Invitată în platoul emisiunii DC Anima, moderată de Tudor Tim Ionescu, producătoarea Cristina Iordache a oferit detalii emoționante despre geneza proiectului său cinematografic. Aceasta a explicat semnificația simbolică a lui Pufi și modul profund în care prezența animalelor poate reconfigura existența umană.

Metamorfoza profesională: De la analiza societății la producția de film

Cristina Iordache, figura centrală din spatele proiectului „Efectul Pufi”, a dezvăluit în exclusivitate cum parcursul său de viață a suferit o schimbare radicală, migrând dintr-o carieră de 15 ani în sociologie către universul cinematografic. Deși pare un salt neașteptat, tranziția a avut o logică internă proprie:

„Din punctul meu de vedere, tranziția de la sociolog, formarea mea academică și profesională timp de 15 ani, la cea de producător nu este chiar așa de dramatică, pentru că, de fapt, te bazezi tot pe lucrul cu oamenii, tot pe informații despre oamenii. Totul se învârte în jurul oamenilor și, în cazul de față, și al animalelor".

Sursa de inspirație pentru acest film a fost chiar membrul patruped al familiei sale: „Ideea Efectului Pufi a venit de la Pufi. Pufi este cățelul meu și al regizorului. A fost, de fapt, până acum trei luni. Nu mai este cu noi în forma fizică, cum îmi place mie să zic. Este un cățel pe care l-am găsit pe stradă acum 14-15 ani și care chiar mi-a schimbat viața într-un mod pozitiv".

Prima întâlnire cu Pufi

Producătoarea a rememorat momentul critic care i-a marcat destinul, o scenă desprinsă parcă din filme, petrecută pe vremea când era complet absorbită de ritmul alert al vieții corporatiste:

„Acum 15 ani, lucram foarte mult în corporație, 17 ore pe zi. Aveam o pisică, eram împăcată cu viața mea, cu modul de lucru. Îmi plăcea extraordinar de mult ce făceam. Într-o iarnă, pe colțul unei străzi, am văzut o mogâldeață maro care voia să traverseze și, în același timp, un taxi venea către ea. Eu, elegantă ca o corporatistă, m-am dus pe tocuri către acel cățel. Nici nu știam ce este, pisică, cățel, habar n-aveam. L-am luat acasă, am zis că stă o seară...".

Ceea ce trebuia să fie o găzduire temporară s-a transformat într-o camaraderie de o viață: „De atunci am fost efectiv nedespărțiți, cu excepția unui an când am fost plecată în afară și a stat la părinții mei. A fost o poveste incredibilă. Mi-e drag să o spun. Poate pare ciudat și dubios, dar chiar este o legătură foarte specială cu el".

„Efectul Pufi”: Un manifest al empatiei și colaborării

Cristina a punctat faptul că producția este rezultatul muncii unei echipe independente, unite de o pasiune comună pentru protecția animalelor:

„Este un film independent. Toți cei cu care am lucrat suntem iubitori de animale... Toți cei cu care am lucrat au animale și chiar salvează animale în mod constant. Iubesc animalele. Facem toți de toate. De asta și filmul este despre Pufi, despre animalele și oamenii din jurul lui. Și toate lucrurile pe care le fac, tot ce se învârte în jurul filmului, campanii și comunicare, dorința noastră de a face bine, m-au inspirat de la el. Și de asta filmul se cheamă Efectul Pufi".

Oglinda umanității prin prisma loialității canine

Dincolo de latura tehnică, producătoarea a vorbit despre modul în care acest cățel i-a modelat interacțiunile sociale și percepția asupra lumii:

„Nu sunt multe aspecte, ca să fiu mai rațională, dar cred că cel mai important efect pe care l-a avut Pufi în viața mea, și de fapt Efectul Pufi în viața mea, sunt oamenii din jurul meu. Pentru că, de când l-am cunoscut, efectiv s-a schimbat totul. Modul în care mă raportez la oameni, modul în care interacționez cu oamenii și ei cu mine, de când l-am pe el. Cred că oamenii din jurul meu sunt Efectul Pufi".

În final, aceasta a clarificat faptul că, deși animalele sunt catalizatorul acțiunii, pelicula este în esență o celebrare a conexiunilor umane: „Nu este un film în care ei au rolurile principale 100%. Cățeii sunt doar elementul care generează această poveste de dragoste între oameni. Este o poveste urbană, cu personaje din oraș, cu acțiuni care se întâmplă în oraș. Este o poveste drăguță".