Oamenii ar putea vorbi mai tare sau mai încet în funcție de climă. Ce s-a descoperit

Toate trăsăturile distinctive ale unei limbi cum ar fi sunetele, cadențele și tiparele gramaticale au fost modelate în timp, pe măsură ce fiecare limbă s-a dezvoltat. Nici volumul nu face excepție, relatează Atlas Obscura. Cercetătorii au analizat aproximativ 346.000 de cuvinte din aproape 5.000 de limbi și dialecte, calculând, astfel, "sonoritatea" medie a fiecărei limbi. Termenul de "sonoritate" în acest context se referă la un indicator care include, în mod parțial, intensitatea sonoră a cuvintelor, având în vedere și rezonanța acestora.

Cercetătorii au extins apoi analiza pentru a examina datele privind temperatura globală furnizate de NASA, în încercarea de a identifica eventuale conexiuni între aceste două variabile distincte. Rezultatele studiului au indicat că dialectele care au evoluat în regiuni caracterizate de un climat mai cald prezintă, în medie, o sonoritate mai pronunțată sau o "putere" mai evidentă în comparație cu limbi dezvoltate în zone mai reci. Este important de reținut că această observație nu se referă la faptul că vorbitorii acestor limbi au tendința de a vorbi mai tare, ci mai degrabă la calitatea cuvintelor în sine, care par a fi mai rezonante sau mai ușor de rostit cu voce tare.

Care ar fi explicația

Există câteva teorii care explică acest lucru, deși în rândul experților „nu există consens", spune Tianheng Wang, doctorand în lingvistică la Universitatea Nankai și primul autor al noii lucrări. Conform primei teorii, în climatele reci, întrucât aerul rece este în medie mai uscat decât aerul cald (ceea ce este doar o chestiune de fizică elementară) și întrucât uscăciunea poate face dificilă vibrația corzilor vocale, limbajul a devenit mai silențios pentru că era pur și simplu mai confortabil. În plus, în frig, s-ar putea să vrei să-ți ții gura închisă mai mult timp. 

Potrivit celei de-a doua teorii, prezentate de către Wang, aerul din climatul mai cald are tendința de a absorbi și estompa sunetele cu frecvențe mai înalte. Ca rezultat, limbile dezvoltate în aceste regiuni au evoluat către sunete mai sonore și mai rezonante, capabile să facă față mai bine acestei distorsiuni.

Cu toate acestea, cercetarea lui Wang se adaugă la eforturile anterioare care au încercat să stabilească o legătură între sonoritate și temperatură, având totodată și aceleași limitări, conform lui Gary Lupyan, cercetător în domeniul cognitiv de la Universitatea Wisconsin-Madison, specializat în adaptarea limbajului. În primul rând, cercetătorii au analizat doar aproximativ 40 de cuvinte pentru fiecare limbă, parțial din cauza datelor incomplete pentru unele limbi. Lupyan remarcă că acest aspect oferă o privire extrem de imperfaptă asupra modului în care sună o limbă.

În plus, cuvintele luate în considerare în analiză nu sunt ponderate în funcție de frecvență, adaugă Lupyan. Pentru a obține o viziune mai precisă asupra sunetului limbii, ar trebui să se acorde importanță și frecvenței de utilizare a cuvintelor. În final, Lupyan susține că analize mai detaliate ar fi necesare pentru a consolida legătura dintre sonoritate și temperatură. De exemplu, diferențierea între temperatură și umiditate sau luarea în considerare a altitudinii, care poate influența, de asemenea, aerul și modul în care sunetele sunt produse și percepute, ar putea oferi o mai bună înțelegere a mecanismului acestei conexiuni.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News