep prin a spune că, spre deosebire de cei mai mulți dintre cei care sunt acum revoltați de decizie, eu mă număr printre persoanele care au obligația de a depune declarație de avere anual, pentru că sunt polițist, adică funcționar public cu statut special. În primii ani ca polițist, completarea declarației de avere mi se părea ceva banal, aveam doar de făzut Z-eturi peste tot, nu aveam nici imobil, nici mașină, nici bijuterii, dar nici credite.

Apoi, am făcut un credit de nevoi personale, pe 10 ani. Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine, cel putin la momentul ăla, treaba asta era o chestie intimă, un lucru de care nu mi-aș fi dorit să afle părinții mei, vecinii, frații sau nea Gigel cu acces la internet. În orice caz, să ai un credit poate naște doar milă, nu invidie, deci nu e așa grav. Într-un an, cred că în 2017, mi-e și teamă să nu cumva să greșesc anul, părinții mei au decis să îmi doneze mie casa părintească. Vi se pare actul ăsta ceva intim? Mie da.

Normal că a apărut în declarația de avere. Un jurnalist binevoitor a căutat declarația mea și a scris "Oare cine i-a donat lui Godină o casă în Brașov?". Sunt convins că și la ora asta există persoane care au citit atunci și au rămas cu impresia că cineva mi-a dat mie o casă contra ceva servicii. De ce oare trebuie să fie public că părinții mei mi-au donat o casă, că se află în Brașov și că are un teren în suprafață de x mp? În alt an, am mers la Antena 1 la iUmor, contra cost, normal, pentru că am fost pe munca mea. A apărut și asta în declarația de avere, public, cu suma exactă primită. De ce vi se pare asta normal? Mie nu mi se pare.

Anul trecut am făcut un credit ipotecar care iarăși va apărea public. Nu e asta ceva intim? Poate eu nu voiam ca cineva să știe asta. Nu vreau să vadă colegii, neamurile, vecinii că eu am un credit, pe câți ani, ce apartament am cumpărat și câți mp are. La fel cu mașina. Eu trebuie să scriu în fiecare an ce mașină am, ce marcă, din ce an. De ce? Am furat-o? Care e logica? De ce trebuie să vadă oricine din lumea asta câți bani am eu în cont, la zi? Că și asta sunt nevoit să completez.

Poate mă sună un frate să-i dau niște bani împrumut și dacă îi zic că nu am, va zice "cum, mă, că am văzut că tu ai"? Aaa, să nu înțelegeți greșit, sunt de acord cu completarea declarației de avere și trimiterea ei la ANI, iar cei de la ANI să mă purice cât vor, iar dacă descoperă nereguli să suport rigorile legii, dar nu mi se pare normal ca aceste date să fie publice. Ba mai mult și mai aberant, noi trebuie să trecem unde lucrează soțiile și veniturile lor. Păi cum așa? Poate nici ea nu vrea să se se știe ce venituri are, nu vrea ca o colegă a ei de muncă să vadă că ea are salariul mai mare sau mai mic.

Ce vină are soția mea că sunt eu funcționar public? Să nu uităm că regulie GDPR sunt mult mai strice și nu se revoltă nimeni. Nici măcar rezultatele elevilor la Bac nu mai sunt publice. Știu că cei mai mulți s-au revoltat gândindu-se la demnitari, nu la toți functionarii publici, dar poate ar trebui să priviți situația ceva mai obiectiv. Și, mai ales, să vă întrebați dacă vouă v-ar conveni să vă faceți publice veniturile, conturile, mașina, casa, salariul soțului/soției etc. Și dacă o să spuneți "păi dacă nu am nimic de ascuns, de ce să nu public" o să vă întreb dacă v-ar conveni să vi se asculte telefoanele. Că doar nu aveți ceva de ascuns.

PS dacă crede cineva că declarația aia de avere îi făcea pe unii să de abțină de la a fura, le aduc aminte de nenea ăla care era propria lui mamă”, a scris polițistul Marian Godină pe Facebook.