Oana Bogdan, fostă activistă PLUS pe care Dacian Cioloș o numea cândva „roata motrice din spatele partidului”, a spus că regretă că a studiat în România.
„Am studiat şapte ani în trei universităţi, una în România, două în Belgia, printre care KU Leuven, aflată în top 100 al celor mai bune universităţi din lume. Diplomele universitare fără valoare din România de care se plâng belgienii şi faptul că nici o Universitate din România nu se află printre primele o mie (!) din lume, mă fac să-mi accept, în sfârşit, chinul. Eu am rămas în Belgia după un an de bursă Erasmus, când am realizat că nu ştiam mai nimic. Dar nu faptul că am rămas în Belgia regretam, ci faptul că m-am chinuit să dau examene grele în neerlandeză, ca să obţin o diplomă aşa zis echivalentă cu cea din România. N-am înţeles până acum de ce am muncit atât de mult, la ce-mi folosesc două diplome echivalente. Azi înţeleg şi mi-e ruşine că am diplomă universitară din România”, a scris Oana Bogdan pe Facebook.
Prof. univ. dr. Mihaela Miroiu i-a scris într-un comentariu: „Ne cam insulți pe toți cei care am făcut o muncă universitară bună. E o generalizare forțată”.
„Imi cer scuze daca v-am suparat. Departe de mine o astfel de intentie. Eu folosesc diplomele mele lunar in Belgia, pentru aplicatii la concursuri de arhitectura. Un scandal precum cel care s-a iscat acum in Belgia arunca o umbra pe toate diplomele obtinute in Romania. Ca asa functioneaza lumea asta. Credeam ca perioada dintre 1999 si 2007, cand a trebuit sa explic de nenumarate ori ca romanii nu sunt toti hoţi (asta se stia despre Romania pana la aderarea la UE), nu va fi concurata de o alta, in care trebuie sa explic ca nu toate diplomele din Romania sunt lipsite de valoare. Pe scurt, azi ma bucur ca m-am chinuit sa obtin o diploma in Belgia (pana azi n-am inteles de ce m-am chinuit sa invat neerlandeza, o limba grea, in timp record, ca sa pot da toate examenele in limba oficiala a universitatii). Rusinea e a mea si are de-a face cu situatia in care ma aflu”, a scris Oana Bogdan.
Amintim că Oana Bogdan, fostă membră în conducerea PLUS, numită de Cioloș „roata motrice” din spatele partidului, scrisese într-un răspuns la o postare pe Facebook din decembrie 2018 că „un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate… Am fi mai buni dacă nu am avea proprietăți și am trăi în grupuri în loc de cupluri”.
VEZI ȘI: Oana Bogdan, cunoscută drept "roata motrice" a PLUS: Îmi propun să-mi dematerializez viața - https://www.dcnews.ro/oana-bogdan-cunoscuta-drept-roata-motrice-a-plus-imi-propun-sa-mi-dematerializez-viata_814934.html
VEZI ȘI: De ce universitățile din România au ratat clasamentul Shanghai. Prof. emerit Mihai Coman: Au fost ignorați principalii vinovați în cazul plagiatelor. Acum nu vorbim despre lipsa banilor în cercetare -
România nu mai are nicio universitate în top 1000 în clasamentul Shanghai. În ultimii trei ani, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) a fost singura universitate care a reprezentat România în rankingul Shanghai (ARWU). Ţări vecine şi/sau cu istorii similare au cel puţin o universitate în acest ranking (Belgrad/Serbia, Lubliana/Slovenia, Budapesta-Szeged/Ungaria, Zagreb/Croaţia, Vilnius/Lituania etc).
După ce țara noastră a ratat top 1000 în clasamentul Shanghai, s-a vorbit mult despre eșecul României educate. Ce s-a întâmplat de am ajuns aici? Am discutat cu prof. emerit Mihai Coman care ne-a spus că, înainte de toate, trebuie să ne uităm la criteriile care fac acest clasament.
În ceea ce privește criteriile, calitatea educației (10%) se referă la prestigiul absolvenților, dacă au luat Premiul Nobel sau alte premii – deci accentul cade pe performanțele în cercetare ale absolvenților. Și aceasta pentru că se consideră că este normal ca universitățile să pregătească oameni care au primit competențele necesare și pot fi buni profesioniști. Vorbim în acest ranking despre excelență, iar excelența se măsoară tot prin cercetare. Al doilea criteriu este calitatea cadrelor didactice (40%). Se măsoară clar prin performanța în cercetare, adică premii sau cât mai multe citări. Al treilea criteriu este cercetarea propriu-zisă (40%), care se măsoară prin apariția în publicații, reviste științifice, care au un factor mare de impact, adică sunt citate de foarte multe alte reviste, cărți etc.” Și performanța per capita (10%).
Profesorul Mihai Coman a subliniat: „Clasamentul Shangai nu este un verdict. Este doar un indicator. Adică nu îți spune că ai tumoră și vei muri în următoarele săptămâni. Îți spune că ceva este foarte bine sau că ceva nu este în regulă în raport cu un set de criterii. În plus, clasamentul Shangai nu este singurul sistem de ranking academic. Mai sunt și altele făcute pe baza altor criterii. Dar clasamentul Shangai este, probabil, cel mai prestigios și este considerat cumva extrem de important în brandingul universitar – e ca și cum ai câștiga în cinematografie premiile de la festivalul de la Cannes”.
Vedeți mai multe aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu