Oana Stănciulescu: Cine este Moș Teacă din politica românească

Oana Stănciulescu
Descriere foto: Oana Stănciulescu

<<Tată, mie să-mi iei o puşcă! Să-mi iei un tambur-major! Cumpără-mi o cutie cu soldaţi. . . Şi peste trei zile, jucăriile ajungeau ferfeliţă: de puşcă rămânea numai ţeava, tamburul ajungea fără căciulă, soldaţii fără nasuri. Atunci începea devastarea geamurilor vecine, tinichelele de coada lui Samurache. . . Cu toate astea, părinţii erau încântaţi. Îl îmbrăcaseră pe Tecuţă cu haine de căpitan şi-i cumpăraseră o sabie de tinichea. Iar când îl întrebai: „Cum te cheamă?” el răspundea scurt: „Don căpitan Teacă!”>>

Povestea, de pe la 1890, este reeditată azi, după aproape 130 de ani, de Don căpitan Teacă, zis și Mihai Tudose, premierul României.

Moș Teacă din povestea lui Anton Bacalbașa, Tecuță cum era alintat, nu putea să sufere cartea și le replica mereu părinților – “Parcă Mihai Viteazu ştia artmetică!”

Așa și cu moș Tudose din povestea noastră.

Să spui tu Mihai Tudose, din funcția de prim ministru al României, că “e o nebunie să rescrii manualele, de parcă Ştefan cel Mare mai câştigă câte o luptă, iar Pitagora se mai gândeşte ” este cel puțin o imbecilitate demnă de Moș Teacă. După mintea actualilor guvernanți, manualul școlar nu trebuie să fie doar unic, ci și scris de stat.  Uite așa ne amintim și noi că democrația trebuie apărată zilnic, mai ales când neocomunismul ne așteaptă la colț. La colțul lui Dragnea și al armatei lui de executanți.

Așadar, după logica premierului României anului 2017, despre Ștefan ce Mare nu poți să scrii două cărți în decursul timpului. Cum ai apucat să o scrii, așa rămâne.

Nici măcar nu vreau să întreb dacă premierul Tudose a auzit de școala de la Annales, de revoluția istoriografică, de Febvre, Marc Bloch, Le Goff, de Francois Furet, de istoria-povestire sau de istoria-problemă. (“O istorie a Franței sau a oricărei ate țări se supune în esență aceleaiși logiciș ea nu poate decât să înceapă, prin definiție, cu originile Franței, să povestească apoi etapele creșterii și ale aventurii naționale. Singura diferență este că o astfel de istorie rămâne deschisă viitorului”. Francois Furet)

Nu vorbesc acum despre faptul că primului ministru pare să nu-i placă nici afacerile, dacă e să ne luăm după una dintre declarațiile domniei sale -  „Culmea e că nu e deloc un demers pentru educaţie, ci un bussines cu caiete suport, cu fiţuici suport, o nebunie completă”- așa că ar trebui să închidem edituri, librării și biblioteci. Dar să nu poți să înțelegi că există o dinamică a lucrurilor, o evoluție -  accesul la informații, la surse, accesul la documente, la arhive – este un primitivism înspăimântător.

Se întâmplă uneori ori ca cei care sunt puși să conducă destinele țării să nu fie cei mai inteligenți, cei mai culți sau onești dintre concetățeni. Dar măcar să fie decenți. Și să nu încerce să influențeze negativ, prin deciziile lor, generații la rând.

Vorba aceea - „Tot omul se naşte cu croiala lui; eu încă de mic dădeam semne c-am să fiu senator; îmi spune doica pă care am avutăr-o acasă că puteai să dai cu tunul şi nu m-ai fi de deşteptat când apucam să adorm! Aşa şi cu Tecuţă”. (Anton Bacalbaşa, MOŞ TEACĂ)



Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.24